Indiferenţa nu se extinde numai asupra lucrurilor despre care intelectul nu are nicio cunoştinţă, ci în general şi asupra tuturor acelora pe care nu le descoperă cu o perfectă claritate, în momentul în care voinţa ia o decizie. Cunoaşterea prin intelect trebuie întotdeauna să preceadă determinarea voinţei, iar privaţia care constituie forma erorii există tocmai prin această proastă utilizare a liberului arbitru.

citat clasic din Descartes
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autonomia voinţei este unicul principiu al tuturor legilor morale şi al datoriilor care le sunt conforme; din contră, orice eteronomie a liberului arbitru nu numai că nu întemeiază nicio obligaţie, ci mai curând este opusă principiului obligaţiei şi moralităţii voinţei. Principiul unic al moralităţii constă în independenţa de orice materie a legii (anume de un obiect râvnit) şi în acelaşi timp totuşi în determinarea liberului arbitru de simpla formă legislativă universală de care trebuie să fie capabilă o maximă. Dar această independenţă este libertate în sens negativ, iar această legislaţie proprie a raţiunii pure, şi ca atare practice, este libertate în sens pozitiv.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Legea fundamentală a raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin cunoaşterea interacţiunii ce are loc între conştient şi subconştient, vă veţi putea transforma întreaga viaţă. Pentru a schimba condiţiile exterioare, trebuie să acţionaţi asupra cauzei care le-a produs. Majoritatea oamenilor încearcă să modifice circumstanţele şi situaţiile cu care se confruntă doar prin acţiuni directe şi superficiale asupra lor. Pentru a suprima neînţelegerile, dezordinea, sărăcia sau neputinţa, trebuie însă înlăturată chiar cauza lor şi această cauză rezidă tocmai în felul în care gândiţi.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea morală nu exprimă deci altceva decât autonomia raţiunii pure practice, adică a libertăţii, şi această autonomie este însăşi condiţia formală a tuturor maximelor, singura prin care ele pot fi de acord cu legea practică supremă. Dacă prin urmare materia voliţiunii, care nu poate fi altceva decât un obiect al unei râvniri, care este legată, cu legea, intervine în legea practică ca condiţie a posibilităţii acestei legi, de aici rezultă heteronomia liberului arbitru, anume dependenţa de legea naturală, de a urma vreun impuls sau vreo înclinaţie, şi voinţa nu-şi dă ea însăşi legea, ci numai preceptul pentru supunerea raţională la legile patologice; dar maxima, care în chipul acesta nu poate conţine în sine niciodată forma universal legislativă, nu numai că nu creează în acest mod nicio obligaţie, ci este ea însăşi contrară principiului unei raţiuni pure practice, prin aceasta contrară deci şi simţământului moral, chiar dacă acţiunea care provine din el ar fi conformă legii.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Legea fundamentală a raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cunoaştere încolţeşte eliberarea. Perfecta cunoaştere a lumii este însă posibilă numai prin intelectul omenesc. Iată de ce, întreaga natură până la om este numai drumul pe care-l parcurge urcând din treaptă în treaptă voinţa ce se afirmă pentru a ajunge la intelectul omenesc şi prin acesta la cunoaşterea de sine eliberatoare. Dar şi ca om, voinţa parcurge încet lungi serii de procreări, înzestrându-se în fiecare trup de mamă cu un nou intelect pentru a se apropia, printr-o decantare treptată, de tărâmul negării.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul unei alegeri dificile pe care trebuie s-o rezolve voinţa noastră, decizia finală rămâne secretă pentru noi, la fel ca decizia unui străin, atât timp cât n-am tranşat, când credem că va înclina de o parte, când de cealaltă, în funcţie de motivul care-i este prezentat voinţei de către înţelegere, motiv care, chiar în momentul acela, îşi încearcă forţa asupra ei. În sfârşit, motivul cel mai puternic se impune asupra voinţei, iar rezultatul alegerii este adesea diferit faţă de cel pe care l-am fi presupus iniţial. Aşadar, nimeni nu poate şti cum va acţiona într-o împrejurare determinată alt om, nici măcar el însuşi, înainte de a se găsi în circumstanţele respective. De-abia după ce va trece prin acea situaţie va putea fi sigur de ceilalţi şi de sine.

