Întins în iarbă, cu faţa în sus, priveam cerul. Cerul senin al zorilor de zi, însângerat la orizont de razele unui Soare îmbătrânit, aproape fără de viaţă. Contemplarea aceasta îmi făcea bine, mă liniştea şi îmi dădea forţe noi. Aşa am început să mă simt mai uşor, eliberat de tristeţea şi de coşmarul existenţei mele confuze de până atunci. Aşa am început să mă simt din nou demn, puternic, liber, şi am ştiut că puteam începe de-acum o nouă viaţă, viaţa mea cea adevărată, o viaţă de om.

Constantin Cubleşan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de poveste

Zburam la marginea pădurii
Când m-a ochit un vânător
Şi m-a-mpuşcat în cerul gurii
Să tac, să nu mai pot să zbor.

Şi-atunci am început să scriu
Aceste rânduri pentru tine:
Să ştii că sunt aproape viu
Şi că mă simt aproape bine.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt şi te am...

Te simt în lacrima ce curge din iubire,
În liniştea copacilor, ce stau trişti pe-alei.
Te simt în ploaia, ce plânge în mine,
Şi în pământul gârbovit, de durerea anilor grei.

Te simt pe cerul de dor, fericit că eşti bine,
În zile de toamnă, ce cad peste noi,
Te simt că, de-a pururi, vei fi doar în mine,
Te simt... şi te am, căci de-acum suntem doi.

poezie de Lusiana Drăguşin (7 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine mai mi-aduc aminte...

am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orişiunde

am început să te privesc, ca pe o floare, orişicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare

am început să te gonesc, din nopţile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese

am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
aşteaptă să se scurgă lin, să spele limpede atâtea zoaie

am început să le aşez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine

am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineaţă,
încerc să râd şi nu aştept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă

am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge să ascult, foşnitul pomilor prin lume

am început şi nu ştiu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las ţigarea fumegând, să-şi scuture cu scrum dorinţe

am început nou început, amar sau dulce, cine ştie,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se stinge cerul

Îmi bate soarele în geam de dimineaţă
Şi totu-n jurul meu lacrimează trist,
Mi se-alintă-ncet o lacrimă pe faţă
Şi am senzaţia că nu am să rezist.

Troian de gânduri cad pe fruntea mea
Ce-s viscolite de-o aprigă furtună,
Că eu am fost şi am trăit cândva,
Dar azi doar amintirea mi se-adună.

Păşesc încet cărarea hopuroasă
Şi din nou o lacrimă trezesc:
Puteam avea o viaţă mai frumoasă,
Dar n-am ştiut pe unde să păşesc!

Am mers şi eu, am mers încet prin viaţă
Crezând că fac un pas şi-i cel mai dept,
Viaţa mi-a trecut... e-absurd să am speranţă,
Dar oricum în sinea-mi am să o aştept.

Privesc la ceas şi tremur deprimată.
Ma înfioara gândul că mi-e greu.
Secunda zboară şi simt că sunt chemată
De pe pământ în cer la Dumnezeu.

- Mă rog, Ţie, Doamne, şi mă-nchin
Cu jurământ de fapte sclipitoare,
Nu opri aici al meu destin,
Ci dă-mi puteri să nu simt ce mă doare,

Mai dă-mi o viaţă dacă-ţi stă-n putere,
Recunoscătoare-s dacă poţi s-o faci,
Că voi trăi – nu pentru avere,
Dar pentru-ngrijirea celor mai săraci!

E linişte adâncă înspre zare...
Dar eu mă-ntreb: În viaţă ce-am făcut?
Şi chiar de am o clipă ce mă doare
O strig cu glas în universul mut.

Parcă ecoul îmi vine mai aproape
Şi îmi răspunde ce am întrebat.
Se stinge cerul în orele de noapte
Şi soarele apune-ndurerat.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă stare

Am început să mă-nconvoi
Sub apăsarea anilor trecuţi
Mi-s ochii umezi de nevoi
Şi simt durerea paşilor pierduţi...

Am început să mă aplec
Cu fiecare frunză căzătoare
În propria-mi speranţă mă înec
Şi simt chemarea vieţii viitoare.

