Faptul că această planetă era atât de necunoscută avea o explicaţie. Şi anume: nimeni nu se încumetase până atunci să se aventureze într-o asemenea călătorie până la Proxima, care li se părea foarte periculoasă, datorită distanţei enorme dintre cele două planete. De asemenea, după cercetările făcute în ultimul timp, planeta Proxima li se părea un ţinut deloc prietenos şi total inaccesibil. Nimeni nu şi-ar fi putut imagina cum o navă spaţială avea să răzbată până la Proxima, acest lucru părându-li-se de domeniul fantasticului, un lucru practic irealizabil. Nici acum nu erau siguri că nava albastră va reuşi totuşi să străbată cu bine extrem de dificilul drum şi-şi dădeau seama cât de mult riscau. Dar îşi spuneau că trebuie măcar să încerce.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiectivul urmărit – planeta Proxima – era o planetă total necunoscută oamenilor. Nu se ştia decât că ea ar exista undeva, într-o galaxie îndepărtată, într-un anumit sistem planetar Alfa, despre care, de asemenea, nu se ştia mai nimic. Tot ce se ştia despre această planetă era faptul că se numea sigur Proxima, cine ştie din ce motive şi că făcea parte din acel misterios sistem planetar – sistemul Alfa. Galaxiei din care făcea parte Proxima nu i se dăduse nici măcar un nume, ea fiind înregistrată sub un număr codificat, deoarece nu se cunoşteau toate datele referitoare la ea. Însă se mai ştia exact locul în care se afla acest astru atât de necunoscut, la fel de sigur fiind şi faptul că Proxima era o planetă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înarmată cu şapte puternice motoare, dintre care unul principal, nava "Pacifis" nu consuma totuşi prea mult combustibil. Nu era deloc lacomă, ci, dimpotrivă, destul de conservată. Rezervoarele umplute până la refuz de combustibil, îi permiteau realizarea unei asemenea aventuri spaţiale. Întrucât nu era deloc pretenţioasă şi nici mofturoasă, folosea orice fel de combustibil, însă pentru a putea atinge viteza ei maximă, avea nevoie de un combustibil special, creat anume de cei trei tineri prieteni, a cărui formulă secretă nu era cunoscută decât de ei. Acest fel de combustibil era absolut necesar navei, pentru a reuşi performanţa de a ajunge pe Proxima. La prima vedere, nimeni nu ar crede ca "Pacifis" să poată realiza o asemenea viteză. Pentru a reuşi însă, "Pacifis" era dotată cu o aparatură de bord ultramodernă, perfecţionată în Institut, pe lângă motoarele cele puternice şi combustibilul ei special.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Vezi, tu chiar îţi doreai tare mult ca această domnişoară să-ţi devină cu adevărat colegă, iar ea, după ce a reuşit performanţa de a fi membru al echipajului, ce face? Îţi crează numai probleme! Şi ce probleme; majore...
Lucian: Lăsaţi, dom' director, că problemele se vor rezolva, sper, cu bine, toate. Şi dacă totuşi vom pleca în această misiune spre Proxima, vă promit că vom căuta nava dumneavoastră, sau cel puţin vom încerca să aflăm ce s-a întâmplat cu ea şi cu pasagerii ei. Îmi iau acest angajament faţă de dumneavoastră.
Traian: Lasă promisiunile, Luci! Mai întâi să rezolvăm problema ta cu Comisia, ăsta-i cel mai important lucru acum. Cât despre "Vulturul", nu se ştie dacă într-adevăr a pornit spre Proxima sau nu, deci, nu e de datoria voastră s-o căutaţi sau să încercaţi să aflaţi ce s-a întâmplat cu ea. Voi va trebui doar să îndepliniţi obiectivele misiunii voastre, iar principalul obiectiv ar fi să vă întoarceţi toţi şapte teferi acasă, cel mult peste 15 ani... Aceasta trebuie să fie grija voastră cea mai mare.
Lucian: Dacă vom mai pleca...
