Am privit în urma căruţei încărcate cu pepeni verzi, lucioşi şi graşi, în care Dumnezeu aşezase toate minunile dulci şi zemoase ale verii. Şi deodată mi-a venit în minte titlul unui film celebru: "Am văzut şi ţigani fericiţi"... Şi apoi mi-am zis că, la drept vorbind, în ziua aceea aurie, eu văzusem un cal fericit, care trăgea la o căruţă cu pepeni.

Silvia Kerim în Povestiri despre prietenii mei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrejul

Nu-ţi ieşi din pepeni
De ce să ieşi dintre bunii tăi pepeni?
Mai bine rămâi aici
Unde să pleci?
Între dovlecei?
Ce rost are?
Nu-i cunoşti
Sunt şi cam zevzeci
Nu-ţi ieşi din harbuji
Stai între ei
Între credincioşii tăi
Că te păzesc de rele
Ei sunt îngerii tăi păzitori
Şi pepenii au îngeri
Au şi diavoli
Vai de capul lor
Când intră dracii în pepeni
Înnebunesc de-a binelea
Încep să joace în vrej
Să scoată limba
Să pocnească, să explodeze
Să te ferească sfântu'
Când îşi ies din pepeni
Stai pitit între pepeni
Dacă ţi-e incomod
Fă-ţi un culcuş
Cu un boşar drept pernă
Visezi frumos
Dormi neîntors
Nu-ţi ieşi din pepeni
Tot la ei ajungi.

poezie de Hary Salem
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

comunişti ascunşi -
îşi fac cadou pepeni verzi
cu miezul roşu

senryu de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim vremurile în care a fi celebru nu mai constituie o raritate, ci... a fi fericit. Caută mai întâi să îi faci fericiţi pe cei din jurul tău (implicit pe tine) şi faima te va urma asemenea unei umbre!

citat din Michelle Rosenberg (21 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succes şi eşec? Adresă necunoscută

Succes şi eşec? Adresă necunoscută.
Asta şi aceea merg împreună, depind una de cealaltă.
şi cine ar putea spune
când a fost Stăpânul Shao mai fericit:
guvernând un oraş sau, la pensie, grădina lui cu pepeni minunaţi?

Arşiţă, frig, vară, iarnă: nu se succed una alteia?
N-ar putea oare drumurile omului urma acelaşi tipar?
Da, cei care "ajung acolo" îşi cunosc şansele...
s-au deprins să desfacă nodurile cunoaşterii.
Dar oare despre cei plini de strălucire
sau despre cei infami a vorbit Înţeleptul nostru?
Pe ultimii el i-au numit oportunişti.
Cei care ajung acolo, desigur,
nu mai ştiu ce este îndoiala sau îngrijorarea.
Totuşi, nici tu nu avea dubii,
cum nu au generalii morţi,
care au plănuit atenţi ceea ce li s-a părut oportun,
fără a cunoaşte, de fapt, nimic, adevăr sau eroare.
Dacă, deodată,
ţi se oferă un vin bun,
lasă soarele să apună în tine.
Bucură-te de el.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa î

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineaţa aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns
ploua şi era frig...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încerca să ies
transpirtaţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am ămpreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a înrâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gest şi lumină

azi mi-am distribuit toată dragostea
ca o recuperare a ceea ce
am pierdut
am dat din mine totul
precum Dumnezeu din bunătatea sa
însetatului de băut
înfometatului de mâncare
îndrăgostitului toate sentimentele
şi-n cele din urmă
câteva motive pentru a iubi

e drept
am stat puţin în cumpănă
şi-am privit înspre locul în care
doar Dumnezeu poate întoarce capul

dintre toate mi-am păstrat doar emoţia
singura care mă poate ajuta
să trec printre oameni

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun, clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirtaţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

(Autor: Teodor Dume)

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic stomatolog, care lucrează cu amândouă mâinile odată

Umbla cu dreapta-n gura mea,
Trăgea cu stânga la măsea
Şi, deodată, dureros,
În loc să-mi pună, el mi-a scos.

epigramă de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (13 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut deunăzi un acordeonist interpretând la un colţ de stradă "Valurile Dunării" de Ivanovici. Şi gândul m-a dus la destinul omului, la existenţa lui care, asemenea mişcării burdufului acordeonului, se dilată şi se contractă după cum îl lovesc valurile vieţii. Şi, la scară mult mai mare, de dimensiuni incomensurabile, mi-a venit în minte una din teoriile cosmogonice care atribuie Universului o soartă asemănătoare cu cea a acordeonului nostru, aceea de a se extinde şi apoi de a se comprima într-un ciclu fără sfârşit. Ca într-o muzică divină, pe care nu orice ureche o poate percepe şi înţelege.

