Fală goală, traistă uşoară.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fală goală în traistă uşoară.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie care defilează cu fală semi-dezbrăcată sau goală nu are ţinută morală, chiar dacă într-o cadă cu lapte şi bani se spală.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba au unii seifurile pline şi se comportă cu fală, dacă nu sunt premianţi la a înţelepciunii şcoală şi amfora empatiei rămâne goală!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu trebuie să fie uşoară, cu singura condiţie ca acesta să nu fie goală.

citat din Lise Meitner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi petrolul

Trâmbiţăm acum cu fală
(Când economia-i goală),
Că leul se întăreşte...
Dar benzina... se scumpeşte...
Pentru că-i firav "avutul",
Petroliştii... au cuvântul...

hexagramă de Constantin Enescu (10 aprilie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

avere n-am
imi pun opincile în traistă
şi vin desculţ acasă
Mamă
de mă primeşti
să-mi laşi doi rugi de mur
în prag
de nu
altă avere n-am
îmi pun opincile în traistă
şi plec spre nicăieri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru spectacol TV

În ţinuta ei de gală,
Cercei pe sâni, sex şi buric,
Uşoară e, că tot nimic
Poartă-n "mansarda" - i goală.

epigramă de Georgeta Vătavu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi sunt în căutarea fericirii relative sau absolute, însă fără virtute, reperele sunt pierdute, seminţele investiţiilor, chiar însutite, vor fi risipite, iar florile efortului se ofilesc în vaza goală, chiar dacă se înaintează cu îndârjire şi fală.

aforism de Michelle Rosenberg (21 mai 2022)
Adăugat de Michelle Rosenberg
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unei nopţi de toamnă

Sub secera încovoiată-a lunii roua uşoară şi rece
I-a umezit rochia, dar ea nu merge să şi-o schimbe –
Mângâie strunele lăutei argintii toată noaptea,
Înfricoşată să se întoarcă în camera goală.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găleata goală

era plimbată de biata femeie
nebună se uita la cerul noros
clătina găleata goală în stânga
şi apoi în dreapta o ducea
la o fântână cu minţile pierdute
revenea la bloc ţinând găleata
goală ca o geantă vuitton
se oprea la câţiva metri de intrare
privea disperată în jur

găleata goală era plimbată
întâi în mâna stângă până la puţul
unde clipocea apa cu bucurie

găleata goală era plimbată
în mâna dreaptă la fel de delicată
la altă fântână la fel de plină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşoară, cât de uşoară...

Atunci când ridici cerul cu mâinile,
că te-ai blocat şi vrei o gură de aer.
Ca atunci când erai copil
şi visele aveau panglici de argint.
Ca atunci când tragi hârtia portocalie
şi care zboară ca un zmeu,
sau ca o rachetă fără greutate
şi apoi cade ca cenuşa albă.
Cum ar fi şi cântecul unei fete
care s-a născut să ne încânte
şi tu eşti acolo fermecat,
uitându-te la ochii ei.
Ca iarba de sub picioarele tale,
care e udă de la roua,
dintr-o noapte de vară târzie.
Uşoară, cât de uşor
e un dans sub apă.
Uşoară, cât de uşoară
este o pânză de lenjerie.
Ca în ziua în care ţi-a zâmbit
prima dată şi ai sperat
că ai fost primul dintr-un milion.
Ca atunci când fiul tău adoarme
şi tu îl vezi ca pe cel mai scump din lume.
Oare cât de uşoară e viaţa!

poezie de Eugenia Calancea (7 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşoară ca un vis

Dragostea
este fără îndoială
uşoară ca un vis.
Necontenit destrămându-se
şi veşnic refăcându-se.

poezie de Camelia Opriţa din Enigmele sufletului (13 iunie 2003)
Adăugat de Dulcinea del To- boso
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşoară ca un vis

Dragostea este fără îndoială uşoară ca un vis.
Necontenit destrămându-se
şi veşnic refăcându-se.

poezie de Camelia Opriţa din Enigmele sufletului (decembrie 2007)
Adăugat de Marinescu Martina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşnegelule dragă, n-am în traistă decât un cozonac copt în spuză şi-o sticlă cu bere acră, da' daca-ţi sunt pe plac bucatele astea, n-ai decât să te-aşezi colea, lângă mine, să ne ospătăm împreună. Se aşezară ei pe iarbă şi când scoase Prostilă merindele din traistă, o dată-mi făcu nişte ochi... şi cum să nu facă dacă văzu dinainte-i un cozonac galben galben, de parcă ar fi fost plămădit numai cu ouă, şi dacă băgă de seamă că berea se preschimbase în vinul cel mai de soi!

Fraţii Grimm în Gâsca de aur
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Per aspera ad astra (Seneca, lat.)

Precum Seneca spune şi bine ştiu sihaştrii,
"Nu e uşoară calea de la pământ la aştri".
Oricâte se vor spune, şi Domnul să ne-ajute,
Nu e uşoară calea ce duce la virtute.
Uşoară este, însă, şi fără sacrificiu,
Aceea care duce de la virtuţi la viciu.

poezie de George Budoi din Poezii (28 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textierilor de muzică uşoară

Vă ascult a zecea oară,
Dar eu sunt pretenţios:
Muzica, o fi uşoară
Dar luaţi-o în cerios!

epigramă de Ion Larian Postolache din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei cântăreţe de muzică uşoară

Te potriveşti atât de bine
Cu muzica ce nu e grea,
Încât se-ntreabă lumea: cine
E mai uşoară: tu sau ea?

epigramă de I. Berg din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cântăreţ de muzică uşoară

Ascultându-l prima oară
Cum cânta, am exclamat:
- Muzica o fi uşoară,
Însă-i greu de suportat!

epigramă de Teodor Maricaru din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turn

Donjomul zigurat tresaltă-n fală
Cu-artilerişti, bombarde, pe creneluri
Revigorând vetustele răzbeluri
Cu proiectile cât de portocală!

Au ruginit muschetele-n rasteluri -
Caducă-i faima lor medievală!
Armura cavalerilor stă goală!
Scrumite-s vestejitele drapeluri!

Evocator, privirile mi-ntrun
Către tiranul, taciturnul Turn!

Ochioase guri de foc ies din făgaşe,
Ţintindu-mă-n privirea ucigaşe!

Străvechiul Turn e-un monument de moarte
Stâlp Stăpânirii - pavăză lui Marte!

sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Râzând de mine ştirbă, ca vai de ea,
Clipa îmi coborâse nici nu ştiu cum
În scrâşnet pe fundul ceştii de cafea,
Cu rânjetu-i murdar de zaţ şi de scrum.

Prelungită poate-n eternul acum,
N-avea cine s-o vadă ori să o bea,
Pe jos să o arunce ori pe perdea
Şi rămase pustie în miez de drum.

Un abur trufaş de cenuşă goală
Trânti cu nesaţ uşa urcând pe scări,
Dar îşi pierdu din tihnă şi din fală

Dizolvat de patos şi de remuşcări;
Părea că plânge – albă şi banală.
Carbonizată – urma unei ţigări!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!