Eu am crezut şi cred, mai cred, ca-ntâia oară, că nu-i poetul, nu-i poet fără de ţară.

citat din Dumitru Matcovschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e ţară fără limbă, fără limbă nu-i popor.

citat din Dumitru Matcovschi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?!

ce versuri grele şi limbaj de plumb
aşterne pana mea pe molcuma hârtie
o ţară se preface că nu ştie
de ce nu tac ca mortul în porumb

al doilea sfert de veac icneşte vag
ca un ţăran trezit din crâncenă beţie
dar care-i în deplină armonie
cu primul sfert bătând acelaşi prag

cum de-am crezut în moldovenii mei
cum de-am putut să-i cred în libertate
chiar dacă totul e aici pustietate
cum de-am crezut în falşii Moisei?!

şi cum de-am îndrăznit să nu mă dau profet
când toţi sorbeau izvorul prorocirii
ce-l revărsau titanii neamului şi firii
cei care-s astăzi la cheremul unui proxenet?!

cum de-am putut să cred că Prutul nu-i păgân
să cred cum că Carpatul nu-i departe
în pod de flori - că nu ne mai desparte
în visul că noi toţi suntem români?!

cum de-m putut să cred în Bucureşti
în cei ce-au împuşcat rapid cizmarul
şi au schimbat cu locul funia şi parul
şi securişti din vădiţi în nefireşti?!

cum am putut să cred în cei rămaşi
după atâta moarte, foame, deportări,
atâţia schilodiţi de vişoeni în torturări
constituie popor nu entităţi de laşi?!

şi în sfârşit ce naiba azi sărbătoresc
independenţa ţării?! Care ţară?!
să-mi spună cineva să nu mă doară
în graiul meu profund de românesc...

poezie de Iurie Osoianu (25 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic poet

După cum susţii, concret,
Că ai sânge de poet,
Muzei, cred, la o adică,
O transfuzie nu-i strică!

epigramă de Vasile Pop din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viaţa-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!

Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poţi zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viaţa ta-i hai-hui!

Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ţi tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!

Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis şi forţă, viaţa-ţi joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreţie, nu e nici penibil!

Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârşit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea, când mă voi preface în ţărâne, pe crucea mea de piatră un singur cuvânt să fie dăltuit: "săracul". Este, cred, cel mai simplu şi vrednic epitaf.

citat din Dumitru Matcovschi (mai 2011)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că un mare poet fără discipoli este ca un om fără copii.

citat din Eduard Ţară
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cred

a fi sau nu.... să cred in ce?
in ursitoarele din cer?
să cred că undeva există
un alter ego? un Dumnezeu?

să cred in ce? in viaţa mea?
azi e... şi mâine nu există
si rai si iad sunt pe pământ
si intrebarea mea persistă

să cred in soare? se va stinge
să cred in spirit renăscut?
să cred in viaţa fără moarte?
să cred in ce? tot e pierdut...

să cred in timp? el se contractă
să cred in spaţiu? e infinit
să cred in ce? privesc spre stele
sus e un cer... si jos pământ

a fi sau nu... e o-ntrebare
cu multe secole in urmă
răspuns nu vom afla nicicând
şi gândul meu se curmă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş fi crezut

N-aş fi crezut s-ajung să simt ce-i ură,
Pe buza mea să şadă vreun blestem ;
De-acestea tremur astăzi şi mă tem
Căci te-am iubit şi-s toate făcătură.

Nu îţi mai plac. Şi ce? Nu-i prima oară
Şi tot nu-i prima când mă umileşti.
Cu ochiul rău, ironic mă priveşti
Şi-mi caşti mormântu-n fiecare seară.

Mereu m-alungi şi-ţi râzi întotdeauna
De tot ce pun să-ţi fie spre folos.
Ca pe un fur, în viaţa ta, prin dos
Tu m-ai adus să-mi picuri mătrăguna.

Cum toate-acestea fost-au îndurate
Făr-a crâcni, în piele de martir,
Iar mă-nspăimânt de mine şi mă mir
C-a te urî, prea dragă, mi se poate.

Cred c-am ajuns la capăt cu măsura,
Că firul nostru-i tot deja în ghem ;
Nu vreau deloc să fiu cel ce blestem
Şi junghiat, din piept, să se prelingă ura!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cred

Să cred nu ştiu în care Dumnezeu
Şi cui să mă închin nu am habar,
Dar am crezut şi crede-voi mereu
În Artă, în Moldova şi-n Cotnar.

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum cred

Niciodată n-am crezut
Că pot să mă ridic, după ce-am căzut...

Niciodată n-am crezut
Că pot să muşc un fruct atât de crud...

Niciodată n-am crezut
Că pot s-ating o stea ce cade-n vid...

Niciodată n-am crezut
Că Soarele se stinge, când pui pe el pământ...

Acum cred.

poezie de Ruxandra Palade
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără oameni, toate mor

Fără soare, nu e viaţă,
fără ploaie, nu-i verdeaţă.
Fără vânt, nu e răcoare,
fără boală, nu te doare.
Fără baltă, nu e stuf,
fără aer, e năduf.
Fără apă, nu e peşte,
timpul în loc se opreşte.
Fără dragoste, nu-i dor,
fără oameni, toate mor.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred...

Eu cred în înviere şi-n miracol,
În zbor de sfinţi ca pasărea-n văzduh,
Într-o răpire— secole-aşteptată,
Într-un avânt spre ce-i necunoscut.