Traian: Aşa-i, dacă... Dar eu sper că membrii Comisiei, nişte oameni foarte competenţi, îşi vor da seama la timp de implicaţiile pe care le-ar putea avea luarea unor asemenea măsuri absurde împotriva ta, precum cele solicitate de domnişoara consilier.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai era doar o jumătate de oră până în momentul în care cei şapte tineri vor intra în nava lor albastră, împreună cu instructorul echipajului, domnul Eugen Manea; acesta însă nu rămânea la bord decât timp de o oră şi jumătate, în timp ce elevii săi... Desigur, nava era frumoasă, atât în interior, cât şi la exterior, ceea ce reprezenta un avantaj pentru membrii echipajului, care nu vor mai ieşi decât după 5-6 ani, când vor ajunge la destinaţie, pe misterioasa planetă Proxima. Deocamdată, pentru aproape 30 de minute, erau încă afară, pe Terra, planeta căreia îi vor duce dorul timp de cel puţin 13 ani. Şi oare ce puteau face în aceste 30 de minute?

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele, Terra şi celelalte planete din sistemul solar rămăseseră în urmă, iar Lia sfârşise de relatat legendele mitice corespunzătoare denumirilor planetelor şi sateliţilor din sistemul solar, dar "Pacifis" încă se afla de abia la început de drum, mai avea mult de parcurs până a ajunge la obiectivul misiunii în care pornise, planeta Proxima...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nava albastră trecuse de sistemul solar, lăsase-n urmă cometele din Norul Oort; îşi continua drumul spre Proxima, pe traseul stabilit, pe pilot automat. Deocamdată, cu toată viteza navei, se aflau de abia la începutul începutului călătoriei, distanţa parcursă până în acel moment, oricât de mare părea, expri-mată în km, UA sau orice alte unităţi de măsură astronomice cunos-cute, era foarte mică în comparaţia cu cât mai aveau de parcurs până a ajunge în preajma Proximei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Aşa-i mult mai bine. Mă bucur, Lucian, pentru decizia înţeleaptă pe care ai luat-o la timp. E bine că ştii să te descurci în asemenea situaţii, că ai o anumită autoritate asupra lor, deşi n-aş fi crezut, după felul în care te porţi de obicei cu colegii tăi...
Lucian: Sigur, Nick... Prieten, prieten; coleg, coleg; dar în cazurile de strictă necesitate, sunt totuşi comandantul lor, iar ei trebuie să înţeleagă acest lucru şi să-mi dea ascultare, atunci când e nevoie.
Nick: Bine, Lucian. Perfect! Iar când ne vom întoarce la nava voastră, vă veţi lăsa cu toţii armele pe care le aveţi acolo; toate armele... Şi nu le veţi mai lua niciodată asupra voastră, pentru că aici, pe această planetă, nu veţi avea niciodată nevoie de ele, nici în oraş, nici în pădure, nici în altă parte. Trebuie să înţelegeţi acest lucru, vă rog!
Lucian: Desigur, Nick. Regret cele întâmplate şi-mi cer scuze în numele meu şi al colegilor mei. Promit că nu se va mai repeta. Te ascultăm şi ne supunem condiţiilor tale.
