Amintire cu haiduci

În codrul verde nu se mai pierde
Nu se mai vede urma de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare-a vreunui haiduc

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?

La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să ia toţi banii pentru ţăranii,
Pentru sărmanii plini de nevoi

Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?

poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s?

Unde-s zilele frumoase?
Unde-s verile răcoroase?
Unde-s iubirile trecute?
Ieşiri pe faleză plăcute.
Unde-s?

Unde-s muzele inocente?
Puştoaicele uşor indecente?
Unde-s vremile neintrecute?
Unde-s liniştile absolute?
Unde-s?

Unde-s Freddie şi Prince?
Moartea i-a luat înadins.
Unde-s mama şi cu tata?
Unde-s costumul, cravata?
Unde-s?

Unde-s iernile prea lungi?
Şi motanii mei cei nătângi?
Unde-s vecinii cu toţii?
Ce munceau ca roboţii.
Unde-s?

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s viaţă anii mei

Unde-s viaţă... anii mei?
Doar tu ştii ce am făcut,
Tu m-ai pus în păr scântei
Şi speranţe-n aşternut.

Unde-s clipele nebune
Şi iubirile... de ieri?
Numai tu îmi poţi a spune,
Dintr-o mare de tăceri.

Unde-s viaţă... anii mei?
Rătăciţi prin astă lume
Şi-mbrăcaţi în flori de tei,
Pentr-o dragoste anume.

Te tot duci ca o nălucă
Înspre visele... deşarte,
Ai pus soarele în furcă
Şi-amintirile-ntr-o carte.

Unde-s viaţă... anii mei?
Cât aş da să-i am cu mine,
Să fiu numai eu... cu ei,
În amurgul ce tot vine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocile păsărilor din Hiroshima

- "Unde, unde-s?"
- "Cine?"
- "Unde, unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Oamenii..."
- "Nu ştiu. Uite fulgi de cenuşă...
Au burat toţi..."
- "Unde, unde?"
- "Nu ştiu. Să ne facem cuibul."
- "Unde,
unde,
unde,
unde,
unde?..."

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Vai mie, amară-i viaţa,
Mai şubredă decât aţa!
Unde-i mândrul Decheval
Şi-amazoanele pe cal?
Unde-i bădica Traian,
Crai norodului râmlean?
Unde-s marii voievozi
Cu boieri şi cu aprozi,
Cu domniţele ochioase,
Învăscute în mătase?
....................
Unde-s soţii şi duşmanii,
Unde-s lunile şi anii,
Unde-s visuri şi păreri,
Une-i ziua cea de ieri?

poezie celebră de George Călinescu din Laudă lucrurilor (1963)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s doi...

Şi-apoi dacă-a ta soţie
Şi c-un altul mai trăieşte?...
- Bravo lui şi bravo ţie:
"Unde-s doi, puterea creşte!"

epigramă de Gheorghe din Moldova
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde atâta nefericire?

De unde atâta nefericire,
Când raze pier şi noaptea vine
Pe la uşi, pe la fereşti,
Peste oamenii cu măşti?
Unde-s zâmbetele false,
Şi visele de soare arse?
Unde-s toţi ce i-ai întâlnit,
În drumul tău spre paradis?
Şi azi, ca ori şi care zi
Sperai că soarele va răsări
Acolo unde-i nefericire
În suflete avare de iubire.
Dar e soarele a uitat,
Sau poate doar n-a mai luptat,
Pentru iubiri ce noaptea mor
Iar dimineaţa răsar în zor.

poezie de Adriana Monica Burtea (4 aprilie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada doamnelor de altădată

Ci spune-mi unde, 'n ce cuprins,
E Flora, rîmleanca frumoasă;
Archipiada şi Taïs,
Ce-a fost şi vara ei duioasă?
Şi Eho, dintr-un freamăt scoasă,
Cântând pe râuri şi-ntinsori,
Dumnezeeşte de frumoasă?...
Dar unde-s marile ninsori?

Şi prea-nţeleapta Heloys
Din vina cui scopit rămas-a
Pierre Esbaillart la Sainct Denis?
De dragul ei îmbrăcă rasa.
Aşijderi, unde e crăiasa
Ce-a pus ca Buridan, în zori,
Să fie-n râu zvârlit cu plasa?...
Dar unde-s marile ninsori?

Şi Blanche, ca floarea de cais,
Măiastra-n cântece crăiasă,
Berthe Picior-Lung, Bietris, Alis,
Haremburgis în Maine băneasă,
Ioana, ţăranca cea vitează
Ce-au ars-o anglii în vâlvori;
Ci unde-s ele, Împărăteasă?...
Dar unde-s marile ninsori?

Închinare:
De ele, măre, ce-ţi mai pasă
Pe unde sunt din alte ori.
Doar viersu-acesta nu te lasă:
Dar unde-s marile ninsori?

poezie clasică de Francois Villon din Le Testament (1461), traducere de Dan Botta
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s doi...

De când cu-aceste vremuri noi,
Ce-atât de mult au fost râvnite,
Am constatat că unde-s doi...
Părerile sunt împărţite.

epigramă de Mihai Teognoste din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Unde-s doi puterea creşte", iar unde-s mulţi... apar "deştepţii".

aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Unde-s doi, puterea creşte"
nu mai e ca altădată.
Nu mai este ca-n poveste.
Unde-s doi români, se ceartă.

catren de Dumitru Delcă (februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei uniuni electorale cu mai multe partide

Pe la colţuri se discută
Că-n unire se greşeşte:
"Unde-s doi puterea creşte",
Unde-s mulţi... ea-i în dispută.

epigramă de Mihai Haivas din Triumful epigramei
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu puteam pleca: el trăia încă, şi mă striga cu deznădejde. Din ce a rămas acolo a mai salvat, a doua zi, ce-a mai găsit, domnul Sadoveanu. Dar unde-s Souvenirs d'un nourrisson, unde-s scrisorile matale, şi atâtea altele, din urmă?

