Minciuna ca raspuns

Dacă soarele se ascunde dincolo de nori
Iar trupul tău simte răceala nopţii,
E timpul să trimiţi CHEMAREA…
Desigur iubita te-a lăsat, prea mult singur!
O să mă întrebi, poate, de ce?
Iar eu, sincer să fiu, nu ştiu decât atât
E timpul să primeşti… CHEMAREA.
Sigur, totul ar fi trist fără ea! ***

De ce minciuna ne acoperă gura uneori?
De ce trupul ei lung aduce cu sine câteodată bucurie, alteori tristeţe?
Şi totuşi, de multe ori, o aşteptăm nerăbdători.
Până şi tu, singurule, o aştepţi.
Iar ea, vine dacă o chemi,
Vine să-ţi ţină de urât noaptea, ziua,
Tu, doar trebuie să trimiţi... CHEMAREA!
Iar ea vine, cu părul ud şi despletit,
mirosind a flori de câmp şi a lămâiţă,
Vine, să-ţi sărute buzele nerăbdătoare
Cu inocenţa unui copil şi blândeţea unei maici.

Tu aştepţi minciuna ca pe adevăr,
Din gură-n gură,
O dai la rândul tău.
Ce înseamnă iubirea?!
Iubirea este portul spre inimă.
Ne vedem cu bine, singurule.
Data viitoare când vei trimite
chemarea.

poezie de Crăiţa Moroieni
Adăugat de Crăiţa Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime

Stelele cad şi mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Tu să nu mă aştepţi
Tu să mă uiţi curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Că te-am iubit, tu ştii
Că nu mai vrut, o ştiu
Că printre nopţi târzii
Poate voi sta să-ţi scriu
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinţi
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminţi
Stau răstignite la ger
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai ştii
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de vară

Tu eşti ca o chemare
Pe malul unei ape
Ce vrea să imi sărute
Azi buzele fierbinţi
Sfârşit de vară-mi spune
-Adio dulce soare
La răsărit e toamna
Ce-acoperă un vis

M-aplec spre tine iarăşi
Tenace-n a te prinde
Cu trupul gol pe malul
De valuri azi udat
Păstrând in veşnicie
Privirea care arde
Ca soarele de vară
Ce astăzi m-a chemat

In inimă imi curge
Chemarea care vine
Torent in asfinţit
Pe mal de apă trestii
Stau nemiscate-n soare
Incearcă să imi spună
Că vara s-a sfârşit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti...

Unde eşti când aştepţi?
Dacă eşti cu gândul
La cel ce stă să vină,
Nu eşti.
Nu eşti nici dacă
Arzi de nerăbdare să pleci.
Nu eşti nici dacă te agiţi
Şi te întrebi de ce nu vine.
Nici dacă îţi consulţi ceasul
Sau te ascunzi în spatele
Vreo unui joc pe telefon.
Nu eşti nici dacă trimiţi
Mesaj după mesaj
Tot întrebând pe unde e.
Nu eşti nici dacă,
Enervat de aşteptare
Încerci să grăbeşti ritmul
În speranţa de a obţine
Rezultatul mult dorit.
Când eşti, nu aştepţi
Şi toate se petrec
La vremea lor.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă iubeşti

Dacă mă iubeşti,
dacă simţi cu putere că ţi-e dor,
un dor picurat de multe ori pe pleoape,
dacă simţi că ţi-e dor
chiar şi-atunci când eşti lângă mine,
dacă aştepţi ca timpul să-şi depene
cât mai repede,
caierul către o nouă zi,
repede,
ca vântul...
... ca gândurile hoinare,
atunci nu-mi scrie despre asta,
nici măcar nu-mi vorbi,
arată-mi-o...

