Ultima strigare

pe o uliţă părăsită
a unui sat rarefiat
bătrânul bate cu băţul de alun
în pământ
de unde aşteaptă răspuns
nu vrea să plece singur
dar nici singur să stea
nu vrea
unde-s flăcăii de altădată
unde-s fetele ce horeau
pe culmile dealului

amintirile plutesc în aer
pământul se-nchide
doar mierla cântă

poezie de Cezar C. Viziniuck (24 august 2013)
Adăugat de Georgeta Vişovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s?

Unde-s zilele frumoase?
Unde-s verile răcoroase?
Unde-s iubirile trecute?
Ieşiri pe faleză plăcute.
Unde-s?

Unde-s muzele inocente?
Puştoaicele uşor indecente?
Unde-s vremile neintrecute?
Unde-s liniştile absolute?
Unde-s?

Unde-s Freddie şi Prince?
Moartea i-a luat înadins.
Unde-s mama şi cu tata?
Unde-s costumul, cravata?
Unde-s?

Unde-s iernile prea lungi?
Şi motanii mei cei nătângi?
Unde-s vecinii cu toţii?
Ce munceau ca roboţii.
Unde-s?

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada doamnelor de altădată

Ci spune-mi unde, 'n ce cuprins,
E Flora, rîmleanca frumoasă;
Archipiada şi Taïs,
Ce-a fost şi vara ei duioasă?
Şi Eho, dintr-un freamăt scoasă,
Cântând pe râuri şi-ntinsori,
Dumnezeeşte de frumoasă?...
Dar unde-s marile ninsori?

Şi prea-nţeleapta Heloys
Din vina cui scopit rămas-a
Pierre Esbaillart la Sainct Denis?
De dragul ei îmbrăcă rasa.
Aşijderi, unde e crăiasa
Ce-a pus ca Buridan, în zori,
Să fie-n râu zvârlit cu plasa?...
Dar unde-s marile ninsori?

Şi Blanche, ca floarea de cais,
Măiastra-n cântece crăiasă,
Berthe Picior-Lung, Bietris, Alis,
Haremburgis în Maine băneasă,
Ioana, ţăranca cea vitează
Ce-au ars-o anglii în vâlvori;
Ci unde-s ele, Împărăteasă?...
Dar unde-s marile ninsori?

Închinare:
De ele, măre, ce-ţi mai pasă
Pe unde sunt din alte ori.
Doar viersu-acesta nu te lasă:
Dar unde-s marile ninsori?

poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Dan Botta
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Unde-s doi, puterea creşte"
nu mai e ca altădată.
Nu mai este ca-n poveste.
Unde-s doi români, se ceartă.

catren de Dumitru Delcă (februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocile păsărilor din Hiroshima

- "Unde, unde-s?"
- "Cine?"
- "Unde, unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Oamenii..."
- "Nu ştiu. Uite fulgi de cenuşă...
Au burat toţi..."
- "Unde, unde?"
- "Nu ştiu. Să ne facem cuibul."
- "Unde,
unde,
unde,
unde,
unde?..."

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s viaţă anii mei

Unde-s viaţă... anii mei?
Doar tu ştii ce am făcut,
Tu m-ai pus în păr scântei
Şi speranţe-n aşternut.

Unde-s clipele nebune
Şi iubirile... de ieri?
Numai tu îmi poţi a spune,
Dintr-o mare de tăceri.

Unde-s viaţă... anii mei?
Rătăciţi prin astă lume
Şi-mbrăcaţi în flori de tei,
Pentr-o dragoste anume.

Te tot duci ca o nălucă
Înspre visele... deşarte,
Ai pus soarele în furcă
Şi-amintirile-ntr-o carte.

Unde-s viaţă... anii mei?
Cât aş da să-i am cu mine,
Să fiu numai eu... cu ei,
În amurgul ce tot vine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s?

