Prostul cară lemne la pădure.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a atinge iluminarea, taie lemne şi cară apă. După ce atingi iluminarea, taie lemne şi cară apă.

proverbe zen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, pe vremuri, şi fiţi siguri că e mult timp de atunci, într-o pădure mare, trăia un sărman tăietor de lemne care, toată viaţa lui, se dusese în fiecare zi în pădure la tăiat de lemne. Şi cum a plecat el aşa în pădure într-o zi, nevasta i-a umplut desaga şi i-a agăţat o ploscă pe spate ca să aibă ce mânca şi ce bea în pădure. Însemnase un uriaş stejar bătrân care, credea el, va fi un izvor nesecat de scândură.

începutul de la povestea Cele trei dorinţe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul cară apă la puţ.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul cară apă cu ciurul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din memoria hârtiei

Ca lemn, cu "drujbă" ori secure,
Mă taie prostul din pădure
Şi mă omoară, ca hârtie,
Cu pixul prostul care scrie...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul cară piatra de moară mai uşor decât înţelepciunea...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul face punţi peste prăpăstii, prostul cară pământ să le umple.

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (23 februarie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se teme de urs nu se duce în pădure după lemne.

proverbe armeneşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni merg prin pădure şi nu găsesc lemne de foc.

proverbe englezeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca animalelor...

Animalele se-adună
Să muncească împreună,
Viaţa să-şi organizeze,
Lucruri bune să creeze.

Iepuroaica-aeriseşte,
Răţuşca se bălăceşte
Mătură până-n-serat...
Se găteşte... şi-a plecat...

Câinele lemne adună,
Gâsca face casa lună...
Mâţa vine de la moară,
Grâu şi orz în spate cară...

Vulpea culege merinde,
Mere, alune şi ghinde...
Găina sapă-n grădină,
Găleata-i de flori e plină.

Fiecare vietate
Munceşte, cară în spate,
Cămara să fie plină
Pentru toamna ce-o să vină.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boii (pamflet)

Şi boii-s de mai multe feluri:
Întâi sunt boii din şepteluri;
Aceştia-s boii puşi la jug,
Utili plugarilor la plug,

Plăvanii ce umili trag carul,
Cum îi descrie aici stiharul.
Că-i cer senin, vreme ploioasă,
Recolta ei o-aduc acasă

Şi, fie iarnă, fie vară,
Ei grânele le duc la moară;
Ei cară lemne din pădure
Şi munca grea pot s-o îndure.

Aş mai puncta înc-un aspect:
Sunt demni de stimă, de respect;
Aceşti boi harnici şi blajini
Sunt zi de zi tot mai puţini.

Apoi sunt boii din Guvern,
Din Parlamentul nost modern
Şi din partide, primării,
Neîntrecuţi în viclenii;

Precum a spus un şugubeţ,
Sunt demni de râs şi de dispreţ,
Obraznici şi corupţi, inculţi,
Ei sunt din ce în ce mai mulţi.

poezie de George Budoi din Boii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 mai 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amu, într-una din zile, flăcăul se scoală de noapte, face mămăligă îmbrânzită şi ce-a mai dat Dumnezeu, pune mâncarea în traistă, înjugă boii la car, zice Doamne-ajută şi se duce la pădure, să-şi aducă un car de lemne. Şi ajungând el în pădure pe când se mijea de ziuă, a tăiat lemne, a încărcat carul zdravăn şi l-a cetluit bine, şi pân-or mai mânca boii, s-a pus să mănânce şi el ceva. Şi după ce a mâncat cât a trebuit, i-a mai rămas o bucăţică de mămăligă îmbrânzită şi, făcând-o boţ, a zis: "Ce s-o mai duc acasă? ia s-o pun ici pe teşitura asta, că poate-a găsi-o vreo lighioaie ceva, a mânca-o şi ea ş-a zice-o bodaproste". Şi punând mămăliga pe teşitură, înjugă boii, zice iar un Doamne-ajută şi, pe la prânzişor, porneşte spre casă. Şi cum a pornit el din pădure, pe loc s-a şi stârnit un vifor cumplit, cu lapoviţă în două, de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. Mânia lui Dumnezeu ce era afară! să nu scoţi câine din casă, dar încă om! Însă dracul nu caută mai bine; la aşa vreme te face să pierzi răbdarea şi, fără să vrei, te vâră în păcat.

Ion Creangă în Povestea lui Stan Păţitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi vedea în pădure o sursă de viaţă sau o sursă de lemne.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grija faţă de pădure

Îşi căra bunicu-n spate
Lemne ca să-şi facă focul,
Azi nepotul nu mai poate,
Defrişat e în tot locul...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (19 septembrie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă - prostul obicei de aţi vinde pielea ursului din pădure.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Melcul cel cu coarne moi,
Printre frunze se zareşte,
A dat iama prin zavoi,
Binişor şi pe muteşte!

Merge încet, si se târaşte,
Ca o furnicuţă cară,
Dar el nu prea se grabeşte,
Nu duce nimic la moară.

E mai moale şi mai lent,
Nu duce vreo greutate,
Dar işi cară permanent,
O casuţa mică-n spate.

Casa lui e spiralată,
Are dungi pe talie,
Este si puţin bombată.
Se cheamă cochilie.

Are trei buze ciudate
Si doi ochi la scăfârlie,
Mici in varful de corniţe,
Ca o mică măciulie.

Şi cînd merge, lasă dâre,
Pentru recunoaştere,
Peste frunze prin pădure,
Drumul la întoarcere.

poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul citesc: prostul a făcut, prostul a dres, prostul s-a născut. Dar niciodată, proasta.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca prostul

Vai de sufleţelul nostru
care - când să fie mare
ni se cocoşă ca prostul
proştilor dând ascultare.

epigramă de Eugen Jebeleanu din Hanibal (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un om şi omul ăsta avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei îl porecliseră Prostilă şi-l luau în râs şi-l umpleau de ocări ori de câte ori aveau prilejul. Într-o bună zi, cel mai mare dintre fraţi vru să se ducă în pădure să taie lemne şi, mai înainte de a pleca, maică-sa îi puse-n traistă un cozonac bine rumenit şi tare gustos şi-o sticlă cu vin, ca să aibă cu ce-şi potoli foamea şi setea. Şi de cum ajunse în pădure, flăcăul nostru se şi întâlni cu un omuleţ bătrân şi tare cărunt.

începutul de la Gâsca de aur de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratat despre care...

Are car cel care cară
Ca răcar sacii în care
A-ncărcat şi-acum se cară
Cu secară de mâncare

Nu-i un car ca oarecare
C-are roţi pe dinafară
Care roţi puse-n mişcare
Care încotro se cară

A-ncărcat măcar să care
Ce-avea-n car, lovit de-ocară
Când cei mai care de care
L-au forţat din car să sară

Are cal şi car să care
Însă omul care n-are
C-are zilele precare...
Ce-ar putea oare să care
Foarte simplu - să se care

poezie de Gheorghe Gurău (6 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!