Nick: În regulă, Lucian. Aşa este, într-adevăr, mult mai bine! Iar colegii tăi ar trebui să-ţi mulţumească şi să înţeleagă că după acest mic incident, numai datorită ţie rămânem în continuare prieteni.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce Lia se pregătea să povestească mitul zeiţei romane Diana, Lucian se gândi la mama lui, Diana Enka şi se întristă, amintindu-şi cuvintele pe care i le adresase; nu le putea uita... În medalionul în formă de inimioară pe care-l purta la gât era chipul mamei lui, pe când ea era adolescentă... Se împăcase cu ea, dar tot se mai simţea vinovat, cuvintele lui încă atârnau greu... Ascultă cu atenţie legenda pe care o relata Lia... Între timp, "Pacifis", "navigând" fără probleme printre aştri, îşi continua traseul spre planeta Proxima; pentru această planetă nu exista nici o legendă mitologică pe care Lia să o cunoască... Nu exista o legendă pentru planeta Proxima, dar subiectul nu se epuizase. Şi se părea că, deşi "Pacifis" se îndepărtase mult de Soare şi de întreg sistemul solar, discuţiile vor continua exact cu legenda "sufletului" sistemului solar, însuşi Soarele...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte tineri porniseră în marea aventură a vieţii lor: misiunea spaţială spre planeta Proxima. Părinţii lor, trişti şi îngânduraţi, încă se aflau în Institut, în cabinetul directorului, împreună cu acesta şi cu instructorul echipajului, profesorul Eugen Manea. Toţi aşteptau nerăbdători restabilirea legăturii cu nava albastră, însă aceasta întârzia... Între timp, "Pacifis" ajunsese deja pe o orbită lunară; drumul până la satelitul natural al Terrei îi luase navei albastre doar câteva minute, deşi nu trecuse încă la viteze foarte mari (deocamdată, până la ieşirea din sistemul solar, se deplasa cu viteze mici). În faţă se vedea Luna, aşa cum o cunoşteau foarte bine cei şapte tineri, toţi astronomi. Însă imaginea încă era dominată de Terra, planeta albastră, deocamdată, destul de apropiată. Satelitul natural al Pământului... Nimic nou de descoperit pe suprafaţa cicatrizată a Lunii...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Staţi puţin, încă n-am terminat!
Maria: Dar ai zis că vei încheia.
Lucian: Da, am zis că voi încheia cu scuzele, nu de tot. Vă rog, încă puţină răbdare! Pentru că n-ar mai fi multe de spus, dar e foarte important! Luaţi loc, vă rog şi ascultaţi-mă, cu mare atenţie! Deci, nu în ultimul rând, poate cel mai important lucru... Am să vă rog mult doar să mă ascultaţi şi să nu mă întrerupeţi, deloc, pentru că... Eu, Enka Lucian, comandant al navei spaţiale "Pacifis", al echipajului acestei nave, cât şi al întregii misiuni spre planeta Proxima, vă promit solemn, dragi colegi, vouă, tuturor, azi, duminică, 27 ianuarie 2092, că, începând din acest moment, indiferent de motivele pe care le-aş avea, n-am să mă mai comport niciodată prosteşte sau într-un mod neadecvat poziţiei mele! Deci, mi-am luat angajamentul acum, aici, la modul cel mai serios posibil, în faţa voastră, că n-am să repet asemenea greşeli şi nici n-am să comit altele asemănătoare! Sper din tot sufletul să-mi pot respecta această promisiune pe care v-am făcut-o acum, pentru că dacă nu voi reuşi, atunci... Nu ştiu ce să mai cred! Dar dacă v-am promis, puteţi fi siguri că voi face tot ce-mi stă în putere pentru a mă ţine de cuvânt! Să ţineţi minte această zi, în care eu, comandantul vostru, v-am făcut această promisiune, pentru că eu sigur o voi ţine. Iar ţie, Stela, îţi promit, tot acum, aici, de faţă cu toţi colegii noştri, că nu voi mai încerca niciodată să umblu fără ştirea ta prin dulăpioarele cu medicamente din cabinetul medical şi nu mă voi mai atinge niciodată de pastile sau de orice altceva din cabinetul tău, fără a avea permisiunea şi recomandarea ta!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: "Vulturul"?!
Lucian: Da, asta a fost tot ceea ce am reuşit să obţin de la marele supercomputer; denumirea navei: "Vulturul". Cum, nu ştiu... Cert este că am reuşit. Şi nici nu aveam nevoie de mai mult. Denumirea acestei nave spaţiale, "Vulturul", m-a determinat să-mi amintesc brusc totul. Ştii, discuţia aceea cu dom' director, despre care ţi-am vorbit...
Lia: Îmi amintesc. Când ai absolvit Institutul...