citat din Lucilo Vanini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta este partea din tine care se focalizează întotdeauna asupra lucrurilor care sunt cu adevărat importante pentru tine, asupra sistemului tău de valori şi asupra felului în care te raportezi la tine însuţi.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, sculptorii procedează cu materia prin adăugire, atunci când ar trebui să acţioneze, de fapt, asupra ei, prin scădere. Să foloseşti un material moale şi să continui să adaugi la el, până ce este atinsă forma preconcepută şi să o aplici asupra unui alt material, permanent şi solid, este o crimă împotriva naturii. Toate materialele deţin în ele însele sculptura pe care omul o doreşte; el trebuie să trudească, însă, şi să o scoată, eliminând acel material de prisos care o acoperă.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această indiferenţă pe care o resimt, când nu sunt deloc înclinat într-o direcţie mai degrabă decât într-alta prin greutatea nici unui argument, este cel mai scăzut grad de libertate, şi vădeşte mai degrabă un defect al cunoaşterii, decât o superioritate a voinţei, căci dacă voi cunoaşte întotdeauna cu claritate ce este adevărat şi ce este bun, nu voi fi niciodată în dificultatea ca să mă hotărăsc ce judecată şi ce alegere trebuie să fac;şi astfel voi fi pe deplin liber, fără a fi vreodată indiferent.

Descartes în Meditaţii metafizice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde se nasc erorile? Este de ştiut că doar din faptul că voinţa fiind cu mult mai amplă şi mai întinsă decât intelectul, ea nu se înglobează între aceleaşi limite, ci se extinde şi la lucruri pe care nu le înţelege, care fiindu-i în sine indiferente, o fac să se rătăcească cu extremă uşurinţă, şi alege răul în locul binelui sau falsul pentru adevăr.

citat celebru din Descartes
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consumatorii îşi doresc să deţină controlul asupra vieţii lor şi asupra deciziilor pe care le iau şi, prin urmare, fac research mult mai intens înainte de a lua o decizie de cumpărare.

citat din Alex Visa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce lucrarea visului se împlineşte, intensitatea psihică a ideilor şi a reprezentărilor care-i constituie obiectul se transferă asupra altora, asupra acelora pe care, în mod sigur, noi nu ne aşteptăm deloc să le vedem accentuate astfel.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin metodă înţeleg acele reguli certe şi uşoare pe care oricine le va urma fără a se abate de la ele, nu va lua niciodată nimic fals drept adevărat şi fără a risipi de prisos sforţările spiritului, ci sporind necontenit în mod treptat ştiinţa, va ajunge la cunoaşterea adevărată a tuturor lucrurilor pentru care va fi capabil.

Descartes în Discurs asupra metodei (1637)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul unei teorii constă nu în mică măsură în faptul că e contestabilă: ea seduce tocmai prin aceasta spiritele mai subtile. Se pare că teoria însutit contestată a "liberului arbitru" îşi datorează supravieţuirea numai şi numai acestui farmec -: mereu mai reapare câte-unul care se simte îndeajuns de puternic pentru a o contesta.

Friedrich Nietzsche în Dincolo de bine şi de rău
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care este folosinţa pasiunilor şi cum pot fi ele numărate. Observ, în afară de aceasta, că obiectele care mişcă simţurile, nu provoacă în noi pasiuni diferite pentru toate diferitele lucruri ce sunt în ele, ci numai prin felurile deosebite în care ne pot face rău, sau ne pot folosi, sau în general pot să ne intereseze şi că folosinţa tuturor pasiunilor constă în aceea că fac sufletul să voiască lucrurile pe care natura le dictează a ne fi folositoare şi să persiste în această voinţă;şi că, aceeaşi tulburare a spiritelor, care de obicei pricinuieşte pasiunile, dispune corpul pentru mişcările care servesc la executarea acelor lucruri. De aceea, spre a le număra, trebuie numai să examinăm în ordine, în câte feluri deosebite - şi care să ne intereseze - pot să fie mişcate simţurile noastre de obiectele lor.