Într-un câmp cu iarbă deasa,
Sub un cer prea-nalt să fiu.
Cât de dor îmi e de casă
Rătăcind într-un pustiu.

Nu-i pustiu unde nu-i ploaie,
Şi nici casă unde-s pereţi.
Ce eu caut n-are culoare,
Tu îl simţi şi nu îl vezi.

Nu am torbe grele-n spate,
Şi nici ochi prea obosiţi,
Doar o inima ce-mi bate;
Lângă locuri de prin minţi.

Mie-mi pasă, batăl vina,
Doru-i dor şi dorul doare.
Eu mai sunt, deci o sa vină
Fiul vitreg la cap de cale.

poezie de Dumitru Palanciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s doi...

Şi-apoi dacă-a ta soţie
Şi c-un altul mai trăieşte?...
- Bravo lui şi bravo ţie:
"Unde-s doi, puterea creşte!"

epigramă de Gheorghe din Moldova
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Vai mie, amară-i viaţa,
Mai şubredă decât aţa!
Unde-i mândrul Decheval
Şi-amazoanele pe cal?
Unde-i bădica Traian,
Crai norodului râmlean?
Unde-s marii voievozi
Cu boieri şi cu aprozi,
Cu domniţele ochioase,
Învăscute în mătase?
....................
Unde-s soţii şi duşmanii,
Unde-s lunile şi anii,
Unde-s visuri şi păreri,
Une-i ziua cea de ieri?

poezie celebră de George Călinescu din Laudă lucrurilor (1963)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada doamnelor din alte vremuri

Pe ce meleaguri, unde mi-s
romana Flora, cald încânt,
Archipiada şi Thaïs
ce-s vere bune prin orând?
Echo ducând orice cuvânt
spre larg, în zvoană murmurată,
frumoasă coz?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?

Unde-i mintoasa Helois
de dragul cui, scornit şi-nfrânt,
Pierre Esbaillart, la Sainct-Denys,
purtă monahicesc veştmânt?
Şi unde-i Doamna ce mormânt
făcu din Sena-nvolburată
lui Buridan?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?

Şi Doamna Blanche – un crin deschis,
neîntrecută-n caldu-i cânt,
Lungana Berthe, Bietris, Allys,
sau Harembourges în Mayne tronând?
Şi Jehanne ce-n Rouen s-a frânt
pe-un rug în flăcări? Prea Curată,
unde-s acum?... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?

Închinare:
Pe unde-s, Doamne, şi de când,
nu căuta! Cheia-i păstrată
în versul meu:... Dar unde sunt
zăpezile de altădată?

poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnalul unui sinucigaş ratat

Sunt nebun şi văd visele reale
Aşa am văzut cândva o iubire
Am întâlnit-o întâmplător
Pe culmile mării
Am iubito
O iubesc

Iluziile erau plăcute
Reale
Acum realitatea e o
Blestemată iluzie
- Şi muncim -
Şi muncesc pământul umil
Învăţ de la el sa rabd toată durerea
Să devin
O crizantemă în mâinile tale
Iubire sublimă
La capăt de chin
Când pământul îmi va da
O ultimă îmbrăţişare

poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Singur ca crucea pe culme,
Singur ca spinul sub brume,
Singur ca barca pustie,
Singur ca floarea-n câmpie,
Singur ca ciotul de lemn,
Singur ca fiara prin semn,
Singur ca-umbra-n pământ,
Singur ca aripa-n vânt,
Singur ca mama la uşă-aşteptând.

poezie de Virginia Baran (3 decembrie 2012)
Adăugat de Virginia Baran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire cu haiduci

În codrul verde nu se mai pierde
Nu se mai vede urma de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare-a vreunui haiduc

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?