Dacă mă iubeşti,
dacă ochii îţi obosesc
căutându-mă,
pe cerul toropit de soare
ori inundat de argintul Lunii,
dacă porumbeii ce se dezmiardă
perechi-perechi,
îţi fac inima să tresalte
iar buzele să se înfioreze,
desfăcându-se uşor,
ca şi când ar aştepta
gustul voluptuos al sărutului,
nu-mi aduce ofrandă petale de flori,
nu-mi amăgi simţurile cu lapte şi miere,
doar arată-mi iubirea...

Şi dacă totuşi,
vine o zi,
când vei vrea să-ţi aşterni
dragostea pe hârtie,
te rog acum, fierbinte,
pentru asta nu jertfi copacii, iubito,
lasă-i să dăinuie,
şi haide, scrie-mi sentimentele tale
direct în inimă...
... dacă mă iubeşti...

poezie de Alex Radu din Vals sentimental (2011)
Adăugat de Alex Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea necunoscutului

Nici nu ştiam că vei pleca,
Însă speram că vei rămâne
Să strâng în palme zeci fărâme
Din şansa de a judeca.

Te duci... şi eu rămân
Aici, în locuri calde, primitoare
Si mă întreb în sine-mi:"Oare,
Primeşti căldura noului stăpân?"

Rămân... te du cu bine
Şi ai grijă de tine oricând,
Iar dacă am să-ţi ies în gând,
Nu-ţi fie teamă pentru mine.

Să ai curaj să-nfrunţi pe-oricine,
Chiar de e foc, de-i apă sau iubire,
S-ajungi cu fruntea pân` la fericire,
Însă un om durerea să-ţi aline.

Caută omul de inimă cerut
Şi nu te da pradă raţiunii,
Căci inima e martora minunii
De a iubi un om necunoscut.

Urmează-ţi tot timpul chemarea
Chiar de e ură, iubire sau durere
Şi aşteaptă să capeţi putere
Să-nvingi pe vecie uitarea.

poezie de Carmen Comloşan
Adăugat de Carmen Comloşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de viaţă

Am ieşit astăzi la rampă
Cu un gând tivit la lampă,
Cu stropi reci de ploaie-n iarnă
Si- o iubire care cheamă.

Cheamă primăvara-n mine
Ca zborul unei albine
Cheamă ochii tai căprui
Zi frumoasă să imi spui

Si-n chemarea ei ascunde
Dor de viaţă, dor de munte
Dor de ziua care vine,
Dor fără melancolie.

Si-am plecat râzând prin ploaie,
Am in inimă văpaie
Violetă -i zarea toată
Noaptea pleacă intunecată.

Pasul meu nu se opreşte,
Peste valul vremii trece,
Dor de viaţă cât cuprinde,
Timpul merge inainte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea morţii este chemarea iubirii. Moartea poate fi dulce dacă-i răspundem afirmativ, dacă o acceptăm ca pe una din măreţele formele eterne ale vieţii şi transformării.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

În pârâul de la munte
Merg ca să mă spăl pe frunte,
Apa-i lină, răcoroasă,
Face să mă simt acasă.

Nu e dor să-l simt ca şoapte
Să nu mă trezesc denoapte
O să am de plătit vamă,
Iar pârâul mă tot cheamă.

Malu-i lin, iarba mănoasă,
Gură de Rai norocoasă,
Vreme pentru cugetare,
Să am linişte şi stare.

Deasupra zboară lăstunii,
Eu vin să-mi cinstesc străbunii;
Au trăit, au dus credinţa,
N-au părăsit locuinţa.

Vatra ne-au păstrat-o vatră,
La hotare au pus piatră,
Ne-au lăsat ca temelie
Un izvor de apă vie.

Acolo vin să se-adape,
De corvoadă să ne scape;
Suntem surzi, n-auzim bine
Graiul lor de unde vine.

Aşteptăm din cer să cadă
Un noroc sau vreo bravadă:
"Pică pară mălăiaţă
În gura lui nătăfleaţă!"

"Sus, Români!" – asta-i chemarea –
"Să păstrăm vatra şi starea,
Să scăpăm de venetici,
Să fim noi stăpâni aici!"

