Lia vorbise ca un veritabil psiholog. Lucian o privi discret, plin de admirație și nu regretă faptul că ea-i va fi colegă pe parcursul celor 13 ani sau cât va dura misiunea, chiar dacă începuse deja să-i creeze probleme. Lia nu observă că Lucian o privise și se retrase mândră mai în spate. Ah, ce fată! Inteligentă, frumoasă, mândră, arogantă, agresivă, rușinoasă, timidă, temătoare... Mereu altfel; schimbătoare... Cine s-o mai înțeleagă?! Lucian, cu siguranță, nu reușea...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Oare din cauza familiei lui se comporta ea astfel?! Chiar în acea dimineață, Nis îl întrebase dacă nu i se părea că ar fi cam ciudată?! Nici Lucian nu prea știa ce să mai creadă despre Lia. Era ba aprigă, înverșunată, pornită împotriva lui, ba timidă, rușinoasă, ba temătoare... Adică, foarte schimbătoare; amabilă, chiar ea spusese că n-ar fi! Un singur lucru îi era foarte clar în privința ei: Anume că era foarte, foarte frumoasă și că el era îndrăgostit lulea de ea. Dar culmea! Îi promisese că se va ține departe de ea în tot cursul misiunii; nu doar ei, ci și tatălui ei... Dacă ar fi fost vorba doar despre ea, ar fi mers; poate și-ar fi încălcat deja acea promisiune absurdă până în acel moment. Dar de ce oare îi spusese același lucru și domnului Virgil Stancu, tatăl ei?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și deci, din cauza Adelei nu dorești tu să-ți faci o altă prietenă acum, aici, pe această planetă?
Nistor: Păi, cum să-mi fac alta, șefu'?! Nu pot! I-am promis că mă voi întoarce special pentru ea și că mă voi gândi mereu numai la ea. N-o pot trăda!
Lucian: Ce-ai zis, mă?!
Nistor: Ce-ai auzit, șefu'. Îi sunt fidel prietenei mele, chiar dacă ea a rămas pe Terra. În plus, mi-a promis și ea că mă va aștepta, oricât de mult va trebui, adică atât cât va dura misiunea noastră.
Lucian: Cum?! Ești cumva într-o ureche?
Nistor: De ce, șefu'?
Lucian: Păi, cum ai putut să-i ceri așa ceva?!
Nistor: Nu i-am cerut nimic; ea însăși mi-a promis... apoi și eu ei!
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Sper să nu te aștepți la felicitări și din partea mea!
Lucian: Nu, nu mă aștept la felicitări din partea ta, nici din a celorlalți, chiar dacă Maria m-a felicitat deja; asta e treaba ei. Eu nu vă cer nimic, nici unuia dintre voi.
Alex: Și totuși, Luci, chiar meriți felicitări; atât tu, cât și puștanul ăsta... Zău așa, șeful securității misiunii, la nici 18 ani? Bravo, măi, băiețaș!
Mihai: Mulțumesc. Cred... Dar aș fi mult mai mulțumit dacă nu mi-ai mai spune "puștan", "băiețaș", sau altceva asemănător; mă numesc Mihai, nu altfel!
Alex: Ia te uită la el, are și pretenții, puștiul...
Lucian: Lasă-l, bătrâne! Și mai bine fă-i pe plac, știu eu ce zic; are un nume simpatic, deci, spune-i Mihai!
Alex: Hmm... Dar fie așa cum zici tu, Luci; o să-i spun Mihai.
Lucian: Așa-i mult mai bine, bătrâne, crede-mă! Și să fie clar pentru toți ceilalți: Vreau să ne înțelegem cât mai bine, să nu existe certuri sau alte divergențe între noi pe parcursul celor 13 ani sau cât va dura misiunea noastră. Să fim uniți, cel puțin prieteni, dacă nu chiar mai mult; cred că în asta constă succesul misiunii noastre, în modul în care ne vom înțelege și ar fi bine pentru noi să ne simțim ca într-o familie, a noastră.
Stela: Frumos spus; ca într-o mare familie...
Lucian: Da, așa ar fi bine, ca-ntr-o mare familie, strânsă, unită; și la bine și la rău.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: De ce mă privești așa mereu?!
Lucian: Așa?! Cum anume?
Lia: Păi, nu știu, uneori ai un mod anume de a mă privi, atât de... intimidant.
Lucian: Intimidant, eu?! Și te deranjează?
Lia: Păi, oarecum, da... Uneori.
Lucian: Și acum e una dintre acele situații în care te deranjează felul meu de a te privi?
Lia: Aș putea spune că da. Și de ce zâmbești?
Lucian: De ce nu? N-o să-mi spui că-i interzis zâmbitul.
Lia: Nu, bineînțeles. Totuși, de ce zâmbești?
