Bonsai
La o margine de lume
Unde ochii ți-adăpai,
Un copac, ieșit din hume,
Te-a rugat să-i dai un nume.
- Ești... bonsai!
-Bine, dar eu sunt afară,
Cresc de capul meu, nu vezi?
Duc o viață solitară
Unde alții pot să moară,
Tu, ce crezi?
Dacă am coroana mică
-Pare tunsă, dar nu e!-
Zici că rasa mea-i pitică,
De ghiveci, la o adică,
Păi, de ce?
M-am luptat cu vânturi rele
Și-am învins: am rezistat!
Nu din false temenele
Sunt mai strâmb la rămurele:
M-am forțat.
M-am opus la geruri crude
Și-am rămas eu singur, vai!
Am scăpat de-atâtea trude!
Unde-s falnicele rude?
Eu... bonsai?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.