Restul e ceaţă.

Umberto Eco în Jurnal sumar (1963)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în ceaţă

E ceaţă peste mare
Şi ceaţă peste munţi.
Tot ce regreţi, se pare,
E că nu ştii să cânţi

La sufletu-mi decât,
Aşa frumos, încât
Nu-mi pasă nici de soare
Din ceaţă când apare.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shakespeare altfel

Restul nu-i tăcere
restul e o rană
dacă vreau pot cere
doar otravă-n cană

Restul e o rană
pielea mea e cerul
o corabie umană
care-i adevărul

Restul meu e cerul
dacă vreau pot cere
să-nflorească mărul
restul e tăcere

Restul e o rană
vai comedie umană

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţă albastră, ceaţă gri

Ceaţă-albastră, ceaţă gri
Vine noaptea, tu nu vi,
Castelul să-l cucereşti,
În sân codru' să-nveleşti.

Amărât, uitat de soare
Şade-un nuc lângă cărare,
În amurg jilav de zi,
Plouă-albastru pe câmpii.

Pe cer, scenă cu actori
Zboară cârduri de cocori,
Săgetând spre miază-zi,
Ceru'-albastru, cerul gri.

Cade noaptea picurată,
Din pârâu aburi s-arată
Frunza geme-n colivie,
Ceaţă-albastră, ceaţă vie.

Strigoii cu-aripi de brumă
Pe pământ la sfat s-adună,
Ceaţă-albastră, ceaţă gri,
În cer nu mai zăbovi!

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul Hiroshimei

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă
Nu mai cunoaştem drumul către casă

Suntem uşori şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvăţătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?

Şi suntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.

Ce ceaţă deasă, vai ce ceaţă mare,
Oh, azvârliţi-ne, voi, o cărare.

Nu mai cunoaştem drumul către casă
şi ceaţa este deasă, deasă, deasă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corul copiilor ucişi

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă...
Nu mai cunoaştem drumul către casă.

Sîntem uşori, şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?

Şi sîntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare,
Oh, azvîrliţi-ne, voi, o cărare!

Nu mai cunoaştem drumul către casă,
Şi ceaţa este deasă... deasă... deasă...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă ceaţă

E ceaţă, genul acela intens de ceaţă
În care se pierde mult chiar din... speranţă
Şi caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăţ de speranţă... doar ea mă alină.

E ceaţă extinsă, la oras si la ţară
E ceaţă în cap, e ceaţă şi-afară
Din cauza ceţii ne dăm cap în cap
E lipsă de lumină şi-i mare handicap.

Rătăcim bezmetici, că-i ceaţă în ţară
Unii rătăcesc frustraţi şi pe-afară
Se agaţă de câte-un licurici crezând că-i lumină
Uitând că aceştia au viaţă puţină.

Ce-i ce creează lumină.... înţelepţii
Nu încap de cei ce au alte concepţii
Şi care, din tristă întâmplare, oare?
Formează acea clasă.... conducătoare.

Şi zilnic această clasă ceaţă sifonează
O ceaţă ce pare din ce în ce mai deasă
Iar noi, noi nu mai vedem ce-i bine
Şi asta face să mă cert eu şi cu tine

Iată, e multă orbecăială că-i smog
Produs de-un sistem intens demagog
Şi caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăţ de speranţă... doar ea mă alină.

poezie de Ionel Popa (5 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care nu dau niciodată restul, îţi spun de fapt finalul din Hamlet: Restul e tăcere!

aforism de Betty Marcovici (15 iulie 2013)
Adăugat de Maya Godoroja
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel marin

Val şi ceaţă în cascadă
Pe la ţărmuri fac escale;
Tu, din versuri faci arcadă
Peste stâncile opale;

Tot amurgul e-o şaradă
Cu tâlcuri filosofale...
Val şi ceaţă în cascadă
Pe la ţărmuri fac escale;

File, păsări, vin grămadă,
Gândurile-o iau la vale
Transformându-se în nadă
Clipelor ce-nghit agale
Val şi ceaţă în cascadă.

rondel de Luiza Nerut (7 aprilie 2013)
Adăugat de Liliana Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"V-am dat 30 de lei, iar cursa a costat 28. Restul?" Taximetristul mi-a răspuns shakesperian: "Restul e tăcere."