Lucian: Nu-ți dai seama?! Pentru că eu sunt cavalerul, știi tu foarte bine care anume, iar tu ești domnișoara cea frumoasă, pe care eu, cavalerul respectiv, o admir acum...
Lia: Ah, ești imposibil; și enevant!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Ce se întâmplă, Luci?
Lucian: Dom' director, ce bine că ați sosit!
Traian: Măi, vezi cum greșești? Tu mă pui să te scap de pază, când de fapt...
Lucian: Lăsați, dom' director!
Traian: Cine erau domnișoarele? Dacă le-ai recunoscut, să-mi dai o listă cu numele lor; vom lua măsuri împotriva lor!
Lucian: Nu, dom' director; vă rog, iertați-le!
Traian: Dar ar trebui să procedez astfel, pentru ca asemenea scene să nu se mai repete.
Lucian: Când am să le văd, am să le explic eu situația; sper să înțeleagă... Nu-i nevoie să le sancționați.
Traian: Bine... Și acum... Știi ce-ar trebui să fac acum?! Să-i chem imediat pe body-guarzii aceia, să te supravergheze, chiar dacă mă vor înjura că-i tot sucesc de colo-colo!
Lucian: Nu, dom' director, vă rog eu.
Traian: N-ar trebui să cedez mereu în fața ta, dar... Fie! Treacă de la mine și de data asta; ar trebui să-mi mulțumești că-ți îndeplinesc toate voile.
Lucian: Păi, eu vă mulțumesc.
Traian: Mda... Și colega ta unde-i?
Lucian: Nu știu; sper să nu fi plecat fără mine...
Traian: Ai fi vrut să te mai și aștepte?
Lucian: Poate nu, dar n-a trecut încă sfertul de oră. Iat-o! N-a plecat.
Traian: Bine. Atunci vă las... Ne vedem luni.
Lucian: Luni, dom' director.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Atunci la ce-ți trebuie mașina mea?
Lucian: Aș vrea s-o conduc acasă pe o domnișoară, una dintre colegele mele.
Traian: Ah, pricep... O domnișoară; cumva cea la care mă gândesc eu?
Lucian: Nu știu, dom' director, nu-mi închipui la cine vă gândiți dumneavoastră.
Traian: Să zicem, la acea domnișoară psihiatru; știi tu care... Cea despre care-mi spuneai că ai dori sigur să-ți devină colegă.
Lucian: Exact. Cum v-ați dat seama?
Traian: Intuiție, băiete... Înseamnă că domnișoara a reușit totuși performanța de a-ți deveni colegă?
Lucian: Dacă a reușit sau nu; sper că n-aveți nici un amestec aici! Mi-ați promis că nu veți face uz de funcția dumneavoastră pentru a interveni în favoarea domnișoarei.
Traian: Luci, te rog, nu mă acuza pe nedrept! Ți-am promis ceva și m-am ținut de cuvânt, cum altfel?! Ai fi putut să-ți dai singur seama de acest lucru din faptul că nu știam dacă domnișoara a reușit la testări. De altfel, tu i-ai alcătuit subiectele și tot tu i-ai acordat notele, deci, cum puteam oare interveni fără știrea ta?
Lucian: Mă scuzați, dom' director.
Traian: Da, lasă...
Lucian: Ce căutați, dom' director?
Traian: Cheile mașinii, ce crezi? Unde le-oi fi pus? La cât de des folosesc eu mașina asta, ar putea să ruginească pe undeva și să ajungă la fier vechi, cu tot cu chei...
Lucian: Nici chiar așa, dom' director; e o mașină bună.
Traian: Vrei s-o impresionezi pe domnișoara?
Lucian: Nu știu; poate, dar dacă nu găsiți cheile, lăsați...
Traian: Nu. Hai cu mine până în apartamentul meu, trebuie să fie pe acolo.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Acum dai și autografe, dragul meu?
Lucian: Se pare că da, mamă.
Diana: Ai devenit faimos, fiule. Sau erai deja, de mult și nu știam eu?
Lucian: Aș, mamă... Nu chiar așa.
Diana: N-ai putea să scapi cumva de papagalul ăla de pe umăr?
Lucian: Lasă-l; ce-ai cu el? Pe mine nu mă deranjează.
Diana: Dar arăți ca un caraghios.
Lucian: Deloc, mamă. Mie-mi place.
Diana: Treaba ta; fie cum vrei.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Original mod de a o liniști ai mai găsit și tu, de altfel, specific ție, evident...
Lucian: Cum altfel ai fi vrut să procedez?
Lia: Nu știu, poate prin cuvinte potrivite.
Lucian: Posibil... Numai că eu nu-mi găseam cuvintele potrivite în acel moment. Eu nu sunt tu. Nu sunt psiholog, să am mereu cuvintele potrivite, dinainte pregătite!
