Unui judecător
Zeița Themis, legătură
La ochi nu poartă azi, de fel,
Prin nu știu ce întorsătură
Ajuns-a să o poarte el.
epigramă de Gheorghe Oproiu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zeița Themis
Femeia austeră și posacă,
Ce ține sus balanța într-o mână,
E oarbă în mitologia greacă
Și șpanche în Justiția română.
epigramă de George Petrone din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Themis, Zeița Justiției
O zeiță cu prestanță
Cunoscând tertipurile.
Câteodată în balanță
Cântărește plicurile...
epigramă de Cornelius Enescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
In justiție
Cu Themis e îngrozitor
Să te-ncontrezi ca-mpricinat:
Zeița este-a tuturor,
Balanța s-a privatizat.
epigramă de Elis Râpeanu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui consilier de Curte care poartă ochelari
Nu judecă de mântuială,
De-aceia dar, cu bun temei,
El poartă ochelari; greșeală
E că pronunță fără ei.
epigramă de Gheorghe Oproiu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc așa cum trupurile nu știu, dar visează
sfredelesc calea lactee
știu că noaptea asta împarte ziua
cum știu că inima ta mă poartă
prin toate celulele
dau binețe fiecărei cărări
rătăcesc aromele verii
te sărut pe fiecare gând
precum scoica poartă marea
în vârful muntelui
așa cum nisipul
numără clipe
între două valuri de infinit
îmbrățișez spiritul tău
mă pierd rotund
într-o promisiune
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeița (In)Justiției
Cu adevărul în balanță
A pronunțat râvnita soartă:
(Ca și-n "Infern" cândva, la poartă)
"Lăsați, de-acum, orice speranță!"
epigramă de Nicolae Nicolae din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeița Dreptate, zeița Cumpătare, zeița Mnemosine, zeița Sophia și alți zei și zeițe au fost izgoniți nu doar din cer, ci și chiar de pe pământ: iar în locul lor, în mărețe palate ridicate de Providență pentru a le fi lăcaș, aflăm acum delfini, capre, corbi, șerpi și alte scârnăveli, prostii, mofturi și ușurătăți.
Giordano Bruno în Opere italiene, vol IV, 57
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeiței Themis
Ca să câștigi azi un proces,
- Un bob zăbavă caută-ades -
Să-i spui zeiței doleanța
Și-apoi, să treci să-i ungi balanța.
epigramă de Nicolae Mihu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- speranță (vezi și nădejde)
- Speranța nu este convingerea că lucrurile vor lua o întorsătură bună, ci convingerea că ceea ce faci are sens indiferent ce întorsătură iau lucrurile.
definiție clasică de Vaclav Havel
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Este disponibil și textul în engleză.
Cartea "Teatru" de Vaclav Havel este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Stropi de legătură...
a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură celulară
în plină toamnă cu copacii goi
și nopți cu luna scârțâind la scară
a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură prin mesage
în care norii de cuvinte și de ploi
se năruiau în ample monoloage
a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură întreruptă
de promoroacă-n dimineți și de noroi
pe panta vieții tristă și abruptă
a fost o simplă conjunctură de moment
dar s-a sfârșit ca orice conjunctură
și toamna asta plouă permanent
cu stropi lipsiți de orice legătură...
poezie de Iurie Osoianu (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu să negociez clipele
când mă privesc prin niște ochi zâmbitori
și-mi țin inima legată fedeleș
să tacă, să nu bată
să nu strice prin vreo sistolă grăbită
cine știe ce minune
declarată obișnuită de un notar stelar
nu știu să număr invers
am uitat și de unde încep poveștile
dar mă trezesc pe o jumătate de lună
căutând printre vise
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi străini și-o necunoscută
(semnătură cu întorsătură)
Dintr-o picătură de vreme, 7 stropi de rouă
unul pentru mine, cinci vi-i dau vouă
și unu rămâne pentru veșnicie
pentru cine-o fi mai la urmă să fie.
