O, clopotele, clopotele! (inspirat din Al.Vlahuţă)

Albă, mică fărâmiţă,
Unde rătăceşti voioasă?
Fulg bălai de porumbiţă,
Vino-n palma-mi de te lasă!...

Fărâmiţă de hârtie,
Crunt te bate uraganul;
Suflet despărţit de glie
Rătăceşti zburând în vanul

Spaţiilor nesfârşite...
Nu te duce, eşti prea mică
Între florile-ofilite!
Nu pleca, o, rândunică!

Suflet rătăcit în lume!
Zbori, furat de vânturi calde,
Te-a scăldat talazu-n spume;
Fugi, neantul să te scalde...

Şi-al lui sân te ocroteşte
Fărâmiţă dispărută;
Iară glia îţi jertfeşte
Lupta ei: o luptă sfântă!...

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur..., după Alexandru Vlahuţă (1927)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu câtă strălucire, ce adânc şi albastru se dezvelea cerul! Şi ce minune! Cu ochişorii lui mărunţi, cât nişte fire de colb, îl cuprindea întreg. Şi ce întunecime, câtă umezeală sub frunzişoara lui! Ce căutase dansul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi. Tresări. Era el altul? Picioruşele nu mai erau ale lui de scânteiau aşa? Şi mai era îmbrăcat în aur! Căci şi trupuşorul lui, pe care şi-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiţă căzută de acolo, de sus, o fărâmiţă de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Şi, ca o adeverire, pe ţărâna neagră trupul arunca o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. Dar ce depărtare! Şi cum să ajungă? Privi în sus; şi atunci, deasupra căpuşorului, zări lujerul unui crin ce se ridica aşa de înalt, că parcă floarea din vârf îşi deschidea paharul chiar dedesubtul bulgărului de aur, să-i culeagă razele.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să trăiţi bine

Au votat naivii, atunci când omul
Promitea că o să "Trăim bine",
Astăzi constatăm că demonul
N-are nici o fărâmiţă de ruşine!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădureţul cel hămesit de foame se aşeză la poalele muntelui de pâine şi începu să înfulece din el, de parcă se băteau turcii la gura lui. Într-o singură zi n-avu ce alege din muntele de pâine; şi când se lăsă seara, nu mai rămăsese din el nici măcar o fărâmiţă...

Fraţii Grimm în Gâsca de aur
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pari...

De pari ce nu eşti
Ai să te rătăceşti
Intre mai multe măşti
Şi nu o să ştii ce eşti

De pari ceea ce esti
Poate o să suferi...
Dar nu te rătăceşti...
Stiind ceea ce-ţi doreşti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată...

Eşti prea departe, tată, şi îmi e dor de tine!
Te rog, vino acasa cât viaţa te mai ţine,
Te rog, rămâi cu noi, nu mai pleca departe
Îmi este tare greu să te ştiu în străinătate.

Eram aşa de mică atunci când ai plecat,
Dar anii s-au tot dus şi m-am maturizat.
Privesc cum vremea trece, înapoi nu mai vine,
Un lucru nu se schimbă: am nevoie de tine!

Ştiu de ce stai acolo: datorii şi probleme,
Dar şi cu doru'-i greu, lasă pe suflet semne...
Nici toti banii din lume nu vor şterge vreodată
De pe obrazul meu vreo lacrimă vărsată!

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Gabi Dedu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părăsit pe munţii din suflet

Părăsit pe munţii din suflet. Priveşte, ce mică acolo,
priveşte: localitatea din urmă a vorbei, şi mai sus,
Însă ce mică şi ea, încă un ultim
sătuc de simţiri. O recunoşti tu?
Părăsit pe munţii din suflet. Straiul
de piatră sub mâni. Aici înfloreşte
bine ceva; din muta prăpastie
iese-nvoaltă o iarbă neştiutoare cântând.
Dar cărturarul? Ah, ce începu să cunoască,
şi tace acum, părăsit pe munţii din suflet.
Acolo umblă desigur, în sfântă ştiinţă de sine,
multe-mprejur, multe dihănii de munte în pace
se perindă şi stau. Şi pasărea mare şi tăinuită
Încercuie piscul renunţării curate. – însă,
tăinuită, aici pe munţii din suflet...

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greutate! Cât de mică albă şi curată poţi fi tu, sărmană coală albă de hârtie, şi câte poţi tu duce şi suporta! Dar timpurile se schimbă, astăzi şi mâine le suportă ecranul, monitorul, plasma, iar în viitor holograma!

Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antigelozie

Nevastă-mea e fără frică,
Mă lasă şi la "una mică",
N-o duce mintea de doi bani
C-a mică e de "optşpe" ani.

epigramă de Sorin Olariu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

taie adânc
au, ce doare
sala este mare
albă
preaplină de alb
chirurgul operează
iubirea
atenţie pe masă se află
inima mea...
ce pulsează
lumina orbeşte
lobul stâng
acolo unde eşti tu
incizia este adâncă
încă nu te găseşte
te ascunzi
fugi
rătăceşti
bisturiul taie
taie
taie
sau eu nu vreau
sa fii găsită
inima mie hărpănită
se zbate
se agită
deodată...
se opreşte
tresare şi tace

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las sufletul să zboare

Las sufletul să zboare
Să ajungă în zori la tine
Corb cu penele negre,
Să zbori alături cu bine

Treci tu ape, văi adânci,
Ocoleşte vântul în tunel
E nevoie să zbori pe brânci
Tu, suflet, sclipiri de inel

Mâinile 'nalţ până la cer
Stelele luminoase chem
Parfum de trandafir ofer
Cu bine să ajungeţi vrem

Şi de o fi ca să te pierzi
În bolta cerului albastru
Eu te sfătuiesc să crezi
În luceafăr; el este astru

Cu sufletul meu a vorbit,
Prieten bun dintr-o mie
El este lumina din suflet,
Este unic într-o galaxie

Acolo tu trebuie să ajungi
Tu, suflet frumos rătăcit
De umbra lunii de ce fugi?
Vezi bine, nu e de glumit

De vei cădea iarăşi pe jos
O mână eu întind spre tine
Te iau de jos, suflet frumos
Vei fi mereu în piept la mine

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-mă la tine-n suflet

Uită-mă la tine-n suflet
Şi mă lasă... a păşi,
Pe cărări fără de umblet,
Visele... a răvăşi.

