Să te miros în colțul meu de pâine...
Mă dor genunchii, mamă! Și ce rost,
Mai are ruga de pe arse buze,
Când, nici în rugă nu am adăpost
Și nu găsesc intrarea în ecluze?
Mi-e dana-n așteptare, ca un gând
Neprimenit 'nainte de-a se naște;
Și cum să ancorez, în ea plângând,
Când, niciun țărm nu mă mai recunoaște?
Stau pescăruși pe mal, ca un reper,
Parâma, să-mi întindă, peste brațe,
Dar eu sunt prinsă între vânt și ger
Cu prova sugrumată de paiațe.
Se-anunță ceață deasă și furtuni,
Sirenele se-ntrec în vocalize,
Hai, vino, mamă, tu să mă aduni!
Mă dor genunchii și nu am nici vize,
Să trec într-un ocean neînghețat.
Mă voi ruga în radă pentru mâine,
Cu lacrima durerii la pătrat,
Să te miros în colțul meu de pâine...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.