Am început să mă înclin
Iar mâinile mi-s amorţite
Sufletu-mi adoarme la cel mai dulce chin
Şi simt cum lumea începe să mă uite.

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt

Te simt aproape, moale şi fierbinte
într-un senin al zilei ce răsfaţă
iubirea florilor ce, doar cuminte,
luminii se oferă-n scurta viaţă

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai eu (elidă)

Curgea-n vene primăvara, vrând să mă înmugurească:
Numai eu n-am ştiut, viaţă, ce să fac să mă-nfloraească

Zburătoru-mi trecu pragul, dulce-mi strecura fiorul:
Numai eu n-am ştiut, viaţă, ce să fac, când frigea dorul.

Uşor m-apăsa căldura focului ce-ardea în mine:
Numai eu n-am ştiut, viaţă, ce să fac să-mi fie bine.

Berzele asupra casei îmi duceau pe-aripi nuntirea:
Numai eu n-am ştiut, viaţă, ce să fac să gust iubirea!

poezie de Elena Mititelu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Vreau să plec, să fug cat mai departe!
Să uit, să uit că trăiesc într-o lume plina de...
Vreau atunci când sunt liber,
Roua dimineţii să îmi aducă linişte şi speranţă.
Şi afară când plouă, stropii să fie fericire;
Şi durere şi suferinţă să nu existe,
Vreau ca totul să fie o armonie;
Vreau iubirea şi pasiunea să fie fundamentul unui nou început,
Vreau soarele când apune, să simt că o zi minunată a luat sfârşit
Şi fără gânduri dureroase eu o nouă zi aştept.
Vreau să trăiesc, asta vreau!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (octombrie 2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul inimii mele zdorbite

"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam şti
Că o să-mi fie atât de dor?

Singurătatea acum o simt,
Mă goleşte pe dinăuntru.
Ce să fac,
Unde să merg?

Şi tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristeţea din lacrimi,
Toate suspinele din speranţe;

Ai ştiut măcar
Că încă îţi simt lipsa într-un fel?

Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aş vrea să le ştii,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;

În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de spirit

Plânge cerul de durere,
Peisajul nu creează nicio plăcere
Totuşi eu văd viaţă în culori
Simt cum plutesc până la nori.

Inimii îi e sete de iubire
O picătură ar fi de ajuns că s-o aline
Dar eu o mint că totul va fii bine.

Când o să mor
Vreau să-mi plângeţi de dor
Nu vreau lacrimi false să vărsaţi
Prefer un zâmbet, dar să nu mă uitaţi
Trupul îmi va fi în groapă
Sufletul va pluti veşnic, că pe apă.

Fac ce simt şi simt ce fac
Poate de aceea mulţi nu mă plac
Am doar o viaţă de trăit
Îmi place să iubesc şi să fiu iubit.

Port un zâmbet fals pe faţă
Sufletul e pierdut în ceaţă
Îmi pun inima pe foaie
Dar cu frică, să nu se îndoaie
Asta e modul meu de a mă elibera
Scriu cu sufletul şi inima!

poezie de Miron Iustin (27 septembrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rămas aici la început pentru afaceri, după care m-am îndrăgostit de o româncă, care mi-a schimbat mult viaţa şi m-am simţit legat şi prizonier al acestei relaţii, iar atunci când am început să mă simt puţin mai eliberat, m-am îndrăgostit de România.

Mohammad Murad în Business Magazin (2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e-o căruţă fără coviltir, unde lecţiile de viaţă se ţin sub cerul liber al democraţiei...

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea ca un joc de loterie

ştiu că uneori viaţa este foarte nedreaptă
produce mari dureri în ritm accelerat
am îmbătrânit dar urc treaptă cu treaptă
spre înţelepciunea universului curat.

ştiu că fericirea este ca un joc de loterie
cu puţin noroc mai dobândesc un extaz
am descătuşat speranţa zburdă în feerie
înnodată în lumina cu reflex de topaz.

amintiri ciobite, chiştoace de viaţă
le duc la gunoi, e un nou început
mai simt ca Dumnezeu chiar mă răsfaţă
îmi alungă tristeţea, regrete le-am pierdut.

am steaua mea, mă mângâie pe faţă
mă introduce-n universul minunat revolut.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o privelişte uluitoare, oricum mult peste puterile mele de percepere, în timp ce stăteam şi priveam cerul, am avut senzaţia că mă scurg treptat în nefiinţă. Nici urmă de nimicnicie umană în toată splendoarea care se desfăşura în faţa ochilor mei. Şi ea avusese loc de sute de milioane, poate trilioane de ori, cu mult înainte ca viaţa să aibă loc pe pământ. Priveam fermecat apariţia zorilor...

