Ah

în sutienul-ocean seceră şi ciocan şi batistă
taie bat vântură spicele subţiorilor, subţiori
ale femeii de-o tristă
înfăţişare în momentul răpirii intempestive
din seraiul din ialomiţa din călăraşi din tele
orman (?!) oricum
din sudul îndepărtat de banat – de o frunte
încă nemăsurată cu liniarul, cu fire cărunte
totuşi de-o tristă
înălţare la pătrat, chiar la cub a întregului
craniu pe umerii dinadins depărtaţi deseori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cranii vechi şi noi

eu craniu tu craniu el craniu
ea... craniu (?!)
noi cranii vechile cranii
de formă
puţin răsturnată ea el tu eu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti

tristă şi eu sunt foarte trist
un bărbat
nu atinge femeia decât cu un pumn nou născut (?!)
un bărbat
e aici să se apere la
început şi sfârşit, la
prima abatere de
la sexul oricum iluzoriu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

Merg eu dimineaţa, în frunte,
Cu spicele albe în braţe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urmă
Cu spicele roşii în braţe
Ale sângelui meu -
Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.
Şi toţi suntem luminaţi
De-o bucurie neînţeleasă.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înălţime

prin coroana copacului
trece securea
vânătorului de capete. încoronate. o
jumătate
din mâna lui foarte sigură
se taie în frunze (?!) atârnă
pe nara cârnă
a pedigriului peticit
ce-i calcă de-o vreme
pe umeri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

U: ceramică tare

cât mai larg îmi place deseori
să pun piciorul în fagul ce-l creşti
care se-nalţă în chip de pădure
lângă făget (?!)
să pun piciorul în pragul ma
rilor distilatori de ţuică din banat - u
neori sigilată în oale de jupâneşti

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

?

o tristă stabilitate
o veselă anarhie
omule
care ai vrea să îţi fie
începutul sfârşitului?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o vârstă e viaţa...

De-o vârstă cu apa,
de-o vârstă cu vântul
De-o vârstă e viaţa
cu cerul şi pământul.
De-o vârstă cu soarele,
de-o vârstă cu timpul,
Căutându-şi izvoarele
cucereşte Olimpul.
De-o vârstă cu Universul,
de-o vârstă cu infinitul,
Îşi continuă mersul
sfidând labirintul.
De-o vârstă cu eternitatea
îşi poartă dăinuirea
în imensitatea,
fără mărginire.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul neschimbării

Pe stradă trece lume tristă
Şi-i gârbovită de nevoi;
Ea poartă lacrimi în batistă
De atâta plâns pentru eroi.

Cu dictatura comunistă
Predecesori-au dus război;
Pe stradă trece lume tristă
Şi-i gârbovită de nevoi.

Speram toţi în vremurile noi
Că-n schimbare se insistă;
Rămas-a doleanţa listă
Şi totu-i numai tărăbboi...

Pe stradă trece lume tristă.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica moarte

ştiu ai rămas fără buze
poate ai vrut
să mai spui ceva... a căzut
pff internetul
aşteaptă pe mâine pe la amiază

o echipă mobilă (?!) – s-au rupt

fibrele optice pff care trec
exaltate din craniu
în craniu şi în
mănuncheate fac a
mor virtual uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va fi m: ridurile

nu te arăta foarte tristă
nu râde isteric nu smiorcăi
peste ani
mă voi întoarce la tine aşa
cum prima zi de iubire ar fi (?!) şi va fi m
ai adânc
să citim riduri stufoase
de-apropiere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În hibernare

până şi sângele nu mai are
culoare: se face apă (?!) - de gură

este legată o danie cu lunecare de sanie... sură

e-această imagine tristă cu re
duse eritrocite îmbătrânite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te asigur că nu

voi muri înainte ca tu să predai
manualele din
clasele unu - opt – poate nu
se vor aduna toti sătenii să lingă să lingă să lin
gă-ngheţată în timpul
campaniei de strivit triste nuci –
ce ai putea atunci să lucrezi
cu orice palid ciocan? ce fire des
făşurate-n jurul un
or amenzi uriaşe!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De voi pleca

De voi pleca, să nu fii tristă,
Mă vei uita uşor, uşor,
Nu ai nevoie de batistă,
În suflet... n-am să-ţi rămân dor.

De voi pleca... îţi las păcatul
Şi nemplinirile... arunc,
Răstoarnă tu, de vise, patul
Şi scaldă gânduri în adânc.

De voi pleca, fii fericită
Iadul m-aşteaptă şi mă duc,
Nu vreau iubire ne-mplinită,
Nu vreau să fiu, un eunuc.

De voi pleca, voi vinde vise,
La pret redus de bună seamă
O poartă voi lăsa deschisă
Şi nu voi cere, deloc, vamă.

