Subzistă un acord intim, à propos de impulsul refulat, între procesele vechi dintre eu şi din sine, acord care ar trebui să fie cunoscut. Într-adevăr, după ce am pus în evidenţă rolul pe care îl joacă în refulare principiul de plăcere-neplăcere trezit de semnalul de angoasă, ne putem schimba concepţiile. Acest principiu guvernează suveran procesele din sine şi provoacă profunde modificări în impulsiunea instinctuală. Nu este de mirare că efectele produse de refulare sunt foarte diferite şi au o repercusiune mai mare sau mai mică.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nevroza obsesională, sursele infantile ale nevrozei pot fi uitate, frecvent incomplet, dimpotrivă prilejurile recente ale nevrozei fiind conservate în memorie. Refularea se serveşte, în acest caz, de un mecanism diferit faţă de cel utilizat în isterie, foarte simplu în fond: în locul uitării evenimentului are loc o retragere a investirii lui afective (Affektbesetzung), astfel încât în conştiinţă nu rămâne decât amintirea unui conţinut reprezentativ indiferent şi aparent fără importanţă. Diferenţa între aceste forme de refulare rezidă în procesele psihice ascunse în spatele fenomenelor pe care le putem reconstitui.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele responsabil de angoasă şi alte nevroze este, după părerea mea, procesul de refulare.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noţiunea de refulare fiind stabilită, la fel ca şi relaţiile care există între deformarea visului şi materialul psihic refulat, devine posibil să rezumăm, într-o manieră generală, principalele concluzii pe care le desprindem din cercetările noastre.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din comportamentul eului care se serveşte de o investire de încercare şi pune în funcţiune, prin semnalul de angoasă, automatismul plăcere-neplăcere, se pot produce diferite reacţii, uneori mai mult sau mai puţin încâlcite: sau accesul de angoasă ajunge la deplina sa înflorire şi eul renunţă atunci să mai joace vreun rol în emoţie, sau eul instituie în locul investirii experimentale o contra-investire; acest ultim caz se asociază cu energia emoţiei refulate şi poate, fie să formeze simptomul, fie, odată captată de către eu, să se instaleze definitiv, în calitate de formaţie reacţională, unele dispoziţii fiind întărite.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concepţiile despre refulare, geneza visului şi a tulburărilor înrudite cu el, despre formarea şi interpretarea viselor, precum şi despre rolul vieţii afective şi tipul de vindecare al unor astfel de tulburări sunt departe de a fi intrat în patrimoniul ştiinţei şi cu atât mai puţin, al oamenilor cultivaţi.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin raporturile sale cu conştiinţa şi cu activitatea voluntară, această funcţie, de refulare, este investită cu o putere considerabilă asupra întregii vieţi psihice a adultului. Or, ea condamnă, ca improprii şi superflue, multe din tendinţele infantile, punând astfel în stare de refulare toate modurile de a gândi şi a simţi care derivă din aceste tendinţe.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reclamele par să funcţioneze după principiul foarte avansat conform căruia o mică structură sau model într-un baraj redundant de repetiţii se va impune singură. Reclamele utilizează principiul zgomotului până la producerea persuasiunii; sunt chiar mecanisme în acord cu procedurile spălării creierului. Acest principiu profund al atacului violent asupra subconştientului poate oferi explicaţia necesară.

Marshall McLuhan în Să înţelegem media, Reclamele: ţinând pasul cu familia Jones
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate sunt acte psihice care au un sens şi sunt marcate de o intenţie, rezultă din confruntarea a două intenţii diferite, iar una dintre aceste intenţii trebuie să fi marcat, înainte de discrus, o anumită refulare, ca să se manifeste astfel prin perturbarea celeilalte. Intenţia trebuie să fie ea însăşi perturbată, înainte de a putea să devină perturbatoare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa care produce plăcere se poate obţine şi dintr-o singură parte: fie prin intermediul sim-patiei, fie din procesele ce se desfăşoară în propriul eu. Aceasta dovedeşte că între sentimentul de superioritate şi plăcerea comică nu există o legătură esenţială. O comparaţie este însă necesară pentru naşterea unei asemenea plăceri, iar ea se realizează între două consumuri de investire ca se succed cu rapiditate şi care privesc aceeaşi performanţă; cele două consumuri sunt produse prin sim-patie sau le găsim, fără o astfel de raportare, în propriile noastre procese psihice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, nu ştim dacă uitarea unei impresii este legată de ştergerea urmei sale din memoria noastră; însă despre refulare putem afirma cu certitudine că ea nu înseamnă dispariţia, ştergerea amintirii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă deci există un principiu practic suveran şi, în ce priveşte voinţa omenească, dacă există un imperativ categoric, el trebuie să fie un astfel de principiu încât din reprezentarea a ceea ce este în mod necesar scop pentru oricine, fiindcă este scop în sine, să constituie un principiu obiectiv al voinţei, prin urmare care poate servi ca lege practică universală. Fundamentul acestui principiu este: natura raţională există ca scop în sine. Astfel îşi reprezintă omul în mod necesar propria lui existenţă şi în acest sens el este un principiu subiectiv al acţiunilor omeneşti. Dar la fel îşi reprezintă şi orice altă fiinţă raţională existenţa ei în virtutea aceluiaşi principiu raţional care este valabil şi pentru mine; deci el este în acelaşi timp un principiu obiectiv, din care, ca dintr-un principiu practic suveran, trebuie să poată fi deduse toate legile voinţei. Imperativul practic va fi deci următorul: acţionează astfel ca să foloseşti umanitatea atât în persoana ta, cât şi în persoana oricui altuia totdeauna în acelaşi timp ca scop, iar niciodată ca mijloc.