Haruki Murakami în Cronica păsării-arc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Doamne, cât te-am aşteptat
Am crezut că n-ai să mai vii
Rugă spre tine eu am înălţat
În inimă mea mereu ai să fii

Când cerul poartă a deschis
Stelei luna toate au dansat
Ai apărut într-o noapte în vis
Iubire în suflet mi-ai semanat

Pe creştet mâna tu mi-ai pus
Cu blândeţe tu m-ai îndrumat
De atunci privesc cerul în sus
Ai arătat calea mea de urmat

Multumesc pentru ceea ce va fi
Tu îmi calauzeşti paşii în viaţă
Te-am iubit mereu, eu ştiu, tu ştii
M-ai ajutat, tu mi-ai dat speranţă

Prin tine pot începe o nouă viaţă
Voi dărui iubirea mea în fiecare zi
La ani cei târzii eu fac o reverenţă
Te voi iubi acum şi până n-oi mai fi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai simt

Mai ştii jocul de-a iubirea?
Iuliano, ţi-a plăcut?
La dans cu un vis, cu privirea
Spre alt început.

Era prea frumos să dureze,
În glumă ai luat tot jocul,
Am pus inimii proteze,
Dar aşa mi-a fost norocul.

Acum stau întins, e bine,
Las visul să-şi facă de cap,
Am fost sau nu cândva cu tine,
Irelevant, oricum nu scap...

De amintiri şi de iubire,
De serile când ne priveam,
Dar te-ai semnat dezamăgire,
Şi nu mai simt tot ce simţeam.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare zi reprezintă un nou început, o nouă mică viaţă. Mulţi s-au luptat pentru a trăi până în acest moment, până în această zi. Această zi ne dă ocazii pentru a învăţa ceva nou: există lucruri care ni se vor întâmpla doar o dată în viaţă, şi depinde de noi dacă vom profita de acestea sau nu.

Leo Buscaglia în Autobus per il paradiso
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, bărbaţii

Am dat accept la fetele din glastre,
Din ţară, de aiurea, cu gândul bun,
Dar nu am ştiut păcatele noastre,
Că ele doar poze superbe ne pun.

La pozele-n care se simt prea triste
Gentili, like-uri le dăm pe întrecute,
Ca să le scoatem nasul din batiste
Şi fericite să le facem... iute!

Iar alteori, când ele se simt bine
În pozele pe care le postează
Aproape despuiate-n ţoale fine
Uităm de clik şi ochiul se blochează.

Deşi aproape, între noi e gheaţă...
Şi uite-aşa mai trece-o zi din viaţă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele mele au şoptit

Când mă aşteptam mai puţin, lumina a venit din haosul nopţii,
A început să curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi faţa. Eram livid şi gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Şi nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate şi priveam cerul,
Dar cerul dispăruse şi pământul dispăruse dedesubt,
Şi nici marea nu mai foşnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mişcarea pierise şi nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopţii,
S-a prelins pe faţa mea, m-a cutremurat
Şi ochii mei au început să plângă, să râdă şi să plângă
Şi buzele mele au şoptit: De ce, Doamne,
Ţi-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deşert,
Care mi-am înălţat chip cioplit,
Şi am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Aminteşte-ţi cuvintele tale şi umblă.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti cel mai mare dar

În stele, în noapte tu eşti partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Eşti ceva bun pentru sufletul meu,
Eşti gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Eşti liniştea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârşit într-un amurg din strună.
Eşti etenul răsărit, când viaţa m-a înfrânt
Şi mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ţi mulţumesc
Şi nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria şi o simt din plin,
Că din ninsoare şi vânt eu văd doar senin.
Văd aşa cum eşti, ca cel mai mare dar
Şi vreau să nu fie viaţa în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!