Lucian: Exact. Acea discuţie. Şi cum proiectul meu de diplomă era "Pacifis", dom' director a găsit de cuviinţă să-mi vorbească despre proiectul dumnealui de diplomă, care fusese tot o navă spaţială, denumită "Vulturul". Deci, am făcut legătura dintre dânsul şi nava "Vulturul". Mă întrebam totuşi ce căuta oare nava domnului director pe Proxima; ba mai mult chiar, fără dom' director?! Însă curând după aceea, mi-am amintit detaliat, aproape cuvânt cu cuvânt, discuţia avută atunci cu dom' director şi m-am lămurit, în totalitate! Complet! Nava spaţială "Vulturul", proiectul de diplomă al domnului director Traian Simionescu, directorul Institutului Astronomic... Ca şi în cazul "Pacifis"-ului, nava dumnealui n-a rămas în stadiu de proiect, pe hârtie. A fost construită şi programată pentru o misiune de o importanţă deosebită; o misiune spre... planeta Proxima! Iar comandantul acelei misiuni ar fi trebuit să fie...
Lia: Luci, ce este? Nu-mi mai povesteşti?
Lucian: Ba da, imediat...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bineînţeles, nici planeta Proxima, nici sistemul planetar Alfa, nici steaua centrală a sistemului respectiv, nici galaxia din care fă-ceau parte nu puteau fi zărite cu ochiul liber de aici, de pe suprafaţa Terrei. Practic, nici cu aparatura existentă în acel moment nu se puteau zări, deşi aparatura era destul de modernă, sofisticată; existenţa planetei spre care urmau să se îndrepte putea fi mai degrabă doar o bănuială, pe care ei aveau s-o confirme sau s-o infirme; vor porni deci într-o aventură spaţială ce nu putea fi asemuită cu nimic, cu nici o altă misiune organizată până în acel moment, cu un obiectiv nesigur, învăluit într-o incertitudine totală... Oare ce vor găsi acolo, pe misterioasa planetă, dacă aceasta exista, într-adevăr? Ce?! Nici Alex, nici vreunul dintre colegii săi, sau organizatorii misiunii, n-aveau de unde şti...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Pacifis", nava albastră, măreaţă şi frumoasă, mica lume terestră de pe Proxima... Îi fusese dor şi de navă; n-o mai văzuse de mult. În preajma ei se simţea ca acasă... Lia o admiră cu drag câteva clipe bune, din depărtare...

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul comandant avea cel puţin 13 ani la dispoziţie pentru a afla adevărul în privinţa Liei, pentru a-i descoperi adevăratul ei suflet. Zâmbi la acest gând, care-l liniştea, îl mulţumea, deşi îi promisese atât ei, cât şi tatălui ei, că va păstra în tot acest timp, între ei doi, o relaţie de strictă colegialitate. Ce conta oare acea promisiune, care în acest timp ar putea fi uitată de părţile între care fusese încheiată? Şi atunci, ce importanţă ar avea, dacă la un moment dat, în cine ştie ce împrejurări, el avea să-şi încalce această promisiune, deşi nu-i stătea în caracter să procedeze astfel? De obicei, se ţinea de cuvântul dat, îşi respecta promisiunile, dar în acest caz... Cum ar fi oare posibil să-şi respecte o asemenea promisiune, când în mintea lui, ea era aproape mereu prezentă, în mod chinuitor pentru el? Se întrebase de ce oare făcuse o asemenea promisiune absurdă şi ar fi dorit să retracteze tot ce spusese faţă de ea şi tatăl ei, dar era cam prea târziu pentru un asemenea gest, deci, n-avea decât să încerce să-şi respecte acea promisiune stupidă. Până când însă?! Acest amănunt nu i se părea deloc clar, nu-l stabiliseră sigur, deci, variantele i se păreau nelimitate; va trebui doar s-o aleagă pe cea mai convenabilă la un moment dat...