Lia: Sigur, tu nu puteai găsi o altă cale de rezolvare a situației.
Lucian: Ce încerci să spui?! Nu mă acuza, pentru că greșești! Am fost foarte corect cu blondina, însă nu mi-a trecut prin cap o altă modalitate de a o scoate din starea aceea! Tu n-ai fost acolo, ca să înțelegi... De altfel, repet, nu-ți datorez explicații și doar ce am spus că nu vreau să intrăm în detalii! Ți-am spus adevărul doar ca să vezi că sunt totuși sincer și n-am nimic de ascuns, deși nu e în avantajul meu. Nu eram însă obligat! Pricepi?
Lia: Și chiar n-ai sărutat-o?
Lucian: Nu, sigur că nu. Dacă nu mă crezi, poți verifica! O poți întreba și pe ea sau chiar pe Nick, n-am nimic împotrivă! Doar că nu-mi vine să cred că-mi pui astfel de întrebări!
Lia: Bine, nu te supăra! Știu doar că-ți place să săruți fetele frumoase, deci, de ce să fi scăpat ocazia de a o săruta și pe ea, doar e frumoasă, chiar foarte frumoasă...
Lucian: Lia, te rog!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian avea de gând să se înțeleagă cu colegii săi, fără a fi nevoit să le amintească faptul că el ar fi comandantul misiunii, deci, într-un fel, cel mai mare în grad în următorii ani, dacă ar fi să se stabilească o ierarhie în echipaj; asta presupunea, implicit, că subalternii săi ar fi fost nevoiți să-i dea ascultare fără a se opune. El însă nu le solicita ascultare, nu avea asemenea pretenții pe care le considera absurde, iar pe colegii săi nici nu avea de gând să-i considere subalterni, inferiori lui, chiar dacă Nistor continua să-i spună "șeful" și nu părea a avea de gând să renunțe la acest gen de a i se adresa lui Lucian.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian privi în treacăt spre Lia, frumoasă și brunetă... Domnișoara Barbie; așa-i spusese blondul, pentru că sesizase o asemănare între ea și păpușica aceea pe care Lucian o ținea alături de el, de la un timp, într-adevăr, în fiecare noapte. "Oare chiar exista vreo asemănare între ele?" părea a se întreba Lucian, iar gândindu-se mai bine, înclina să-i dea dreptate blondului; cam semănau... Oare de aceea ținea el atât de mult la acea păpușică?! Se încruntă, negăsind un răspuns concret. Un singur lucru îi era însă foarte clar: Anume, da, pe ea dorea s-o conducă până acasă, n-avea de gând să renunțe la acest... deja obicei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bine. Ești un tip grozav!
Mihai: Așa sper și eu.
Lucian: Te cred...
Mihai: Știi, și tu arăți destul de binișor. Ba chiar minunat, aș putea spune.
Lucian: Normal, doar eu n-am hoinărit până târziu cu iubita mea prin parcuri, ca tine. Haimana ce ești!
Mihai: Iubita ta?! Care? Ai vreuna? Cine este?
Lucian: Nu, voiam să spun dacă aș fi avut vreuna...
Mihai: Haide, fii sincer! Spune-mi! Care-i norocoasa?
Lucian: Nu! Adică, n-am nici una. Nu încă.
Mihai: Lia, ea este! Nu-i așa?
Lucian: Cum?!
Mihai: Despre ea este vorba, nu? Iubita ta, adică Lia.
Lucian: Nu! Cine ți-a spus ție așa ceva?
Mihai: Haide, Luci! Orice prost ar observa. Recunoaște!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Ia spune-mi, Luci, unde sunt cele șase bulinuțe aurii?
Lucian: Poftim?!
Maria: Spune-mi unde sunt; le iau, le aduc și ți le prind imediat pe reverul uniformei tale, unde le e locul.
Lucian: În nici un caz!
Maria: Ai văzut doar, cei din laborator ți s-au adresat tot cu "domnule comandant". Deci, ar trebui...
Lucian: Blondo, renunță, te rog, la acest subiect! Altfel, mă întorc imediat în rezerva mea și nici c-am să revin aici, oricât ai insista!
Maria: Dar lor nu le-ai reproșat nimic.
Lucian: Nu mi-a convenit deloc să-i tot aud spunându-mi astfel, dar ce-aș fi putut face? Chiar nu le puteam reproșa nimic celor din laborator. Cu voi însă, altfel se prezintă situația. Și repet, dacă insiști, plec imediat înapoi, în rezerva mea!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Serios, chiar nu-mi convine deloc faptul că ai umblat cu jurnalul meu, fără acordul meu; de altfel, nu ești la prima abatere de acest gen. Ești recidivist.
Lucian: Poftim?! Eu?! Nu... N-am umblat și altădată cu jurnalul tău.
Lia: Nu la jurnal mă refeream, Luci, ci la albumul meu foto.