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este că diferenţa dintre cei din vârf şi restul e mult mai mică decât crede "restul".

citat din Charles Garfield
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizatul conchise pesimist: "Restul e tăcere!" La care balcanicul adăugase, din obişnuinţă: "Păstraţi restul..."

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceaţă

Ghiurghiuliu servit la cramă
Cu-o pastramă bună, grasă,
Bei de uiţi şi cum te cheamă,
Vezi nevasta... mai frumoasă.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile şi căsătoria

De socotiţi şi sunteţi drepte,
Pe lumea asta zăpăcită,
Femei puţine-s înţelepte,
Iar restul, restul se mărită...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (16 septembrie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa

e ceaţă...
tăcerea se pierde
în picuri mărunţi
ce-mi umezesc sufletul
un ficus verde
priveşte pe geam
se aude înfundat
zgomotul străzii
tramvaiul urmează şinele
oameni şi gânduri
în ceaţă...
trist şi monoton
azi... dar mâine?
- de ce mâine?
azi... dispare ceaţa
se luminează cerul
şi-ţi văd ochii
pe sub castanii desfrunziţi
clipesc veseli
zâmbesc şi eu!
s-a pierdut în ceaţă
o mică diferenţă
de douăzeci de ani...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj de iarnă...

Vin de-ngheaţă
geruri grele
vremuri rele
se arată
zile reci
şi nopţi senine
copaci seci...
de stele pline
bolţi-nmărmurite
-n ceaţă...
Vin de-ngheaţă
şi omeţi
până-n pomeţi
o natură-nfrigurată
îmbătrânită
şi albită
pe la tâmple
multe stau
să nu se-ntâmple...
Restul stropilor
de viaţă
geruri grele
vin de-ngheaţă!

poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e totul!
Şi restul şi timpul?
Mă întrebă demonul,
Restul este timpul...

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul basmului de ceaţă

A fost odată
ca niciodată
o lume ce nu-i pasă
prefăcându-se oarbă
orbind cu şoapte de ceaţă
în iaduri scufundată
si cerşetori la a raiului poartă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de ceaţă

O egretă
Citeşte într-o orezărie "Les Nourritures Terrestres".
Se roteşte în jurul unui un anumit loc şi, întinzându-se ca un brotac,
Îşi încearcă norocul scufundându-şi capul;
Un un nor de stropi se ridică la suprafaţa apei.

Contemplarea nu-i mai mult decât
A reflecta dacă soarele este sau nu nihilist.
Săltându-şi piciorul stâng, se întreabă
Dacă trupul ei trebuie să penduleze în ceaţă
Sau dincolo de ceaţă.

Îşi întinde aripile şi universul o urmează; plutind spre înălţimi,
Zorii sunt un cântec, scurt şi luminos,
Aprinzânu-se singuri în ceaţă.
Dacă funia orizontului se ridică să te lege,
Ea îţi poate lega doar aripile, nu şi zborul.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de ceaţă...

O egretă
Citeşte într-o orezărie Les Nourritures Terrestres.
Se roteşte în jurul unui anumit loc şi, întinzându-se ca un brotac,
Îşi încearcă norocul scufundându-şi capul;
Un nor de stropi se ridică la suprafaţa apei.

Contemplarea nu-i mai mult decât
A reflecta dacă soarele este sau nu nihilist.
Săltându-şi piciorul stâng, se întreabă
Dacă trupul ei trebuie să penduleze în ceaţă
Sau dincolo de ceaţă.

Îşi întinde aripile şi universul o urmează; plutind spre înălţimi,
Zorii sunt un cântec, scurt şi luminos,
Aprinzânu-se singuri în ceaţă.
Dacă funia orizontului se ridică să te lege,
Ea îţi poate lega doar aripile, nu şi zborul.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează restul

Bucură-te doamne cu ce ne-ai luat
şi păstrează-ţi restul
mărunţişul de junghiuri şi scarlatine
şi ne iartă nouă fericirile noastre
precum şi noi vom ierta
nenorocirile altora.

poezie de Lucian Avramescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!