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian simţi cum îl copleşeşte ameţeala; nu s-ar fi aşteptat la asemenea cuvinte de laudă din partea blondului. De obicei, domnul Enka era mai rezervat în a împărţi aprecieri, mai ales fiului său. Lui Lucian nu-i plăcea să fie lăudat, dar din partea blondului, aceste cuvinte erau binevenite, mai ales că în ultimul timp, băiatului i se părea că tatăl său nu ar avea o impresie prea bună despre el; acum avu ocazia să constate că se înşelase, dar nu i se urcă la cap ideea că ar fi un tip perfect, doar pentru că aşa se exprimase acum domnul Enka. Ce mult conta însă părerea blondului pentru el (poate din cauză că până atunci nu-l auzise deloc, spunând nimic de genul acesta despre "Pacifis"). Lucian zâmbi... Blondul era totuşi mândru de el?! Asta era foarte bine! Iar dacă nici Lia n-avea nimic împotriva lui, ce l-ar mai putea indispune? Probabil nimic.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum, cu ajutorul sateliţilor artificiali de telecomunicaţii, lansarea putea fi urmărită în direct la televiziune, aproape pe tot cuprinsul globului pământesc, de către cei dornici să vadă acest eveniment. Până în momentul lansării, crainicul spaţioportului vorbise despre obiectivul misiunii, misterioasa planetă Proxima, dăduse date referitoare la membrii echipajului, deşi era conştient că aceştia erau supercunoscuţi, explicase pe larg despre uriaşa navă spaţială "Pacifis", despre instructorul şef al echipajului, domnul profesor Eugen Manea şi despre directorul Institutului, domnul Traian Simionescu, vorbise despre modul în care a fost pregătită şi organizată această importantă misiune etc. etc. În general, dăduse informaţii referitoare la misiune şi nu avusese motive să se plângă, subiectul dovedindu-se aproape inepuizabil, iar în plus, se bucurase de un larg auditoriu, pentru că oamenii îl ascultaseră cu interes, căci fiecare dorea să ştie cât mai multe lucruri despre tot ceea ce era legat de această misiune spaţială ieşită din comun, din tiparele obişnuite până atunci.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Stai liniştit! Chiar dacă vorbim, te rog să nu-mi dereglezi aparatura.
Lucian: Îmi pare rău, nu mi-am dat seama... Dar cum poţi spune una ca asta? Evident că nu acesta este motivul pentru care s-a apropiat de tine. Şi de ce crezi că n-ar avea pe cine altcineva să aleagă? Blonda, hai să spunem, iese din discuţie acum, nu mai este liberă, dar pe tot parcursul călătoriei până aici a fost mereu liberă, deci, dacă ar fi avut de gând să se apropie de ea, nu văd ce anume l-ar fi reţinut. În plus, încă mai e Lia, care e şi ea liberă, la fel ca şi tine, apoi Ly, care, s-o spunem drept, e foarte atrăgătoare. De altfel, ar mai fi Sonya, cât şi o mulţime de alte fete de aici, de pe Proxima, care de care mai frumoase, deci, ar fi avut totuşi de unde alege.
Stela: Poate, Luci. Dar să le luăm pe rând. Maria sigur nu mai poate intra în discuţie acum, Lia are o fire aparte, retrasă, distantă, rece, dificilă, Alex n-ar fi reuşit niciodată să se apropie de ea, iar în ceea ce o priveşte pe Ly, ea e de mult în vizorul campionului, iar Alex n-ar fi în stare să-i facă una ca asta mai tânărului nostru coleg, adică să se pună între el şi Ly. Cât despre Sonya şi celelalte fete de pe planeta Proxima, or fi ele într-adevăr frumoase, dar nu l-aş vedea pe Alex, sau pe vreunul, oricare dintre voi, îndrăgostit de o fată de pe o altă planetă.
Lucian: Păi, doctore, ar fi deja Mihai; doar ce ai zis că el şi Ly...
Stela: Cu Ly e cu totul altceva.
Lucian: Altceva?! Ce altceva?! E sau nu de pe Proxima? Din câte ştiu eu, e chiar fiica domnului To Kuny, conducătorul local, deci, despre ce altceva ar putea fi vorba?
Stela: Ai, dreptate, dar Ly... Nu ştiu, parcă e altfel, am această ciudată senzaţie; ori poate doar din cauză că ne-am obişnuit noi cu ea...
Lucian: Chiar că e o senzaţie ciudată, doctore.
Stela: Să lăsăm asta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, ce fel de mesaj le-ai lăsat părinţilor tăi?
