Lună plină –
norul într-o clipă
o taie în două.

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stolul de berze
taie pentru-o clipă –
soarele amiezii

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am intrat

Eu am intrat pe uşa din dos,
împotriva rigorii,
cu norul pe umeri şi albul ninsorii.
Eu am rotit precum verdele-n rană,
cuprins de mirare şi mană!
Era drumul sterp şi plin de disecţii...
Viaţa se destrăma în proiecţii...
Eu am venit pe-o lună, păzită de maci,
Aproape mâncată de trei vârcolaci!
Lătrau câinii mei, mereu nepereche,
Aflasem un flaut obscur, la ureche.

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună plină

Lună plină, curioasă
Tragi cu ochiul la fereastră,
Îmi furi noaptea de odihnă
Şi mă faci să număr ceasuri.

Lună plină, tu, mireasă
A poeţilor aleasă,
Mi-ai făcut iar noaptea albă,
Ţintuită la fereastră.

............................

poezie de Valeria Mahok din Flori de câmp
Adăugat de Apostol Talida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venim din clipă, trăim în clipă, plecăm spre clipă; suntem într-o interdependenţă a tuturor clipelor trecute, prezente, viitoare!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicianul...

E clădit şi are crupe,
Prea puternicul Nea Nae,
Da-n politică, te rupe...
Dacă scapi şi nu te taie!

epigramă de Constantin Păun din Epigrame (1996)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie

Luna asta şi săracul,
Orăşean, cu greu rezistă;
La Ignat taie godacul
Şi... curcanul... de pe listă!...

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit la tine
Plină de metafore
Şi ard cu totul.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una, două...

De-ar creşte totul una... două,
Nici nu mai ştii a cui e vina....
Păi; cum s-ar descurca găina,
Când ar urca, ca să se... ouă?....

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada plină –
vântul salută
cu pălăria mea

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele vecin
obosit de lumină
latră la lună

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de cântec –
lunecă ciocârlia
plină de soare

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţii de iarbă
Înfrunzesc sub caii albi!
Seceri pe lună...

haiku de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă de toamnă –
soarele pătrunde
prin frunze şi nori

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un pol de clipă...

La un pol de clipă
Timpul, simt, mă doare,
Visul vine-n pripă –
Rază sclipitoare.

Gândul mă străpunge,
Taie clipa-n două,
Inima se frânge,
Genele-s în rouă.

Pică jumătatea
Şi se risipeşte,
E trăită partea,
Ce mă părăseşte.

Veşnicia cade
Clipa o striveşte,
Sufletu-mi se zbate,
Nu te mai găseşte...

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă, lună nouă

Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive şi când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.

Către mine tinzi podeţe
Moleşite de blândeţe...

Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.

Lună nouă, lună plină,
Nopţile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...

Smulge-mă pană cu pană
Şi întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poţi să mori
Şi să mă iveşti din zori.

Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toţi în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ţi-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.

Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.

Luna curge,
Luna-i sus
Şi eu tocmai la Apus.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Mintea uită o mie de lucruri, bune sau fărădelegi,
De pildă, aniversarea unor războaie sau moartea unor regi,
Îşi aminteşte-n schimb o clipă de perisabilă fericire –
"Era pe la amiezi, lângă clopotniţa din sat, înaltă şi subţire..."

Sau "într-o noapte cu lună plină, în luna mai,
Când un vânt rece bătea prin lanul de grâu bălai
Încreţind obrajii pârâiaşului de dincolo de drum,
Poposind aici şi-a descărcat povara de parfum,

Aromele de pin... scuturând, indolent şi leneş,
Două dintre micile petale-ale unei flori de măceş".

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori zâmbim atât de senin precum e cerul noaptea plin de stele cu o lună plină. Luna se oglindeşte doar în ochii plini de lumină.

citat din Natalia Păun (ianuarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinion în noaptea cu Lună plină

Neştiind că-i lună plină
Dete fuga la vecină;
Dar s-a-ntors ca eunucu
[Soţu-i nefiind la lucru]

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul ceţos
în plină vânjoleală
fără odihnă –
hurducăind se duce
creierul cu visul lui

tanka de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două pisici

O pisică de rasă,
Prin verighetă trasă,
Călca într-o noapte pe lună,
Care se-mprăştiase pe dună!
- Să mai zică motanul Trăilă
Că sunt o săracă copilă!...
Eu, care calc mereu pe argint,
Să n-am parte de el, dacă mint...
Că eu l-am luat de bărbat într-o seară,
Când am pus laba pe el şi o ghiară!
Era înstărit şi avea în bordei,
O şoricioaică cu mulţi şoricei!
Că de-aia... Madam Agadul,
Era ţanţoş motanul şi foarte fudul!
- Sfâr, sfâr...(se băgă ca vecină)
Cu blana matale atâta de fină,
Nici n-aş sta la taclale, madam...
L-aş sfâşia, nu alta pe mitocan.
Însă chiar atunci, din pură-ntmplare,
Motanul Trăilă, voind să repare,
O cursă de şoarici, o lăsă pe hol
Şi-o uşă deschisă, la dormitor!
Vecina grăbită, plecând către casă,
Dând ca să iasă, îi cade în plasă!
Aşa încât stăpâna,(cea cu mieunatul),
În vreo două zile şi-a pierdut bărbatul!...

Morala;
Când te destăinui să fi atent la gură,
Căci... câte nu se întâmplă într-o şură!?

fabulă de Constantin Păun din Rime cu tâlc (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!