Uită-mă în suflet... iară
Şi atinge-mă cu şoapte,
Fericirea-n mine... zbiară,
Ceasul iată... bate şapte

Uită-mă la tine-n suflet
Şi mă lasă-ncet s-ascult,
Tunetele ca un urlet,
Gândurile... în tumult.

Uită-mă la tine-o noapte
Şi inchide uşa bine,
Voi sorbi buzele-ţi coapte,
Oare... ce te mai reţine?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imparatii de clipe

- Suflet ce ai fost frumos!
prin ce unghere-absente rătăceşti?…
Totul îmi este interzis,
visul, amarul, tăcerea
ca o taină a nimicului şi
lumea e o ruină consecventă
cu prea desele opriri ale noastre în ea.
Să fim singuri, suflete!…

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul către casă
e drumul ce îl doreşti.
E calea ce nu te lasă
prin lume să rătăceşti.

catren de Dumitru Delcă (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să nu te ţii de urma mea,
Mă lasă!
Că eu sunt cel ce aştepta
Să intri-n casă!

Acum îmi zici că mă iubeşti,
Prea poate!
Dar şi acum mai rătăceşti
Cărări de toate!

Încerci să îmi mărturiseşti
Iubire mare...
Prea orb! Încerci să mai răneşti
Din drum o floare!

Strigai: "Finit-a toate între noi!"
De-o vreme-încoace.
Şi-acum să vezi: "noi amândoi..."
Lasă-mă-n pace!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săniuţa Ioanei

Am o săniuţă mică,
De zăpadă nu-i e frică,
Alunecă iute ca vântul,
Parcă ar înghiţii pământul.
Săniuţa mea uşoară
N-are aripi, dar ea zboară,
Prin nămeţii de zăpadă,
E-o nălucă iute, albă,
Amândouă când pornim,
Din deal, până jos în drum,
Şine ca de tren lăsăm,
Fără ca să iasă fum.

Săniuţa mea cea mică
Are nume, Rândunică,
Şi a câştigat mereu,
Premii cu meritul meu.

poezie de Valeria Mahok (4 decembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mărunt?

Eşti firul de apă pe-al vremii făgaş,
Un val ce se sparge la maluri în spume,
Prea slab lângă stânca-nălţată trufaş,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

O floare de câmp la umbră crescută
Şi fără culori sau miresme anume,
Un iris de baltă, banala cucută...,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Un deal vălurit, teşit, din argilă,
Alături de munţii semeţi cu renume,
Priveliştea ta e îngustă, umilă,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Un slab felinar într-o mică odaie
Şi nu un luceafăr să-l vadă o lume,
Cu raza-i s-aprindă pe boltă văpaie,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Căci El, Preaînaltul, măreţ în putere,
Stăpân peste-o lume ce n-are hotare,
Chiar El te-a creat după buna-I plăcere,
E-n tine-o scânteie din El şi-ai valoare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (11 iulie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea este ca o capodoperă; la cea mai mică eroare se denaturează, cea mai mică şovăială o modifică, cea mai mică lipsă de fineţe o sluţeşte, cea mai mică prostie o amorţeşte.

Marguerite Yourcenar în Memoriile lui Hadrian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonsai

La o margine de lume
Unde ochii ţi-adăpai,
Un copac, ieşit din hume,
Te-a rugat să-i dai un nume.
- Eşti... bonsai!

-Bine, dar eu sunt afară,
Cresc de capul meu, nu vezi?
Duc o viaţă solitară
Unde alţii pot să moară,
Tu, ce crezi?

Dacă am coroana mică
-Pare tunsă, dar nu e!-
Zici că rasa mea-i pitică,
De ghiveci, la o adică,
Păi, de ce?

M-am luptat cu vânturi rele
Şi-am învins: am rezistat!
Nu din false temenele
Sunt mai strâmb la rămurele:
M-am forţat.

M-am opus la geruri crude
Şi-am rămas eu singur, vai!
Am scăpat de-atâtea trude!
Unde-s falnicele rude?
Eu... bonsai?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diviziunea

Te-ai divizat - în trup şi suflet -
În acel moment al despărţirii
Pentru a te asigura că vei rămâne
Deşi vei pleca pe vecie.

Ţi-ai urcat sufletul la cer
Şi l-ai agăţat între stele,
Iar trupul l-ai coborât în humă
Arzându-l între cutii de piatră.

Mi-ai lăsat doar amintiri
Ca dovadă a trecerii tale prin lume
Şi acea cruce umbrită de coroane
Pe care am atins-o cu dor...

Aş fi vrut să rămâi veşnic om
Şi să-mi strângi mâinile cu căldură
Dar timpul te-a divizat - în trup şi suflet -
Lăsându-mi doar amintiri şi dor.

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg

Desfrunzit şi prea bătrân,
Tremură de frig gorunul.
Au căzut şi-ntâii fulgi
Şi l-am prins din zbor pe unul.

Migălos lucrată-n fir,
Floarea mică şi rotundă
S-a topit şi a murit –
O minune de-o secundă.
...

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!