Omul şi fluviul

Nu-mi place să văd zile trecând
Cum curg apele repezi pe fluviu
Şi îmi spun cu glas tremurând:
- Mai molcom, bătrâne Danubiu!

- Oh Rinule, de ce te grăbeşti?
Acum tinereţea mi-e-n floare
Te rog, mai încet să mugeşti,
Sa-mi cânt clipa cea trecătoare.

- Spune tu, Volgă însângerată,
La fel de grăbită îmi eşti?
Sau rece şi învolburată,
Nu vrei să mai stăm la poveşti?

Deşi diferite, un ţel comun,
Vă conduce veşnicia în mare,
Dar, pentru mine, viitoru-i confuz,
Un pescăruş, prin ceaţă, în zare!

poezie de Alex Dospian (octombrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar asa

Lumea spune,sunt multi si nu-mi place sa dau nume
Spune sa nu o mai dezamagesc
Din a le fi prieten sa nu ma opresc
Si sa ii iubesc chiar si pe cei ce mi-au spus ca gresesc

Tu,odata mi-ai spus ca ma iubesti
Dar acum nu te mai aud ca-mi soptesti
Esti departe si nu mai vrei sa-mi vorbesti
Cred ca acum,vrei sa ma ranesti

Chiar te rog din asta sa nu te opresti
Sa fii iubita sa te straduiesti
Dar mie sa nu-mi mai vorbesti
Caci nu mai vreau sa ma ranesti

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: La mulţi ani, bătrâne! De ce nu mi-ai spus nimic? Te rog, scuză-mă, uitasem...
Alex: Luci, te înţeleg, nu trebuie să te scuzi.
Lucian: Dar n-am pregătit nici măcar un cadou pentru tine.
Alex: Nici nu ţi-am cerut nimic. Cadoul din partea ta poate fi considerat faptul că te simţi bine; dacă nu ţi-ai fi revenit, nu puteam serba nimic, pentru că am fi fost toţi mult prea trişti, ca să petrecem. Aşa însă, eşti printre noi, din nou, tu însuţi, deci, putem fi veseli. E un cadou plăcut din partea ta. Serios, Luci!
Lucian: Posibil... Şi deci, cât împlineşti?
Alex: Ha... Prea mult ca să mai şi spun.
Lucian: Păi, să vedem...
Alex: Te rog, Luci, nu pronunţa numărul!
Lucian: De ce?! Sunt doar 32.
Alex: Ah, răule... De abia te rugasem să nu pronunţi numărul! Mă faci să mă simt cu adevărat bătrân...
Lucian: Glumeşti cumva, sau ce-i cu tine?! Nu te simţi bine?! Bătrân te vei putea considera de abia după vreo 90 şi ceva de ani de acum încolo... Acum eşti încă nepermis de tânăr şi de fapt, indiferent de vârstă, dacă sufletul ţi-e tânăr, te vei simţi mereu tânăr, chiar şi după mai mult de 90 şi ceva de ani.
Alex: Ştiu şi eu?! Poate că ai dreptate. Dar, atunci, de ce-mi zici mereu "bătrâne"?!
Lucian: Hai că la asta nu mă aşteptam, să-mi reproşezi... E doar un fel de-a spune; nu ştiam că te-ar deranja. Dar bine, de acord, de acum încolo, nu-ţi mai spun aşa, dacă nu-ţi place.
Alex: Nu, Luci... Ştii ce?! Las-o baltă! Nu mă deranjează deloc, nimic; poţi să-mi spui oricum vrei tu.
Lucian: Cum vreau?! Atunci ce-ar fi să schimb formula anterioară cu "moşule", "moşulică"... Sau cum?! Dă-mi o sugestie!
Alex: Hmm... Ştii ce?! Prefer "bătrâne"...
Lucian: Atunci, aşa rămâne; dar fără supărare. De acord, bătrâne?
Alex: Fără supărări; ce naiba?!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul meu bun

O, tu, prietenul meu bun,
Ai o inimă mare
Când te văd venind la mine,
O rază de lumină în sufletul meu răsare.

Tu eşti unicul amic
În viaţa asta trecătoare,
Când noi ne întâlnim
Pentru mine e o bucurie mare!

O, cât de mult îmi place
De vorbă în doi să stăm
Şi câte o poantă să ne mai spunem,
Căci o viaţă noi avem!

Tu eşti şi vei rămâne
Ca un frate mie drag,
Eu te voi aştepta mereu
Cu braţele deschise,

Să treci al casei mele prag.

poezie de Vladimir Potlog (24 mai 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul rece al singurătăţii

şi pietrele vorbesc
din când în când
cu aerul rece al singurătăţii
cu praful de pe marginea viselor
cu păsările fără amurg
cu pustietatea cărărilor
fără frunze

cu bolta
fără înaltul copacilor
cu apele repezi
cu vieţile şi mai repezi

cu veşnicia

şi uneori cu oamenii
mai ales atunci
când ei tac

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea e trecătoare. Când am realizat asta, deja îmbătrânisem.

aforism de Alex Dospian (mai 2013)
Adăugat de Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini nocturne

abisul mă pândeşte trecând prin întuneric
dar vrei să fii tu călăuza mea? te rog
simt în picioare vârtejul cosmic
mă bântuie trecutul ca un inorog.

vreau să atrag norocul de partea mea
dar bucuria ia formă de clovn
transformă în balon clipa cea rea
şi face amarul să piară din somn.

imunitatea scade în sezonul rece
dar ştiu că iubirea e energie pură
porneşte din mine şi prin tine trece
aripă diafană de mare anvergură.

vreau o stea de smarald să se aplece
în sufletul meu scuturat de ură.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă-n dor

Port iubirea printre stele
Înspre-o inimă iubită,
Sufletul de patimi grele,
Plânge-n lacrima grăbită.