Lucian: Ah... Da, ai dreptate. Și atunci am umblat fără știrea ta. Păi, nu știu ce să-ți spun; scuză-mă, te rog!
Lia: Sigur, pot trece cu vederea, cu condiția clară să nu se repete.
Lucian: Nu se va repeta. Promit!
Lia: Bine. Ascultă, chiar ar trebui să mă întorc în oraș acum.
Lucian: Nu, nu încă. Pentru că mai avem de discutat. Și cred că e ceva destul de important.
Lia: Mai ai ceva de spus?
Lucian: Da, destul de multe... Iar pentru asta, dacă nu vrei să intrăm totuși în navă, ți-aș sugera ca, cel puțin să ne așezăm pe treptele navei.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simpatică această domnișorică blondă, mititică; Lucian chiar o simțea apropiată de el. Drăgălașă, voioasă, iubitoare, prețuia natura și viețuitoarele, indiferent de aspect; dacă ar putea-o considera mai mult decât doar o colegă, poate problemele lui ar lua sfârșit. Dar nu, inima lui bătea pentru altcineva și-i atrase atenția în altă parte: brunetă și frumoasă, dar tare afurisită; Lia încă nu plecase, însă tocmai intenționa acest lucru. Hotărât, Lucian porni în direcția ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ai constatat deci că nu mă descurc singur; ești consilierul misiunii... Ce mă sfătuiești să fac în asemenea situație?
Lia: Ce te sfătuiesc? Evident, să fii mai autoritar.
Lucian: Autoritar, zici?! Scuze, greșești! Nu de autoritatea mea e nevoie aici.
Lia: Atunci de ce altceva?
Lucian: Situația nu-i chiar atât de gravă; se rezolvă.
Lia: Cum?
Lucian: Nu cu autoritate, în nici un caz! Cu prietenie, înțelegere.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian se apropie de panteră, nu cu teamă, dar cu prudență. Privi felina. Era minunată! Mare, neagră, cu ochii galbeni, sticloși, cu mersul legănat, elegant, păstra parcă ceva din instinctul sălbatic al semenilor săi din junglă. Lucian se aplecă și atinse blana animalului. La început, după prima atingere, își retrase brusc mâna, dar apoi se obișnui cu blana moale, mătăsoasă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbind discret la auzul numelui său, Lia porni spre director, pentru a-și primi accesoriile uniformei și cele patru bulinuțe gălbui care-i reveneau ei, în calitate de consilier al misiunii. Lucian o urmări cu privirea, plin de admirație. În curând, uniforma Liei fu împodobită aidoma celor purtate de colegii ei din conducerea echipajului, cu câteva mici diferențe, printre care, evident, inițialele numelui și numărul bulinuțelor gălbui; la ea, doar patru. Ce importanță avea însă oare acest amănunt minor? Cine lua seama la numărul bulinuțelor și la semnificația lor? Făcea parte din echipaj, iar asta era cel mai important! Acum însă, totul devenise deja mult mai serios, oficial... Lucian îi urmărea atent fiecare mișcare, fiecare gest. "Cât de frumoasă poate fi..." nu reuși el să-și rețină acest gând. După ce ea trecu la loc, cu toții putură auzi explicațiile directorului despre ea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Off... Ești imposibil! Maturizează-te odată! Nici nu mai știu când vorbești serios și când nu. Adineauri îmi dădeai sfaturi și păreai sincer, serios.
Lucian: Dar nu eram. Mă prefăceam doar.
Lia: Și eu ce să mai cred?
Lucian: Ar trebui să-ți dai seama când vorbesc serios și când nu, doar ești psiholog; mai mult, chiar și psihiatru.
Lia: Și ce dacă? Nu văd legătura.
Lucian: Păi, ar trebui să cunoști psihicul uman, deci ar trebui să-ți dai seama, de fiecare persoană în parte.
Lia: Poate, dar tu ești imposibil!
Lucian: Nimeni și nimic nu este imposibil. Totu-i posibil; chiar și ceea ce vezi acum în jurul tău.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Traian mi-a spus că...
Lucian: Cine?!
Diana: Domnul director, dragul meu.
Lucian: I-ai spus Traian.
Diana: Doar e numele dânsului.
Lucian: Prenumele, mamă!
Diana: Sigur, prenumele...
Lucian: De când îți permiți să-i spui pe numele mic directorului, mamă?!
Diana: Am greșit, dragul meu.
Lucian: Desigur, ai greșit...
Diana: Evident. A fost doar o greșeală de exprimare.
Lucian: Sper să fi fost doar atât...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe lângă Lucian trecură trei domnișoare superbe, care-l salutară foarte familiar, aruncându-i ocheade provocatoare pe sub gene. Lucian se mulțumi să le salute, zâmbindu-le discret.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!