Minciuna se afundă ca plumbul şi iese ca frunza.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna se afundă ca plumbul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna, ca glonţul, în apă se afundă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se leagănă frunza de nuc

Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Şi răsare steaua cea cu noroc.

Se leagănă frunza de plop
Şi lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Şi stropul se odihneşte în ochii tăi.

Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă aşa uşor
Şi-mi aduce aminte de al meu dor.

poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil că minciuna cântăreşte mai greu, fiindcă adevărul iese întotdeauna la suprafaţă.

aforism de Mihail Mataringa (21 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când baţi la uşa adevărului, prima care iese să-ţi răspunda, că stăpânul nu-i acasă, e minciuna.

aforism de Cornel Stelian Popa (29 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna a fost satârul comunismului. Minciuna l-a ridicat şi tot minciuna l-a decapitat.

citat din Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

"Minciuna stă cu regele la masă"
Zicea Vlahuţă mai de dinainte,
Iar azi minciuna este mult mai mare,
Stă în fotoliu, lângă preşedinte.

epigramă de Valentin Smarand Popescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Longevitate

Scufundată în tăcere,
Minciuna nicicând nu piere
Când iese la soprafaţă,
Atunci apele îngheaţă.

epigramă de Georgeta Tretelniţchi din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadeca

Cadeca bruma peste frunză somnul meu,
Cadeca frunza pe pămant sub pasul meu
Zăpada se aşterne-apoi pe urma
ce-am lasat in urma mea.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Afară. Te caut pe alei.

Cadeca frunza pe o bancă pasul meu. Cadeca frunza pe pămant ca-n visul meu? Ba nu, aici zăpadă nu-i. Doar frig.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... intru
În cârciumă. Şi caut chipul tău pe chipul altor feţe.
Cadeca plumbul greu pe masă capul meu
Cad sticlele golite-n jurul meu.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies

Cadeca noaptea peste toate trupul meu
Cade o frunză peste mine, cad şi eu....
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu eşti aici deci trebuie... nu pot să mă ridic - văd o lumină!!

Cadeca ploaia peste tine gândul meu
Cadeca fumul către cer sufletul meu
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jos..... eşti lângă mine....

poezie de Cristian Sorin din nepublicata
Adăugat de Cristian Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Minciuna are aripi fumegânde
La răsărit, la nord, dar şi la sud,
La vest şi la oricare om pătrunde
În bobul vorbei înflorit ori crud.

Minciuna are talpa zdrenţuită
Şi poale scurte prinse de genunchi,
Pe care printre vorbe şi-le-ntinde,
Apoi le strânge seara în mănunchi.

Minciuna are ifose de doamnă
Şi se arată mândră peste tot,
Lăsând în locul părăsit o toamnă
În care adevărul e un ciot.

Ea e unealtă scundă şi rotundă,
Şi e mai lată ca un topogan,
Pe-acolo vorba rea vrea să pătrundă
Din gura celui care ţi-e duşman.

Ea e un foc ce singur se-nteţeşte
Să ardă adevărul pe deplin,
Când omul bun minţind se preamăreşte
Descătuşând al inimii venin.

Minciuna niciodată nu se-ascunde...
Ea iese la raport precum un şef
Şi nu dă socoteală, nu răspunde,
Ci se cinsteşte după bunul chef,

Minciuna este unsă-ades cu miere
Şi trece-alunecând fără cusur,
Mai pură decât clipa care piere
Săltându-se din sufletul obscur.

E-atentă la orice cuvânt se-arată
Înălţător ori mai supus ca ea
Şi dacă e cumva contrariată
Se-aprinde iute-arzând precum o stea.

Aripile-i rămân vii, fumegânde,
O-nalţă şi-o coboară grandios,
Lăsând în urma lor dâre profunde
De fum albastru-n omul mincinos.

poezie de Manuela Cerasela Jerlăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi minciuna

Adevărul şi minciuna,
Se atestă că sunt fraţi,
Iar părinţi, întotdeauna,
I-au avut pe avocaţi.

epigramă de Mihai Danielescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metal cenuşiu

Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător,
Care lent îţi intră-n venă, te intoxică mortal,
Dinţii-ţi cad şi în oglindă vezi o faţă ca de cal,
Ce rânjeşte din maşină-n drumul către abator.

Te transformi încet dar sigur, într-un sumbru caşcaval,
Purpuriile globule îţi incărunţesc şi mor,
Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător,
Care lent îţi intră-n venă, te intoxică mortal

C-o iubită de-o noapte, te iubeşti în dormitor,
Eşti viril, frumos, romantic, un Apollo actual,
Brusc se-aude-o pocnitură şi un glonte-ucigător
Drept în inimă se-nfige, un deznodământ fatal...

Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre frunză

Oare frunza se gândeşte
când e mică şi când creşte,
ce rol are ea de-i verde
şi de unde se hrăneşte?

Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald şi când e rece?

Oare frunza are simţuri
şi se sperie de vânturi,
ştie frunza când e noapte
şi de ce plouă în rate?

Ştie frunza sau nu ştie
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare ştie
şi bătrână şi pustie?

Ştie frunza când e ruptă
şi când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată şi e frântă?

Sau când doare poate ştie
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
ştie frunza... cine ştie?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi minciuna

Minciuna, bine dichisită,
E totdeauna răsplătită,
Iar adevărul, gol-goluţ,
Aşteaptă musai un bănuţ.

epigramă de Ion Diviza din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Minciuna este lucru rau
Care te arunca in hau,
Este un dusman periculos
Nu este frumos.

Nu folosi minciuna
Ca este ca si furtuna,
Aduce numai necazuri
La cooperatori.

poezie de Maricel Nechifor (16 august 2016)
Adăugat de Maricel Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza iubăreaţă

Nu sunt frunza nimănui,
Eu sunt frunza dorului,
A dorului şi-a iubirii
Din inima omenirii.

Luminez pe unde trec,
Niciodată nu mă-nec,
Vântul mă poartă în zare,
Nu mă pune la-ncercare.

N-am aripi dar am lumină
În inima mea senină,
Merg cu ciocârlia-n zare
Lipită de-a ei cântare.

Cerul mai aduce frunze,
Mă prinde uşor în buze,
Apoi fluieră-a lui viers
De s-aude-n univers.

- Am o frunză iubăreaţă,
Este pătrunsă de viaţă,
De viaţă şi de dor
În al soarelui pridvor.

Nu e frunza nimănui,
Este frunza cerului,
Se lipeşte omeneşte
De sufletul ce-o iubeşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Dimineaţa se îmbracă
Fiecare-n... frunza ei:
Eva, a luat-o moacă
Şi Elena cu bani grei!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda

Urmărind a sa dorinţă,
Moda-i în schimbare iar:
Ieri cu frunza ei de viţă,
Azi cu frunza de mărar!

epigramă de Vasile Matei din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza Elenei

N-a fost deloc inspirată,
Aveam multă de stejar;
Frunza asta, deşirată,
Parcă-i de... ienibahar!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul nu-l poate ascunde, dosi, distruge sau îngropa nimeni. El renaşte şi iese la iveală, indiferent cine încercă să-l acopere. Adevărul, minciuna, binele şi răul, ca şi faptele noastre, se află pentru totdeauna în dimensiunea timp, acolo undeva sub ochii lui Dumnezeu.

Viorel Muha (februarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!