În fantasia metafizică, necunoscutul nostru
"își făcea de vorbă cu pereții și vântul"
cu gândul dus și întors
ca fuiorul tors
din cânepa topită-n Crișul Alb
Stând pe pietroiul din cetate, celălalt străin
cu ochii mijiți, filtra-n mreje de iluzii
întâmplări din calendar
cu locuri, oameni și jocuri
și-o semătură cu degetul pe nisip
Joi, 22 august, 2019, ora 9:09
Asta da, semnătură cu întorsătură.
Cu oră potrivită. Nici prea de dimineață
și pripită, nici prea spre amiază.
Din nu știu care pricină, dintr-o dată,
din mijlocul frunții străinului
străfulgeră un ochi, ca o oglindă din care
ieșea o necunoscută...
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-mă-n ochi...
Privește-mă-n ochi când ești cu mine,
Privește-mă-n ochi, să știu de ți-e bine,
Privește-mă-n ochi, că doar o privire,
Privește-mă-n ochi, mi-aduce fericire.
Privește-mă-n ochi, că și ochii vorbesc,
Privește-mă-n ochi atât cât trăiesc.
Privește-mă-n ochi, e tot ce-mi doresc,
Privește-mă-n ochi, nu-mi spune "te iubesc".
Privește-mă-n ochi, să știi ce gândesc,
Privește-mă-n ochi, să vezi cât te iubesc!
Privește-mă-n ochi, oricine ai fi,
Privește-mă-n ochi, bărbat sau copil.
Privește-mă-n ochi, nu-ți cer prea mult,
Privește-mă-n ochi, să-ți văd a lor tumult,
Privește-mă-n ochi chiar de nu-mi vorbești,
Privește-mă-n ochi, e deajuns să mă privești.
Privește-mă-n ochi, să pot să-nțeleg,
Privește-mă-n ochi, ce drum să aleg...
poezie de Mariana Simionescu (15 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măsură în justiție
Cum Themis cea de mulți curtată
Cu-a ei balanță ne apare,
Din timpuri vechi, la ochi legată,
S-o coasem și la buzunare.
epigramă de Elis Râpeanu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptată de greci, zeița dragostei devenit-a și zeița frumuseții.
aforism de N. Petrescu-Redi din Ergo... (1999)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Obiectivitatea puterii
Sărmana Themis, la ochi legată,
Gustâmd puterea, stă nemișcată:
Balanța din mână nu-i e de folos,
Nu simte, nu vede și n-are miros...
epigramă de Corneliu Ioan Iovuța din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei avocate
Cunoștințele-i la bară
Nu-s izvoare de scântei,
Însă reușita-i clară...
Are ea... secretul ei!
epigramă de Gheorghe Oproiu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
După cum te porți...
Ieri, grijă i-a purtat, dar grija strică,
Azi sâmbetele-i poartă, înșelată,
Desigur, mîine, o să-i poarte pică.
Sau chiar îl va purta prin judecată.
epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legătură
În veșnic somn
Și-n vis de tortură
Cauți semn
Și chip de legătură,
Legătură ce te leagă nicicând
Calea purgatoriului apropiind,
Legătură ce te leagă de nimeni
Și mutilează farmecul așteptării -
Un scorpion ce-ți injectează
Otrava resemnării...
poezie de Mariana Bubuioc
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ansamblul de manevre - VII (Tratat polemic)
Mahmură, zeița Clio, astăzi, cugetul ei, mahmur.
Ceva între plutirea unei ferigi în apă
și lujerul verzui ce presimte prin umezeală
firele rădăcinii.
Ceva între aburul unei sticle și amintirea
votcii pe care ai îngrijit-o toată săptămâna.
Mahmură, zeița Clio, astăzi, cugetul ei, mahmur.
Încercând să facă ordine în poveștile cărnii
repede aprinse de intriga ce se vrea
totdeauna în fruntea părților narațiunii,
chiar peste foaia amnezică lățindu-se:
ca evoluției să i se atașeze drăgălașe fantasme,
să le poată contempla ca pe niște speranțe,
detașată, de pe oasele solemne.
Mahmură, zeița Clio, astăzi, cugetul ei, mahmur.
Acum când ochiul lăuntric își uită trepidațiile,
cercetându-și ceața și aurora din piept,
acum când o mască alunecoasă
i se întinde grabnic peste întreaga făptură.
poezie de Gheorghe Izbășescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!