Dragostea... mă-ncolăceşte
În petale reci de floare
Şi-n bujorul ce-nroşeşte
Buze dulci, c-o sărutare.

Şi în dar, iubire, iată,
Pică flori de liliac
Peste trup nebun de fată,
Ce m-aşteaptă lângă lac.

Printre vise, clipa trece
Ca o vrajă-nlănţuită,
De cristal e ochiul rece,
Mereu, liniştea-i grăbită.

Du-mă-n dor, acum, iubire
Şi prin iarba-nrourată,
M-ai legat cu mii de fire,
Eşti a mea, iubito, toată.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă

Nu-mi pasă că nu ştiu unde eşti,
Căci de voi vrea, prin noaptea de mătase,
Te-oi căuta prin versuri şi poveşti,
Şi te-oi găsi prin amintiri frumoase.

Nu-mi pasă că tu eşti departe,
Căci eu ca-ntr-un căuş de palmă,
În inimă te port mereu, deoparte,
Deşi ispitele necontenit dau valmă.

Nu-mi pasă că nu sunt lângă tine,
Căci eu te văd când închid ochii strâns,
Şi nimeni n-o să afle despre mine,
De câte ori de dorul tău am plâns.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să vorbim?

Vrei să vorbim? Acum ce faci?
Cumva mai ai dor pentru mine?
Atât de mult, de ieri, îmi placi,
Alaltăieri scriam în rime.

Acum, din noapte, nu mai pot,
Să scriu un vers cu libertate,
Îmi eşti în gând şi-aşa socot
Că m-ai cuprins în tot şi toate.

Vrei să vorbim, spune-mi, ce faci?
Aş vrea să ştiu atât de multe,
Poate încet, încet, mă placi,
Tu nu mai poţi să-mi ieşi din minte.

La ora asta-n dimineaţă,
Sunt tristă cu gândul fugărit,
Îmi sorb cafeaua şi-mi e ceaţă,
În jurul meu e timp pălit.

Aş vrea să ştiu, spune-mi, ce faci?
La fel aş vrea această întrebare,
Acum vorbesc cu rosii maci
Gândul mă cheamă la schimbare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

de acum îmi pot vedea somnul mult mai pal
şi mult mai aproape de îngeri
nimicul se înfăşoară în aripa de cenuşă
şi bate în zare zborul
lăsând umbra nimicului
să se lungească
în mâinile mele

veşnicia coase încet nasturii pentru timp
va termina mâine sau poimâine
haina chemării
şi voi fi cu tălpile de fum
mai aproape
de o moarte
prielnică

umbrele curg pe pietre necunoscute
înainte de a se lăsa târziul cel mare
mai jos de pământ

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

plâng şi plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
şi lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

Nu-mi place globalizarea,
Dar prin vama trec în goană,
Am uitat unde mi-e glia,
Nu mă ia nici dor de mama.

Nu-mi place globalizarea,
Pofticios mie-mi curg bale,
Cand imi cumpar o shaormă,
Cu mirodenii globale.

Nu-mi place globalizarea,
Spre ea poteca ne-au făcut,
Un dar de ziua României,
De la cei ce ne conduc.

Nu-mi place globalizarea,
Dar zilnic noi vedem pe sticlă,
Cum toţi la ea participam,
Toţi am pus o cărămidă.

Nu-mi place globalizarea,
Vino Ţepeş tu integru,
Să ne spui de e minciună,
Negru-i alb şi albu-i negru?

Nu-mi place globalizarea,
Nu sunt sigur tot ce spun,
De e bine sau e rău,
Sau sunt eu poet nebun?!

Nu-mi place globalizarea!
A zis vulpea, dar de strguri,
Cum că-s acri, mititei,
Insa vulpea fiind prea mica.
Nu voia ca noi sa stim,
Ca ea n-ajunge la ei.

Parerea mea o spun frăteste.
De e bine de, e rău!?
Globalizarea ne pândeşte,
Greşala-i greu de prevăzut,
Dumnezeu, EL ne iubeşte,
Ne vrea sinceri, de cuvânt,
Dar nu tot timpul ne şopteste,
La examen pe pământ.

poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de sat

Mă înconoară ploaia şi furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer pluteşte parfum de primăvară.

Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.

Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă şi udă pământul

Sub divina credinţă, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineaţă în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduieşte-n vânt.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a fost să fie

Tu nu te lua după ce-ţi scriu,
Pentru mine eşti un zbanghiu;
Şi mă dezic de tot ce spun;
Când? Uite, chiar acum!