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima strigare

pe o uliţă părăsită
a unui sat rarefiat
bătrânul bate cu băţul de alun
în pământ
de unde aşteaptă răspuns
nu vrea să plece singur
dar nici singur să stea
nu vrea
unde-s flăcăii de altădată
unde-s fetele ce horeau
pe culmile dealului

amintirile plutesc în aer
pământul se-nchide
doar mierla cântă

poezie de Cezar C. Viziniuck (24 august 2013)
Adăugat de Georgeta Vişovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ţii minte?

Mai ţii minte, tu, iubire,
Cum mâna ţi-o încleştam
Sugrumat de fericire
Lângă mine să te am?

Cum opream, pe dată, clipa
Când de mine te lipeam?
Parc-un înger cu aripa
Ne atingea când ne iubeam.

Stelele din Carul Mare
Ne zâmbeau şiret, cumva...
Dar cuprins de desfătare --
Tu-mi erai singura stea.

Unde-s, oare, acele vremuri
Unde eşti, iubita mea?
Poate fericită tremuri
În braţele altcuiva.

Eu?! Zâmbesc în amintire...
O, cum anii s-au tot dus!
Dar te mai gândesc, iubire --
Chiar de lângă tine nu-s...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străveche meserie, nici astăzi n-ai apus?

Sosit în capitală. Deşi-i târziu, mi-i dor s-o
Admir în plină noapte, când larma se răreşte.
Ici-colo,-n colţ de stradă, vre un rechin sau peşte
Ocheşte câte-o fâţă ce face rond pe Corso.

"Hai pân-la Inter, Veto, apoi am şi întors-o
Şi nu că-s obosită sau preţul ne-ar mai creşte,
Ne prinde — ştii? — curcanii. Ei nu se târguieşte.
Vrei iar să ne-amendeze? Hai, mişcă-ţi fundul, morso!"

Străveche meserie, nici astăzi n-ai apus?
Ne mâi prin spanii fufe, ca vita, la produs?
Dar fabricile unde-s: "Apáca"? "Tricodava"?...

Şi unde-s guvernanţii? Ispaşa, cine-o da-va?
Estimp trimişii noştri dezbat în parlament
O nouă lege despre şurub ori/sau ghivent...

sonet de Nicolae Mătcaş din Roata de olar (2008)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio!

unde-s Doamne ce-au trecut,
anii dulci ai copilariei?
cand ma plimbam prin vai si lunci
pe drumul lung al pribegiei

s-au dus de-a valma si n-am sa uit
copilaria mea frumoasa
cand m aculcam in iarba verde
iarba verde de acasa

din flori frumoase, eu faceam
cununa la fetite dulci
eram copii, eram frumosi
unde-s anii de atunci?

si mi-e dor de lumea lor
de lumea draga a copiilor
sa ma plimb cu copilasi
prin roua dulce a florilor

imi curg lacrimi pe obraz
ma ascund incet, tiptil
nu pot sa-mi ascund dorul,
as vrea din nou sa fiu copil

sa mai retraiesc odata
momentele ce au trecut
sa mai sarut macar o data
mainile ce m-au crescut

scriind aceste versuri triste
as vrea acuma ca sa plang
toti plecam din lumea asta
trist, incet rand pe rand

plec din lumea trista,
intr-o alta mai straina
lacrimi reci imi curg pe fata
dupa viata mea iubita

adio-ti spun viata frumoasa
adio-ti spun fericire
adio spun familiei mele
adio-mi spun pe veci si mie

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trei inele pentru stăpânii elfi cei de sub soare,
Şapte pentru ei, gnomii de viţă din săli de stâncă,
Nouă, Oamenilor care ştiu că-n lumea lor se moare,
Unul pentru el, Seniorul Întunecimii-n noaptea lui adâncă
Unde-s Umbrele în Ţinutul Mordor, ca să le găsească.
Şi pe toate să le-adune un inel, şi altul nime,
Să le ferece pe toate, astfel să le stăpânească,
Unde-s Umbrele, în Ţinutul Mordor, în întunecime.

poezie clasică de J.R.R. Tolkien din Stăpânul Inelelor 1 - Fraţia Inelului (19 aprilie 1937)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Acolo unde-s ʼnalţi stejari
Şi cât stejarii ʼnalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo, unde-s stânci şi munţi,
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;

Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat;

Acolo este ţara mea,
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

poezie de Ioan Neniţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

unde-s duşi oare
anii cei mulţi din urmă –
îi simt aproape

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc!?

E noroc? E poate-o realitate
Când vezi corăbii scufundate
Sau flori care-s de mult uscate?

Pe o corabie plutind
Te uiţi la cerul cel senin
Şi te gândeşti... de unde oare atâta noroc?
Să poţi să treci printr-un deşert, dar fără foc?
Noroc!?
Şi unde-i natura cea strălucitoare?
Unde-s reflexiile ameţitoare?
Să treci printr-un deşert fără să ştii că-i el?
E ca şi cerul cel senin deasupra mării,
Unde-s furtunile care te dau uitării?
Unde e frica ce-o simţi şi spui că-i greu?
Unde-i povestea ce-a murit o dată cu trecutul său?
Noroc!? Nu e sfârşitul tău?

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!