La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să ia toţi banii pentru ţăranii,
Pentru sărmanii plini de nevoi

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?

poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur în ploaie

Aş vrea să fiu singur, singur,
Să-mi aud gândurile cum ţipă la mine,
Sufocate de greaua mea indiferenţă,
Să-mi aud bătăile inimii nebune
Ce mă-ntreabă idilic: vrei să trăieşti?
Să-mi ascult sângele
Cum se scurge printre vene,
Cu aripile luate dintr-un fir de vânt
Purtând cu ele purpura vieţii,
Desprinsă din amurgul unui cer.
Aş vrea să fiu singur, să fiu al ploii
Al ploii din mine, al ploii din noi,
Să gândesc în picuri de rouă
Să respir picuri de ploaie
Să m-ascund într-un picur de ploaie.
Aş vrea să mă numesc fiu al ploii şi să cad:
Să plutesc adesea peste însetate simţuri,
Să răscolesc setea cu un cârlig de argint
Şi să dau tuturor un moment de respiro.
Aş vrea să fiu singur, în ploaie:
S-ascult cum cade peste sufletul
Ce nici măcar umbrelă n-are.
Să mă visez un strop de ploaie:
Căci e mai simplu, mult mai simplu
Să simt şi să vibrez,
Să le desprind înţelesurile,
Să le ascult muzica,
Să fiu eu însumi harpa lor de vis.
N-am reuşit, trăiesc încă un eşec:
Nu pot să fiu picurii ploii,
Nu pot să m-ascund într-un bob de rouă
Căci nici ploaia nu m-ar crede.
N-am reuşit să fiu decât... o ploaie,
O ploaia searbădă şi tăcută,
O ploaie insipidă de cuvinte.

poezie de Gheorghe A. Stroia (25 august 2010)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singur

Obârşiile-izvoare
mă mai leagă. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, să nu fiu singur.

Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, să nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pământ să nu cânt singur.

Umbra-alături ia fiinţă,
unde merg, să nu merg singur.
Neguri vin din nefiinţă –
mărturii că nu sunt singur.

Vulturi din robie scapă
şi se-nalţă; nu lupt singur.
Cade în abis o apă,
în adânc să nu cad singur.

Focuri sunt şi e credinţă.
Acest gând cât mai palpită
schimbă moartea-n biruinţă:
nu sunt singur, nu sunt singur.

poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Acolo unde-s ʼnalţi stejari
Şi cât stejarii ʼnalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo, unde-s stânci şi munţi,
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;

Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat;

Acolo este ţara mea,
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

poezie de Ioan Neniţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Aş vrea să fiu eu capăt de pământ,
Acolo unde marea-şi are începutul,
Să îmi sap singur recele mormânt
Şi cor pentru prohod să-mi fie vântul...

Aş vrea să fiu eu capăt de pământ
Şi să depun un unic legământ,
Că dacă-ar fi să mă mai nasc odată,
Să nu-mi mai fie viaţa blestemată...

poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viaţă grea.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Unde-s doi puterea creşte", iar unde-s mulţi... apar "deştepţii".

aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

As vrea

As vrea sa nu mai fie lumea asta atat de rea
As vrea de as putea ca visul meu a l vedea
As vrea sa fi a mea,, tu cea mai frumoasa ca o stea
As vrea cumva ceva a se intampla

As vrea la usa mea faptura ta a aparea
As vrea sa ma mai hranesc cu privirea ta
As vrea sa mai gust dulceata ta
As vrea ca palma ta sa mangaie fata mea

As vrea doar un minut de s ar putea
Sa te aud cum spui As vrea
Ai fost singura fiinta din viata mea
Care reusea sa mi vindece toata fiinta mea

Doar cand ma privea
Doar cand imi vorbea
Doar cand ma atingea
AS vrea sa nu mai spun as vrea

De Florin Gaman 28.07.2019

poezie de Florin Găman (28 iulie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea

Aş vrea să fiu o stea
Pe care s-o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vrea să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aş vrea,
O viaţă în culori.

Aş vrea să fiu un soare
Să ştiu pe unde eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Care mereu înfloreşti.

Aş vrea să fiu răşina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi.

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aşa vreau eu să visez.

poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!