Ţi-am tot scris ode şi poveşti,
Dar eu tot nu ştiu cine eşti;
De-a dragostea-ncerci să te joci,
Vrei sufletul să mi-l sufoci!

Mi-e drag şi mie să mă joc,
Dar tu n-ai inimă deloc,
Matrapazlâcuri faci mereu,
Da-n jocul ăsta pierd doar eu!

Aşa, nu mă mai joc, iubite!
Umbli cu zaruri măsluite;
Dă-mi ce mi se cuvine mie,
Nu mai spune:"N-a fost să fie!"

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Bine, Luci. Mersi. Asta-i tot ce doream să aud. Acum sunt mult mai liniştită. Tu-l cunoşti bine pe Alex, deci, am încredere în tine. Sper doar că nu mi-ai spus toate astea numai ca să mă faci pe mine să mă simt mai bine.
Lucian: Nici gând! Nu mi-aş permite. Dar tu, doctore? Ce simţi pentru Alex? Tu nu l-ai acceptat oare în viaţa ta numai pentru că n-ai avut pe cine altcineva?
Stela: Vai, Luci, cum poţi să crezi aşa ceva despre mine? Chiar las eu o impresie atât de proastă?
Lucian: Nu, doctore. Nu din cauza asta, bineînţeles. Însă Alex e pentru mine, nu doar un foarte bun prieten, ci chiar ca un fel de frate mai mare, deci, n-aş vrea să sufere...
Stela: Luci, nu-ţi face griji pentru el. Nici eu nu sunt genul ăsta de om. Chiar îmi place de el, sincer! Şi de ce spui că nu aveam pe cine altcineva alege? Spre exemplu, chiar pe tine; de ce nu?
Lucian: Poftim?! Cum?! Ăăă... Ah, eu...
Stela: Da, tu, doar eşti liber, nu?
Lucian: Ah, păi, eu; să vezi...
Stela: Deci, de fapt, nu eşti chiar aşa de liber precum pari.
Lucian:...?!... Ce să-ţi spun, doctore?! M-ai prins pe picior greşit.
Stela: Şi eu ce să înţeleg de aici?
Lucian: Înţelegi ce vrei, doctore. Eu... Mai bine tac!
Stela: Hmm, deci, eşti îndrăgostit... N-am să te întreb cine ar fi norocoasa, deşi am o bănuială. Bun; în cazul ăsta şi tu ieşi din discuţie, la fel şi Mihai. Atunci ar mai fi doar Nis.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru Alex

dedicaţie poetului Alex Dospian

Doamne, până acum,
Nu ţi-am cerut nimică
Dar mă opresc din drum
Căci am o rugă...! Mică!

Părinte dacă-mi eşti
Ochii-i ridic spre tine,
Pe Alex să-l iubeşti
Mai mult decât pe mine!

rugăciune de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum a trecut viaţa mea? Îngrozitor de încet, dacă rememorez anii de suferinţă; precum bătaia aripilor unui pescăruş, când mă gândesc la clipele frumoase.

aforism de Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piata Universitatii 23:59 (Si acum ca si atunci)

Nu mai vreau sa spun vreun banc idiot
Soptit, prin vreo scara obscura de bloc,
Nu mai vreau sa ma prinda 11 din noapte
Mergand pe strada c-o spaima de moarte.

Nu mai vreau sa-mi spui "ilegal",
Cand tu politic esti in stadiul final
Nu mai vreau sa ma culce jandarmii in strada,
Doar pentru ca libertatea mi-i draga.

Nu mai vreau sa te uiti inspre stele,
Sa umpli epoletii generalilor cu ele
Nu mai vreau sa calci juraminte,
Ci doar sa iti scoti din trup si din minte
Raul din tine,
S-atunci ne vom spune cuvinte.

poezie de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare bogăţie

"Cea mai mare bogăţie
Dintre lucrurile date
Este aceea s-aibe omul
O deplină sănătate."
FTA

Când ochiul tău priveşte-n zare
La pomii ce în floare au dat
Şi poţi vedea aşa splendoare
Tu eşti bogat, foarte bogat.

Când gura ta dă fredonare
La ce-i măreţ şi luminat
Mult mai măreţ de cât vioare
Ce lucru vrei mai minunat?

Când glas de păsărele cântă
Un cânt măreţ şi iubitor
S-auzi cum ele binecuvântă
Ce vrei tu mai înălţător?

Când poţi cu mâna a bea apă
Cu ea să duci bucata-n gură
Chiar de e pâine doar şi ceapă
Eşti bucuros peste măsură?

Când încă o zi plină cu soare
S-o vezi în voie eşti lăsat
Şi altul tânăr, acesta moare
Ce zici, eşti binecuvântat?

Când ai pe lume sănătate
S-o ai în corpul tău din plin
Mai poţi trăi în răutate
Şi murdări darul divin?

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

plâng şi plâng
mai mult mă plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
rugină am prins
m-am frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg, în tragic decor
ireal şi absurd, ca la noi
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în gol
noroi, gunoi, puroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!