Apa lină mult te-nșală.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lumină lină
Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină
Cine te-așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primește să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă
Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte și uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor
Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat și szrăcit
Cel plâns și cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.
poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

CULMEA!
Bărbatu-nșală, asta-i lege,
De ce, nici el nu prea-nțelege;
Mult mai grav însă-i, dezolantul
Caz, când te-nșală și... amantul!
epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Etică guvernamentală
Guvernul de uniune
Nu acceptă-nșelăciune.
El este mult mai cuminte:
Nu te-nșală, că te minte.
epigramă de Victor Becheanu (3 iunie 2010)
Adăugat de Victor Becheanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinul Muscat Ottonel
Vin de desert, armonic, cu-aromă tămâioasă,
Dulceață rafinată, licoare savuroasă,
Cu un parfum puternic, de floare de lămâie,
El nasul, cerul-gurii și limba le mângâie.
Oricât de mult ți-ar place divina băutură,
N-o bea cu lăcomie! De n-o bei cu măsură,
E ca amanta blondă, frumoasă, parfumată,
Ce, fără remușcare, te-nșală deîndată.
poezie de George Budoi din Elogii vinului și viei (5 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa lină face mult noroi, iar cea repede și pietrele le spală.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Venerație
Admir femeile divine
Ce-n timpul nostru pervertit
Nu cochetează cu oricine:
Te-nșală doar c-un om cinstit.
epigramă de Ion Diviza din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Premiul I "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, maiestate!
Un rege surghiunit, fără de țară
Prin scăpătări de timpuri zbuciumate
Ce s-a purtat mereu cu demnitate,
Ai fost, în viața ta deloc ușoară,
Astral apus pe bolta milenară;
Adio, cale lină, maiestate!
N-ai să mai bați străin la altă poartă,
Ești mult prea sus, în zări îndepărtate,
Unde nu-s uși de inimi încuiate,
Nici furtișag adus la rang de artă,
Iar conștiința nu-i o vorbă moartă;
Adio, cale lină maiestate!
Fără regat, onoruri, măreție
Deși prin drept erau a tale toate,
Ai acceptat pretinsa libertate
A celor ce-și doreau democrație
Gonindu-te să pleci în drumeție;
Adio, cale lină maiestate!
Chiar prin trăirea ta, așa pribeagă
Și confruntat cu-atâta răutate,
Iubirii tale public declarate
Pentru acei ce încă te reneagă
I-ai dat temei prin conduita-ntreagă;
Adio, cale lină maiestate!
De-acum, lăsând în urmă toate cele,
Primește-n dar cununi de nestemate
Nepământești, ce nu-ți vor fi luate,
Moștenitor de loc fără de rele,
Ca cetățean al cerului cu stele;
Adio, cale lină maiestate!
Astăzi, pe când te odihnești în pace,
Ți-aduc prinos de gânduri strecurate
Prin limpezimi de lacrimi picurate
Că națiunea-n somnul morții tace,
Că România în ravagii zace;
Adio, cale lină maiestate!
poezie de Ionel Adrian Gugea (5 decembrie 2017)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul la 40 de ani
Asta-i vârsta ideală
Și-i ca vinul ce te-nșală;
Doamna care-l bea o dată
Cade și rămâne lată.
epigramă de Nicolae Gonț-Topor din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpriană, lumină lină
O, Căpriană, minune sfântă,
Care ai fost înălțată de un voievod bun și faimos,
Chiar și îngerii în cer te cântă,
Lumină lină, trimisă de Hristos!
Tu luminezi această palmă de pământ,
Trădată, vândută mereu.
Căpriană, logos sfânt,
Ești ca o mană trimisă de Dumnezeu!
O, tu, mireasă a lui Hristos,
Zidită cu multă trudă și sudoare,
Ești un scut pentru neamul meu
Contra hoardelor barbare.
Căpriană, lumină lină,
Ești un simbol divin
Pentru omul cu inima de har plină
Și care crede în al său destin.
poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă te-nșală nevasta o dată, e vina ei, dacă te înșală și-a doua oară, e vina ta...
aforism de George Budoi din Dicționarul încornoraților (2008)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Salcie lină
Trupul tău, viscol curat
A înghețat trădarea din oglinzi
Cum arde dinlăuntrul meu
Luceafărul ce vrei să-l prinzi.
Salcie lină dor de ape
Ne sunt luminile puține
Și viața nu mă mai încape
Și curge-n silă lângă mine.
Mă dor amurgurile toate
De încruntarea morții vii
Când bate-n poartă la cetate
Ecoul stelelor târzii.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

A învăța să mori...
Tristețe lină, cum te cobori din mine...!
Așa să fiu, ca luna în mister...
Plânge cu zâmbete saline,
Dragostea la care tot mai sper...
Durere dulce, ce te reverși în soare,
De m-ai atinge, când nu am să mai fiu...
Să-mi las toate frustrările să zboare,
Ce mult suspin în cuget rubiniu!...
Și ce aș vrea acum să-ți fiu aproape!...
Dar, m-ai îndepărtat... deși iubești...
Credința mea celestă să îngroape,
Orgoliul la care mult cerșești!...
Lumină neagră, în ziua cea albastră!...
M-ai contopit, rănind sufletul meu...
Viață nici pământeană, nici sihastră,
Am existat, înaintând mereu...