Immanuel Kant în Întemeierea metafizicii moravurilor
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapsusurile cele mai insignifiante, acelea care nu furnizează nici o informaţie deosebită cu privire la procesele psihice ascunse, au totuşi o motivaţie, care nu este greu de sesizat.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La limita separării dintre cele două funcţii, chiar în punctul în care prima o întâlneşte pe cea de-a doua, există o cenzură care nu lasă să treacă decât ceea ce este agreabil şi respinge restul. Produsele respinse de către cenzură se găsesc atunci, pentru a folosi propria noastră expresie, în stare de refulare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce şi cum putem uita, în general şi între altele, evenimente care, aşa cum sunt acelea din primii ani de copilărie, cu siguranţă că ne-au lăsat o impresie din cele mai profunde? Este aici o problemă de un ordin cu totul diferit, în soluţionarea căreia putem foarte bine să atribuim un anumit rol apărării împotriva senzaţiilor de suferinţă, atrăgând în acelaşi timp atenţia asupra faptului că acest factor este departe de a explica fenomenul în totalitatea sa. Este un fapt incontestabil că impresiile dezagreabile sunt uitate cu uşurinţă. Numeroşi psihologi au sesizat acest fapt care a făcut asupra marelui Darwin o impresie atât de profundă încât el şi-a impus ca "regulă de aur" să noteze cu deosebită grijă observaţiile care păreau devaforabile teoriei sale şi care, după cum el a avut ocazia s-o constate, nu voiau să se fixeze în memoria sa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată în ce fel se produce refularea sub influenţa angoasei: eul observă că satisfacerea unei noi cerinţe instinctuale evocă una dintre situaţiile periculoase a cărei amintire a păstrat-o. Îi este deci necesar să reprime, să înăbuşe, să anihileze această investire impulsională. Eul reuşeşte acest lucru foarte bine când este puternic. Dar în caz de refulare, această impulsiune aparţine încă sinelui, iar eul, conştient de propria sa slăbiciune, foloseşte atunci o tehnică identică în fond celei utilizate de gândirea normală. Gândirea este o metodă de încercare practică, cu ajutorul unor mici cantităţi de energie; ea aminteşte de procedeul unui general care, înainte de a da trupelor sale comanda "înainte", mută pe hartă mici figurine. Eul devansează deci satisfacţia acordată impulsiunii instinctuale neliniştitoare şi permite sentimentelor de neplăcere să reapară de la începutul situaţiei periculoase temute. Astfel se declanşează automatismul principiului plăcere-neplăcere, care realizează apoi refularea impulsului instinctual periculos.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi admite că singura deosebire care există între cele trei grupe ale actelor ratate constă în gradul de refulare a intenţiei perturbatoare. În prima grupă, această intenţie există şi este sesizată de persoana care vorbeşte, înainte de manifestarea sa; tocmai atunci se produce refularea pentru care intenţia perturbatoare se răzbună prin lapsus. În a doua grupă refularea este mai accentuată şi intenţia nu este sesizată înainte de începerea discursului. Ceea ce este uimitor, este faptul că această refulare, destul de profundă, nu împiedică intenţia perturbatoare să participe la producerea lapsusului. Situaţia aceasta facilitează considerabil explicarea a ceea ce se petrece în a treia grupă. Voi admite că putem sesiza în actul ratat manifestarea unei tendinţe refulate de multă vreme, în aşa fel încât persoana care vorbeşte nu-şi mai dă seama câtuşi de puţin de ea şi este foarte sinceră negându-i existenţa. Dar chiar lăsând de-o parte problema referitoare la a treia grupă, se ajunge la concluzia care decurge din examinarea celolalte cazuri, anume că refularea intenţiei de a exprima ceva constituie condiţia indispensabilă pentru apariţia unui lapsus.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am studiat angoasa nevrotică şi am spus că ea se manifestă în trei maniere diferite: mai întâi ca anxietate generală, angoasa imprecisă, gata să se ataşeze oricăror interpretări noi; capabile să-i furnizeze un pretext; aceasta este ceea ce se numeşte anxietatea de aşteptare, aşa cum este, de exemplu, în nevroza de angoasă tipică. Apoi, ca angoasă puternic legată de unele reprezentări determinate, aşa cum este cazul a ceea ce numim fobii; totuşi, putem găsi chiar şi aici o legătură cu un pericol exterior oarecare, dar teama de acest pericol pare extrem de exagerată. În sfârşit, ca angoasă isterică sau angoasa care însoţeşte nevrozele grave.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În erorile de lectură cele mai frecvente, cei doi factori care au un rol important în actele ratate nu îndeplinesc decât un rol cu totul secundar; ne referim la conflictul celor două tendinţe şi la refularea uneia dintre ele, refulare care se manifestă tocmai prin efectul actului ratat. Nu este vorba de faptul că erorile de lectură ar prezenta caractere aflate în dezacord cu aceşti factori, dar conflictul conţinutului de idei, care duce la eroarea de lectură, este mult mai puternic decât refularea pe care acest conţinut de idei a suferit-o anterior. Aceşti doi factori se reliefează foarte net în diversele modalităţi ale actului ratat provocat de amnezie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura în ascensiune a omului aduce o refulare a vieţii sexuale şi ştim, de mult timp, cât de legat este, în organizarea animală, instinctul sexual de miros.

Sigmund Freud în Opere VII, Nevroză, psihoză, perversiune, Remarci asupra unui caz de nevroză obsesională (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasa este, în calitate de stare afectivă, reproducerea unui eveniment trecut şi periculos; ea rămâne în în sarcina instinctului de conservare şi are rolul de a semnala noile pericole. Ea provine de asemenea, dintr-un libido devenit într-o oarecare măsură inutilizabil şi se produce în procesul de refulare. Înlocuită prin simptom, ea rămâne totuşi legată de acesta.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!