O regie aproape perfectă îmi oferise rolul unui actor obosit, buzele măcinau fragmente de fraze neînțelese, adormisem la marginea tunelului, numărând stelele...
O regie aproape perfectă îmi oferise rolul unui actor obosit, buzele măcinau fragmente de fraze neînțelese, adormisem la marginea tunelului, numărând stelele ce nu mai conteneau să răsară. Era doar o senzație.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.