De voi pleca, să nu fii tristă,
Ma vei uita uşor, uşor,
Nu ai nevoie de batistă,
În suflet... n-am să-ţi rămân dor.

poezie de Constantin Triţă din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri, de-o palmă

Am pus mâna streşină la ochi... de-o palmă
să nu mă plouă... prezentul.
Oricum sunt suflet plouat
pe vârful de deal de la Doftana...
În spate am zidurile hâde,
gălbui de humă, strâmbe, de-o-nchisoare
... de strâmbi
ce mi-au dezechilibrat destinul.

... Evadasem din minciuna predată la şcoală...
şi mă urmăream pe străzile oraşului;
elev cu uniformă
bleumarin ce mirosea încins, a fier de călcat...
Simt dorul de şcoală
dar nu de lecţii, despre puşcării...
Vreau să scap de himere...
N-am scăpat, eu fugitul
m-am întors şi mă privesc
de la înălţimea unei streşini... de-o palmă.
Încă circul prin oraş şi sunt
tânăr de tot şi devin tot mai mic... tot mai mic
... de-o palmă.
Şi dispar în palma de-o streaşină
... de timp.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciopârţirea

fii chirurgicală! taie
mă, fă totul până la capăt -
sub degetele tale
eu încă mai scapăt şi te
iubesc ciopârţindu-mă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Startul bătrânilor

noi
bătrânii din linia
întâi ne facem siesta
abia
apoi alergăm în de-gringo-ladă
câte unul aşteptând să mai cadă
în braţele altuia
într-o
seară de vară cu fulgi
de păsărică zburătăcită
o doamnă de vârstă apropiată
în leşinuri dramatice-n parcul
justiţiei din centrul oraşului
dichisit pentru carnavalul de
mâine
(?!) -
ca un arc terminal
peste ezitările timpului încă fiu
de-o antenă de tele
fonie utilă spânzură încordată
o borsetă cam
pată din piele întoarsă cu triste
cupoane de penis mobile
exasperante
futile -
noi
bătrânii nu adunăm
semnături nu facem un mic
tărăboi nu
respirăm foarte cult
înainte, în
timpul şi după
startul bătrânilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul de la Turda

Capul lui Mihai Viteazu' la Turda se ridică,
Şi întreabă de ce Ţara a rămas aşa de mică
Şi Câmpia Turdei tristă îi răspunde lui cu jale:
"Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei Tale!"

Nu mai acuzaţi străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează Ţara cu guverne provizorii
Eu atât aş vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuşi unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?

Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuşi unde-au fost ai noştri, şi atunci, şi-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân' la gâtul Voievodului de Ţară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?

Capul lui Mihai Viteazu ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc şi mă mai mânii
Totuşi unde-au fost, românii? Totuşi, unde sunt românii?

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura cale

de bibilire adevărată a limbii
române e fragmentarea: des
părţirea-n silabe ce nu
prea există
(?!) -
resturile de re
cuperat din limbajul de tristă
amintire a plaiurilor mioritice nu
ar trebui să se bată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi ploioasă

E-o zi rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Viţa de vie se-agaţă de putredul gard,
Iar la fiecare rafală frunzele moarte cad.
Ziua este tristă şi întunecată.

Îmi simt viaţa rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Gândurile se-agaţă încă de trecuta viaţă,
Iar visele cad, cad ca perlele de pe o aţă.
Ziua este tristă şi întunecată.

Fii tare, inima-amară, renunţă la oftat;
Dincolo de nori soarele n-a scăpătat;
Soarta este aceeaşi pentru toţi, ştirea nu-i nouă,
În viaţa fiecăruia trebuie să şi plouă,
Să mai fie şi câte-o zi tristă şi întunecată.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tristă, poezie...

Sunt tristă, poezie, şi n-am nici cui să spun,
Eu ţie şi tu mie, ne plângem în tăcere.
În versurile tale, din îndoieli m-adun
Şi mai găsesc prin rime un picur de putere...

Şi tu eşti abătută şi deraiezi ades,
Nu-ţi mai găseşti savoarea şi tremuri de durere,
Când mi te scriu pe lacrimi din ce în ce mai des
Şi nu-mi mai eşti albastru de pus la butoniere...

Şi şchiopătezi ca mine, te-mpiedici de apus,
Laşi răsăritu-n urmă cu zile inutile,
La ce să vină joia, când e aşa de sus
Speranţa de mai bine şi clipele-s sterile?

Şi umerii se-apleacă încovoiaţi de splin,
Noiembrie îşi cerne amarul peste frunte
Şi ne-adăpăm din bolul secundei cu venin,
Împovărate suntem de-atâtea amănunte...

Sunt tristă, poezie, şi-mi moare muza-n braţe.
Ce dramă defilează pe scena unde-actori
Suntem numai noi două şi stau să ne înhaţe
Amarul, dezolanţa... ce aprigi infractori!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!