Mâhnire bipolară ce mă taie...
Așa doream să mă primești la tine...!
În inima-ți subțire ca o foaie,
Să fi iubit și chiar ce nu-ți convine!
Tristețe lină, cum te cobori din mine...!
Am început încet să te ador...
Să văd și strălucire în ruine,
Chiar dacă simt în fiecare zi că mor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere
La revedere, cuibușor
La revedere, balansor
La revedere, drag zăvoi
Ne va fi dor, mult dor de voi.
La revedere, apă lină
La revedere, lună plină
La revedere, cântătoare
Până la vara viitoare.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinceritatea femeii
Intrat la bănuieli
Dau totul la iveală:
Când crezi în ea, te-nșeli,
Iar când nu crezi, te-nșală!
epigramă de George Petrone din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
O! Tu lumină orbitoare
"Cine te așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Ca într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină"
I. Alexandru
O! Tu lumină orbitoare
Tu care-ai pus lumină-n noi
Răsari deplină pe răzoare
Răsari pe ori și ce zăvoi.
Te așteptăm făr' ezitare
Cu lacrime în ochi șiroi
O! Tu lumină orbitoare
Tu care ai pus lumină-n noi.
Ca pomii-n Mai în plină floare
Lumina lină, fă din noi
Noi raze-n inimi să coboare
Și peste bulgări de noroi
O! Tu lumină orbitoare.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoare lină
Ninsoare lină, praf de cer,
Potop de gânduri și durere,
Acoperi pașii ei mărunți,
Plecați desculți printre troiene.
Hrăniți cu șoapte de'mbiere,
Ca niște cânturi de sirene,
În gerul asprelor dorinți,
Al devenirii efemere.
Și a plecat dulcea fecioară,
Ca panaceu al morții crude,
Ce s-a pornit din nemurire
Să-i frângă aripa plăpândă,
Să'nghețe lacrima pe-obraz,
Surâsul de mărgăritar
Și inima de viață plină.
Mi-a fost un dar dumnezeiesc,
Al vieții tact să mi-l măsoare,
Cu viața ei să mă ridice
Și apoi să fugă în ocean,
Să n-o mai văd, să se ascundă,
Sub o clepsidră de cleștar,
Ca viața ei să nu să scurgă,
În zadar.
Ninsoare lină, mir cernit,
N-acoperi o amintire,
O urmă dragă pe-al meu trup,
Întipărită pe vecie,
Ci lasă-i calea de venire,
Pe brațul drept să mi s-așeze,
Cu lacrimi calzi să se răsfețe
Și-nlănțuiți și regăsiți,
Să ne-mbătăm de fericire.
poezie de Mihalpa Minișanu (12 noiembrie 2018)
Adăugat de minisanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Romantism târziu
împrăștii gânduri prin zări nesfârșite
destinul meu e de povestitor
patimi carnale cu greu ispășite
îndreaptă crezul spre Mântuitor.
nu risipesc Cuvântul niciodată
pe aripa lui lumea întreagă străbat
descrie în slove o lume minunată
care-mi arată ce mult m-am schimbat.
trăiesc nestingherită pe un colț de rai
tare mult aș vrea s-ating o Sibilină
să îmi amintească în dulcele grai
că voi fi cândva o lumina lină.
un romantism târziu cu nuanțe corai
e azi averea mea cerească deplină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară
Cum te ridici și ieși din casă,
Vremea se face frumoasă;
Îți vin cocoare
Vâslind sub soare;
Vacile-Domnului și furnicile
Anunță rândunicile;
Un flutur s-anină
De-un fir de lumină.
Cum ai râs cu dinți mărunței
Au înflorit flori în ochii mei.
Timpul stă - căci ai sosit.
Numai inima-mi bate ca un ornic grăbit.
"Bucură-te că ea e aice,
Timpul te-nșală", - biata inimă-mi zice.
poezie celebră de Mihail Sadoveanu din Daim (1944)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de tine...
nu-mi este frică dacă va ploua,
îmi face bine ploaia asta,
mă spăl pe față, sorb din ea,
ce dulci îs firele de viață
mă plec tăcut sub stropii ei,
sub noaptea lină, diafană,
de undeva, o rază cu scântei,
coboară rece să-nțeleagă
nu-mi este frică dacă ai plecat,
atâta doar că mult mă doare,
cred că plătesc un vechi păcat
urmează altul mult mai mare
m-am lepădat de umbra ta,
dar ea se ține scai de mine,
o simt aici, nu va pleca,
ce dor m-apasă, dor de tine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântarea femeilor către poet
Cum totu-nflorește: așa suntem noi;
căci noi suntem doar astă desfătare.
Ce-n fiară beznă, sânge-a fost, șuvoi,
în noi crescut-a suflet și chemare
de suflet-ecou. Pe tine te cheamă.
Pătrunde în privirea ta: o zare
lină, blând, fără jind de bună seamă.
De-aceea, pe un altul ni se pare
că-l strigă. Și totuși, nu ești tu, de mult,
de cine fără-urmă-adânc pierim?
Și-n altul, oare, ne împlinim mai mult?
Nouă, pe drum alături, nesfârșitul ni-i.
Tu, gură, fii, o, fii, să-l auzim,
cuvântătoru-ne, tu, însă, fii.
sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!