Mihai: Am vrut doar să-i liniştesc. Aşa că le-am transmis să nu-şi facă griji inutile, că suntem cu toţii bine, sănătoşi, că am ajuns pe Proxima, obiectivul misiunii noastre şi bineînţeles, că m-am căsătorit de curând, doar că n-am precizat şi cu cine. Am mai adăugat faptul că şi alţi colegi de-ai mei au făcut acest pas important în viaţă, doar că, de asemenea, fără acordul lor, n-am precizat care ar fi cuplurile formate şi le-am spus că singurii care n-au renunţat încă la burlăcie până acum sunt Nis, Lia şi... tu!
Lucian: Eu, da... Foarte bine! Şi ce-ai vrea să-ţi spun?
Mihai: Păi, nu ştiu... Spune-ţi părerea!
Lucian: Mihai, cred că ştii foarte bine care-i părerea mea în legătură cu asta. Dar de moment ce tu ai crezut că ai procedat corect, nu-mi rămâne nimic altceva de adăugat, decât să iau la cunoştinţă şi atât!
Mihai: Şi chiar nu protestezi deloc?
Lucian: Acum, după ce faptul e deja consumat, ce rost ar avea?! Doar ai trimis deja mesajul... Orice protest de-al meu ar fi absolut inutil!
Mihai: Deci, doar din cauza asta nu protestezi deloc?
Lucian: Campionule... Mi se pare că nici tu nu m-ai înţeles aşa cum trebuie! Eu doar v-am spus care este punctul meu de vedere în legătură cu acest gen de acţiune, dar nu v-am interzis niciodată să luaţi legătura cu cei de acasă, dacă voi consideraţi că ar fi corect să procedaţi astfel. Nu v-am impus nimic!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta Proxima trezise de multă vreme interesul oamenilor de ştiinţă de pe Terra, dar nu avuseseră încă prilejul să o studieze îndeajuns. Orgoliul nu-i lăsa să renunţe şi ca întotdeauna, orgoliul ieşea învingător. Aşa se ajunsese să se organizeze acest zbor spaţial, iar organizatorii lui aveau deplină încredere în cei şapte tineri astronauţi pe care îi aleseseră să facă parte din e-chipaj, fiind convinşi că vor reuşi să ducă totul cu bine până la capăt, deoarece, după cum s-a văzut, cu toţii erau nişte tineri ambiţioşi, capabili, inteligenţi, cu simţul răspunderii.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Eşti nebun, complet nebun! Şi nu-i nevoie de Lia, ca specialist, pentru a-mi confirma acest lucru!
Nistor: De ce, şefu'?
Lucian: Păi, să te aştepte... Tu-ţi dai seama ce înseamnă asta?! Cum să te aştepte? Ce-i cu tine, ai înnebunit?! Misiunea noastră a fost estimată la maxim 13 ani, dar cine poate afirma cu siguranţă că va dura doar atâta?! Până acum, am avut parte de noroc. Ne aflăm exact acolo unde trebuia să ajungem şi suntem cu toţii teferi; nici unul dintre noi n-a păţit nimic. Cu încă puţin noroc, s-ar putea să ducem cu bine până la capăt totul. Sper din tot sufletul să se întâmple astfel şi să ne întoarcem acasă la timp, teferi şi triumfători. Dar nu putem fi siguri că se va întâmpla astfel; nu ştim dacă vom mai avea acelaşi noroc ca şi până acum. Nu ştim ce ne rezervă viitorul. Deci, nu spera să te aştepte! E o prostie! Chiar şi presupunând că totul va decurge în continuare întocmai după programul stabilit iniţial, că nu vom întâmpina cine ştie ce dificultăţi şi că vom reuşi să ajungem înapoi, acasă, toţi şapte, exact la termen şi tot ar fi absurd! E o prostie! O aberaţie! Aşa că, ia-ţi gândul de la ea!
Nistor: Ce tot vorbeşti, şefu'? Cum să-mi iau gândul de la ea?
Lucian: Aşa bine! E cel mai bun sfat pe care ţi-l pot da, în calitate de prieten. Încearcă s-o uiţi! Şi ar fi fost mult mai bine dacă ţi-ai fi făcut totuşi o prietenă aici, pe această planetă!
Nistor: Da' nu pot, şefu'! Cum s-o uit? Încă mai ţin la ea, foarte mult!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!