Mihail Mataringa (19 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

DUMNEZEU S-A ASCUNS

drumurile noastre duc spre nicăieri
în visul unui elefant
în care s-a ascuns Dumnezeu
în apa în care mi-am spălat sufletul
dimineaţa

nu vă apropiaţi
sunt plină de foc
sunt peste tot
ieri noaptea am aprins pădurea
Domneasca

am nevoie de ger crunt
să-mi îngheţ creierul

apoi să ard iar
ca un trandafir

să mă pui la butonieră

am nevoie de cer grunt

în plecarea mea care durează la nesfârşit
simt paşii universului cum calcă
şi oamenii reci zornăind în burta lui

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

William Fluke

Soţia şi-a pierdut sănătatea,
A început să slăbească până a ajuns la patruzeci de kilograme.
Apoi, a apărut acea femeie, cu chipul după care bărbaţii
Şi-o imaginează pe Cleopatra.
Şi noi – noi cei căsătoriţi
Ne-am încălcat cu toţii jurămintele, iar eu printre ei.
Anii au trecut şi toţi, unul câte unul,
Au fost revendicaţi de moarte în varii forme hidoase.
Iar eu, închipuindu-mi că sunt protejat
De o grijă specială a lui Dumnezeu,
Am început să scriu, să scriu, să scriu, tomuri peste tomuri,
Despre a doua venire a lui Christos.
Apoi, Christos a venit la mine şi mi-a spus
"Mergi în biserică şi în faţa congregaţiei
Mărturiseşte-ţi păcatul".
Dar, cum mă ridicasem şi începusem să vorbesc,
Mi-am văzut fetiţa care stătea în faţa scaunelor –
Fetiţa mea care se născuse oarbă!
După aceea s-a lăsat întunericul.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumire

Fericit este omul, şi numai el fericit va fi,
Care poate numi ziua de astăzi propria lui zi,
El care, mulţumit în sinea-i, poate spune
Eu mi-am trăit ziua de azi, ziua de mâine-i altă chestiune.
Fie ploaie, fie soare, fie vremurile bune sau rele,
Bucuriile pe care le-am avut, în ciuda sorţii,-s ale mele.
Asupra trecutului nici cerul n-are putere, o spun tuturora,
Ceea ce-a fost, a fost, iar eu mi-am avut ora.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sergiu Nicolaescu a fost un regizor remarcabil, de excepţie. Mă gândesc la titlul unui film care se numea "Nemuritorii". Iată că nu suntem nemuritori, sau poate că suntem aşa prin ceea ce am făcut, el este unul dintre cei care merită un fotoliu de onoare în rândul artiştilor de film, un exemplu de loialitate în arta cinematografică.

citat din Ion Besoiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorind să priceapă rostul tăcerii câinelui, vrabia-l privi pentru întâia oară drept în ochi. Şi descoperi, uluită, că cel mai vechi şi mai credincios prieten al omului... are privire de om!

Silvia Kerim în Povestiri despre prietenii mei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 august este ziua mondială a pepenelui - Dăbulenii

Muncind. de seara până-n zori,
De-aceea, unii-s ţepeni,
Ca oameni blânzi şi răbdători,
Nu-şi ies, nicicând, din... pepeni!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile mele...

În ziua în care am învăţat să respir
ochii mei inocenţi
au văzut pentru prima oară lumina
în frunzele viilor am fost înfăşat
strugurii se transformaseră în sânge
imediat mama mi-a schimbat veşmintele
învelindu-mă în straie albe
m-am trezit într-un clinchet
de clopoţei şi-n ciripitul
unor mici vietăţi
în nuanţe pastelate
pe un fond verde intens
ochii mei deveniseră verzi
apoi am descoperit dogoarea soarelui
atâta căldură
atâta lumină
mama mă dezbrăcase lăsându-mă gol
să ma scald în razele lui
de atunci totul se repetă
cadru după cadru
până intr-o zi
cănd mi-am zărit mama
tremurîndă într-un ungher al casei
i-am privit orbitele întrate în os
aştepta în linişte
albul din cer...

poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu

Aceasta este ziua pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu
Pentru ca eu s-o pot folosi pentru fapte bune sau rele;
Luminoasă şi proaspătă, binecuvântată de curcubeu,
Aceasta este ziua pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu.

El a luat din marea eternităţii un val, l-a scos la vedere
Şi-a apărut o zi fără nicio vină, ca zilele din elizeu;
Aceasta este ziua pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu
Pentru ca eu s-o pot folosi pentru fapte bune sau rele.

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!