Mai cred sfios, în vălul fecioriei...
În dragoste mai cred, în ce-i curat,
În roua dintr-o peşteră pustie,
Şi-ntr-un Izvor de apă nesecat.

Cred ferm, în apa vindecării Tale—
Lumină, ce-ai aprins lumini cereşti,
Cum în Iordan fu lepra vindecată
Aşa în Tine să mă curăţeşti...

Atât mai cred şi-n lacrimile mele—
Cum crede-o mamă în al său copil,
Cum a crezut fecioara-n feciorie
Mai cred şi eu în tot ce e sublim.

poezie de Mihai Ghidora (7 iunie 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catherine: Uau. Nu pot să cred câtă lume este aici. N-am ştiut că are atâţia prieteni. Unde aţi fost în ultimii cinci ani? Probabil că şi voi aţi crezut că a murit, nu-i aşa?

replică din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea poetului

Poetul a iubit si-a patimit.
Ca un copil poetul a iubit.
Femeie preafrumoasa a iubit.
Si-a patimit, si-n patimi a trait,
dar patimile nu l-au biruit
de-aceea ca poetul a iubit:
ca un poet, ca cel mai demn poet,
cu-o inima ce nu-ncapea in piept,
cu dor mistuitor, coborator
din spatii ametite greu de zbor,
din lumi ce nu exista pe pamant.
Poetul a iubit si a fost sfant.
Dar ea, iubita, oare l-a iubit?
Dar ea, iubita, oare-a patimit?
Dar ea, iubita, nu l-a inselat,
nu l-a mintit, femeie, cu-n oftat?
Ci ea, iubita, n-a fost umbra lui,
a Marelui, a Zburatorului:
ea n-a venit din haos, dar din rost,
ea nu a fost mai mult decat a fost,
ea a ravnit o casa si un pat
si-n casa ceea, tanar, un barbat
si nu un zeu, si nu un Demiurg,
barbat cu brate grele de amurg.
Poetul a iubit. Iubirea lui
a fost iubirea verde-a codrului,
a fost iubirea plaiului matern,
iubirea unui geniu etern
al graiului, ce sfant e pentru toti:
parinti, copii, nepoti si stranepoti;
a fost iubirea neamului intreg,
pe care astazi voi s-o inteleg
si-o inteleg, si nu-nteleg nimic:
pana la ea nu stiu sa ma ridic,
ci ea ramane totusi un mister,
sa arda cu Luceafarul din cer.
Tu, Veronica, nu mai plange, nu,
ca nu esti vinovata numai tu.
Si poate nu e nimeni vinovat:
Poetul a iubit cum i-a fost dat:
ca un poet Poetul a iubit
femeia ce din mit a rasarit.
Stai langa el, icoana scumpa fii,
cu dorul tau de casa si copii,
si nu te stinge, nu te ofili:
chiar daca vrei, tu nu mai poti muri,
pentru ca el, Poetul, te-a iubit.
El tot ce a iubit a-nvesnicit!

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictorialul "Elena Udrea"

Nu-i tabu, nici anormal
Şi nu-s misogin cu Doamna;
Eu cred că-i ceva banal:
Un pictorial cu... Toamna!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul şi covrigul

Cred în tine poezie
din nimic zău m-ai creat
şi de-atunci fir-ar să fie
nici poet nu-s nici bărbat

Din nimic zău m-ai creat
cred în versul tău de aur
chiar dacă m-arunci din pat
patul tău cel plin de lauri

Cred în mersul tău de aur
o de când fir-ar să fie
am încălecat pe-un taur
cred şi-n mine poezie

Din nimic tu m-ai creat
şi poet dar şi bărbat

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 februarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii tac pentru că visează o elocinţă mai profundă decât a cuvintelor. În schimb, alţii tac pentru că nu mai vor să spună nimic. Pentru că nu mai cred în nimic. Nu mai cred în dragoste şi se hotărăsc să nu-i mai pronunţe numele, nu mai cred în fericire şi se hotărăsc să uite de ea.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul, timpul şi necazul meu

Mă simt ca o duminică pe care celelalte zile ale săptămânii o cred nebună.
Mă simt ca un soare pe care celelalte stele îl cred lună.
Mă simt ca un ceva pe care altceva îl crede nimic.
Mă simt ca un cineva pe care ceilalţi nimeni îl cred, şi zic:
- Doamne, tu simţi că sunt mai mulţi aceia care mă cred pe mine nimic sau mic,
Decât aceia care te cred pe tine mare sau tot?
- Stai liniştit, nu-i cazul, nici vremea să-i socot!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Unii cred că e o vorbă goală,
Alţii cred că e un moft, un fleac;
Medicii tratează doar o boală
Pentru care nu au niciun leac.

Unii cred că e o pandemie,
Oamenii se vindecă sau mor;
Alţii cred că e o tragedie,
Viaţa e o scenă, un decor

Tot mai trist, ca un poet ce scrie,
Pesimist, bolnav, o elegie.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred

Nu cred în stele când mă picură,
Sfârâind pe obrazul încins de copil,
Nu cred în tăcere, un zbor de pistil,
Când cheia pe floare nu mai e sigură...

Nu cred în parce licărind în beteala,
Oscilantă-n pervazul ferestrei picant,
Nu cred în poemul de zori când cerneala,
N-are din suflet un gram de liant!

Nu cred scânteia pe osia lumii,
Statornică-n circul exacerbat,
Nu cred rotirea egală a humii,
Fără speranţă, dureri şi.. păcat!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!