Descartes în Pasiunile
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este cunoscut faptul că de la începutul creaţiei sale, sau a fiinţei sale sufletul omului este ca o tablă ştearsă şi are o facultatea prin care este dispus să primească forme sau intenţii ale lucrurilor, iar o asemenea facultate se numeşte intelect posibil;el se aseamănă cu materia, căci tot aşa cum materia este în potenţă faţă de diferite forme, tot aşa intelectul posibil este în potenţă faţă de cunoaşterile diverse. Însă intelectul este în act atunci când sufletul este desăvârşit de cunoaşteri sau de intenţii sau de intenţiile lucrurilor inteligibile: aşa încât, atunci când el doreşte, iese în actul acelui care înţelege şi produce acele intenţii care îi sunt prezentate în act, iar sufletul desăvârşit astfel şi dispus astfel se numeşte intelect în act.

Avicenna în Cartea Definiţiilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ne simţi slăbiciunea, a lua cunoştinţă de determinările de tot felul care ne limitează viaţa, apoi a dori să ne mărim puterea asupra noastră înşine şi asupra lucrurilor, a ne lărgi sfera de acţiune, a recuceri o independenţă relativă în faţa necesităţilor de tot felul care ne învăluie, acesta este mersul spiritului uman, în faţa universului.

citat din Jean Marie Guyau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, o sarcină fundamentală a filosofiei în zilele noastre constă în a reflecta asupra metodelor şi conceptelor ştiinţelor care studiază natura sau omul. Trebuie ca filosofia să ajungă la o înţelegere a lor suficient de avansată ca să exercite o influenţă clarificatoare asupra modului în care ştiinţele se înţeleg ele înseşi, ca şi asupra ideii pe care şi-o fac despre ele nespecialiştii.

Jeanne Hersch în Mirarea filosofică (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor încearcă să modifice circumstanţele şi situaţiile cu care se confruntă doar prin acţiuni directe şi superficiale asupra lor. Pentru a suprima neînţelegerile, dezordinea, sărăcia sau neputinţa, trebuie înlăturată chiar cauza lor şi această cauză rezidă tocmai în felul în care gândiţi.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om sănătos, străin de psihanaliză, va spune despre actele ratate "O, faptele acestea nu merită nici o explicaţie, sunt întâmplări mărunte." Ce înţelege el prin aceasta? Va pretinde că există evenimente neglijabile, aflate în afara înlănţuirii fenomenale a lumii şi care ar fi putut, tot atât de bine, să nu se fi produs? Rupând însă determinismul universal, fie şi într-un singur punct, răsturnăm întreaga concepţie ştiinţifică asupra lumii. Va trebui să-i demonstrăm omului nostru că concepţia religioasă asupra lumii este mai consecventă cu ea însăşi când afirmă lămurit că vrabie nu cade de pe acoperiş fără intervenţia expresă a voinţei divine. Presupun că amicul nostru, în loc de a trage concluzia care decurge din primul său răspuns, se va răzgândi şi va spune că el găseşte întotdeauna explicaţia fenomenelor pe care le studiază.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În erorile de lectură, dacă vrem să găsim tendinţa perturbatoare, cauza erorii, trebuie să lăsăm în întregime la o parte textul citit greşit şi să începem examenul analitic prin a pune două întrebări: care este ideea ce vine în minte prima se apropie cel mai mult de această eroare şi în ce situaţie a fost ea comisă? Uneori cunoaşterea situaţiei este suficientă pentru explicarea erorii.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!