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi uitaţi

Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufleteşti.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Şi să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Şi ochii nu se mai întâlnesc.
Şi ai vrea să simţi durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ţi spună din nou poveşti,
Să-ţi creezi din nou iluzii,
Că în conştiinţa lor, trăieşti.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.

poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

minuni cu aură de taină şi mister
au clonat în rai iubirea cosmică
pluteşte pe valuri precum în eter
învăluie inimi cu pacea tonică.

pe prispa gândului privesc spre cer
şi mă imaginez în carusel de stele
acestei lumi nu ştiu ce să-i ofer
decât iubire încrustată în piele.

cântecul iubirii răsună-n saxofon
îl îngână vântul şi codrul şi marea
l-a imprimat şi timpul pe casetofon
doruri din inimă îi ascultă chemarea.

şi totuşi iubirea arde ca o torţă
iluminează sufletul îi conferă forţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Când cerul se acoperă cu nori,
Şi aştepţi ploaia, dar ea nu vine.
Deja ţi se pare că soarele s-a ascuns undeva
Pentru totdeauna, iar ploaie nu mai este.

Când copiii se joacă îndelung în stradă
Şi tu îi aştepţi să se întoarcă,
Îţi trec prin cap cele mai diverse gânduri,
Unul mai rău decât altul.
I-a călcat o maşină,
I-au răpit ţiganii
Au căzut într-o gură de canal neacoperită.

Şi când în sfârşit
Se aude într-un târziu telefonul sunând,
Ţi-e frică să răspunzi
Şi întârzii, întârzii.

Ce multe lucruri trezesc teamă.
Şi mă mir că mai reuşesc încă
Uneori să fiu fericită.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea destinului

Te simt prea singură, şi-mi pare rău
că viaţa ta, atât de împlinită,
te-a abătut, cumva, din drumul tău,
pe o potecă tristă, ocolită.

Destinul tău, cel scris acolo, sus,
e, încă, în putere şi te cheamă
pe drumul său, ce este mai presus
de orice lege şi de orice teamă.

Îl simţi, deja, în gândul tău ascuns,
şi simţi chemarea lui spre o schimbare,
dar inima aşteaptă un răspuns
pe care doar iubirea ta îl are.

E-acolo, e ascunsă într-un pliu,
cu dorul de-a simţi, din nou, lumina,
şi de-a uita de cerul fumuriu
al scenei peste care-a tras cortina.

Am să-ţi întind, în noul răsărit,
o mână caldă şi, încet, cu mine,
vei fi purtată-n zborul liniştit
al sufletelor ce zâmbesc, senine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine seara?...

De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopţii?
Poate că vine, ca şi vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii şi mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni şi de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

M-am hotărât să plec in lume
Să caut Viaţa unde s-o ascunde
Poate îmi va raspunde:
De unde vine, unde se duce?
Cu ce vine, cu ce se duce?
De ce vine, de ce se duce?
Cine o trimite, cine o primeşte?

De ce uneori, mai mult durează
Alteori cineva, de ce o scurtează?
De ce Istoria cu Ea jonglează
Războaie şi catastrofe inventează
Viaţa cu secera o decimeaza?

De ce Scena pe care se petrece
Abunda de atâtea sentimente?
Şi mai reci sau şi mai calde,
De iubire şi durere,
Bucurie şi tristeţe,
Dorinţe, vise şi speranţe
Împlinite sau desarte...
De ce pe toate Viaţa le are?

După atâta frământare
Un răspuns iată răsare:
Viaţa se află si în mine şi în tine
Si in întreaga Omenire,
Dar si Sus în Cer şi printre stele
Si printre nori, zăpezi şi ploi
Peste tot si pe Planeta
Si pe munţi şi intre flori
Şi în izvoare şi pe mare
In toate vietăţile de sub Soare

Dar despre VIAŢA, răspunsurile
căutate
Doar Cel Care ne spune
EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL, VIATA
le are....

