O regie aproape perfectă îmi oferise rolul unui actor obosit, buzele măcinau fragmente de fraze neînţelese, adormisem la marginea tunelului, numărând stelele ce nu mai conteneau să răsară. Era doar o senzaţie.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am deschis pleoapele împietrite de somn. Adormisem?! Da, adormisem. Nu am avut puterea să privesc ceasul din perete, căci timpul se oprise în mine. Eram prea obosită.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără regie

Azi dramaturgia-n viaţă
Pe deafară se învaţă,
Rolul fiecare-şi ştie,
Nu-i nevoie de regie.

epigramă de Cornel Bălică din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui actor care improvizează

Eşti un actor deosebit,
Dar ai memoria scurtă,
Rolul des îl uiţi subit,
Apoi le scoţi din burtă.

epigramă de Paul Constantin (22 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui actor în rol de prost

E rolul ce nu te dezminte
Şi nu greşesc, pe mii de draci!
Având cu el aceeaşi minte,
Nu-i necesar să te prefaci.

epigramă de Gheorghe Bâlici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clona perfectă

Sunt clona perfectă a unei generaţii
Ce a trăit înainte de lumea aceasta.
Vin din conul de umbră al lunii,
Mă apasă neliişti –
Temeri false împrumutate de la umanitate...
Toiagul conştiinţei şi al spiritului călit –
Un ochi pineal
Veghind labirintul dintre cer şi pământ.
Trupul meu –
Cochilie împrumutată de la nava-mamă.
Rolul meu – vindecător al sufletelor bolnave,
Purtând pe umeri
Fobiile lumii întregi.
Moartea mea – dovada că voi putea renaşte
Pentru a schimba lumea în bine.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portarul

De pe bancă el ascede,
Ca un pui pentru grătar,
La un cont frumos... se vede,
Doar în rolul de... portar.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptele paşilor se opriseră pe treptele de la intrare, doar tic-tacul inimii se mai auzea ca un mit pe buzele unui poveştitor, acelaşi mit vechi, erodat, dar util, acelaşi mit încărcat de înţelepciune, născând suflete frumoase şi veşnice.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţăm să vizualizăm

Doar vizualizăm fericirea...
Timpii se împart inegal
Între "a fi" şi "a nu fi".
Nu mai putem iubi.
Plus infinitul desparte
Universul de oameni,
Liniştea de tăcere
Şi viaţa de moarte.
Tălpile-şoaptă caută mângâiere.
Dor când stelele ascuţite
Se rostogolesc tăcut şi cuminte,
Pe portativul aducerii-aminte.
Doar utopii –
Ca şi cum am spune ca albul e negru,
Iar noaptea e zi.
La marginea fiecărei secunde
Se sfârşeşte o eră.
Noi devenim hotar şi fluture cu aripi de jar.
Relative sunt toate,
Fericire, lumină, iubireşi şoapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul

Surâsul tău este comestibil!
Are gust de vanilie, de măr copt în cuptor
Şi de scorţişoară...
Părul cu luciri de gutuie
Alunecă, atingând ca aripa unui fluture
Buzele de apus,
Deschise-n zig-zag.
Pictează-mi pe retină renaşterea!
Doar astfel voi putea înmuguri în sufletul tău...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rodica

nu mă apucase frica
de rodica
dar plângeam cu ochii în geam
de rodica
nu mă apucase
nici ea de picior aşa cum se-ndoaie prin
rodica frica
de măduvă
frica
de rodica pe post
de directoare de şcoală gimnazială
aproape primară
rodica fiind
doar
rodica
ea fiind şi eu fiind
doar
o
femeie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Capul verzei cât al său,
Ca o roată de tractor.
Nu va umple acest hău,
Cât ar fi el de actor!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în izoletă -
când la marginea lumii
e iadul vieţii

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta se poate manifesta chiar şi în condiţiile cele mai vitrege. Îmi imaginez un pianist interpretând "Sonata Lunii" în parcul unui oraş devastat de bombe, un pictor lucrând "după natură" pe marginea unui vulcan în plină erupţie, un poet aşternând stanţe în timp ce masa lui de lucru se zgâlţie în epicentrul unui cutremur devastator, un actor declamându-şi monologul în faţa unei săli pustii, ceea ce echivalează cu oricare din nenorocirile precedente, un dirijor conducându-şi orchestra cu măiestrie pe puntea inundată de apă a unui vapor care se scufundă... Ei bine, da, am şi eu aceeaşi senzaţie de "deja vu" ca şi voi, cei care aţi vizionat faimoasa peliculă despre naufragiul secolului XX, petrecut undeva în mijlocul Atlanticului, departe de orice ţărm izbăvitor...

Mihail Mataringa (19 decembrie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale secretarei

Nevastă de împrumut
Tânără şi delicată
Venită la interviu
Pentru rolul de amantă.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretarei

Autor cu drept deplin
Peste funcţie şi bâtă,
Şeful are un atu -
E în rolul n-am dă-mi tu.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul este, probabil, una dintre cele mai dificile arte, pentru că trebuie să se petreacă simultan şi în perfectă armonie trei legături: între actor şi viaţa lui interioară, între actor şi partenerii lui de joc, între actor şi public.

Peter Brook în Fără secrete. Gânduri despre actorie şi teatru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

stelele pe cer –
cad falduri de lumină
pe oraşul trist

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui actor

Spre groapă, un amic îmi spune:
- Îl prinde rolul de minune!

distih de Ioan Mărginean din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vise

Ploaie de vise...
Stelele s-au ascuns
La marginea cerului răstignit.
Furtuni se îngrămădesc în sufletul meu.
Coala de hârtie a inimii
Este pătată de sânge.
Ajunge!
Universul şi-a început genocidul,
Frunzele se rostogolesc în vârtejuri,
Semne de întrebare s-au agăţat de liniştea
Din adâncuri.
O dungă, ca un fulger, a tăiat tăcere în două.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

caier de lână –
pe mătasea albastră
stelele lucesc

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!