Era o priveliște uluitoare, oricum mult peste puterile mele de percepere, în timp ce stăteam și priveam cerul, am avut senzația că mă scurg treptat în neființă. Nici urmă de nimicnicie umană în toată splendoarea care se desfășura în fața ochilor mei. Și ea avusese loc de sute de milioane, poate trilioane de ori, cu mult înainte ca viața să aibă loc pe pământ. Priveam fermecat apariția zorilor...
Haruki Murakami în Cronica păsării-arc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.