În călătorie, totuşi,
când cu siguranţă voi pleca
Viaţa, mai departe
In Lumina, Iubire şi Pace o voi cauta
Şi cu Sufletul câte un răspuns,
Dacă voie o să mi se dea
Şi vouă în poezii Vă voi da....

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nopţii

A nopţii cald-aripă
Ce toate le-mpresoară,
Şi-n liniştea adâncă
E-un sunet de vioară...
E inima-mi ce bate
Când mă gândesc la tine,
Şi somnul mi-l abate
Şi ziua nu mai vine...

poezie de Crăiţa Moroieni
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţia

E iubita ce-o accepţi
Cu capricii feminine:
Vine când nici nu te aştepţi,
Şi când o aştepţi, nu vine!

epigramă de Valerian Lică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra mormântului...

In memoriam Mihai Eminescu

Pe statuia învechită
Teiul crengile îşi apleacă,
Spiritul lui Eminescu
Veşnic viu, vine şi pleacă.

Atât de fragedă-i chemarea,
La steaua care o urmăreşte,
Căci zeci de ani vor trece în timp,
Dar, alt Luceafăr greu va creşte.

Luna îi sărută ochii reci,
Teiul îi mângâie obrazul,
Spiritul lui Eminescu
Cântă versuri printre ramuri.

Flori şi lumânări aprinse
Îi împodobesc plecarea
Visând codrii de argint
Spiritul lui Eminescu
Îşi astâmpără chemarea.

Sus în ceruri printre stele
Luceafărul se învârte roată,
Iubirile îi deşteaptă...
Poate se va întoarce o dată,
În alt lan de poezii
Şi iubire mult visată.

poezie de Valeria Mahok (8 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de la capătul tunelului

Gândeşte-te că vine timpul şi vom îmbătrîni,
vom fi nişte epave în faţa celor tineri,
vom sta mult în casă ieşind câte puţin,
dar vrem să ne plimbăm, sau să mergem la munte,
să vedem natura verde, sau apusul soarelui la mare,
să lăsăm grijile şi durerile pentru locuri frumoase şi aer curat.
Crezi că se mai poate să-ntinereşti şi să te simţi mai bine?
E greu să opreşti amnezia, să opreşti acea clipă de sfârşit,
dar se mai poate să trăieşti din amintiri,
să deformezi uşor realitatea din viaţa ta
şi să te visezi mereu că eşti în grădina cu flori parfumate,
în livada cu meri, caişi şi pruni zâmbind cu inima plină de bucurie,
la fel ca un copil ce se bucură de noile lui jucării.
Priveşti în jur la noutăţile apărute şi te minunezi
de felul cum se îmbracă lumea şi timpul trece mai repede aşa,
dar deodată răul apare şi timpul dispare-n univers
şi tu simţi chemarea Domnului cu o lumină puternică,
ce o vezi tot mai aproape ajungând uşor la capătul tunelului.

poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
şi mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aş lua în braţe te-aş pupa
să mai schimbăm viruşii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră

Tu ai putea să fii şi fără mine,
Însă nu poţi să fii şi fără noi,
Fără iubirea ce ne curge-n vine
Şi ne menţine-n viaţă pe-amândoi.

Eu aş putea să fiu un singuratic,
Dar singur doar cu tine vreau să fiu,
Să ne iubim cu patos şi sălbatic,
Apoi să te iubesc aşa cum ştiu.

Eu îmi doresc să-ţi fiu orice dorinţă,
Nu trebuie decât ca tu să vrei,
Mă lasă să-ţi alin din suferinţă,
Iubire să-ţi ofer şi tu s-o iei.

Tu m-ai făcut să fiu ce nu-s cu tine,
Un visător ce scrie fericit,
Iubirea ta m-a vindecat pe mine
Şi tu-n a mea din nou te-ai regăsit.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!