Revoluția din 1989
Privirea către cerul plumburiu mi se-ndreaptă
Și gândul la cei care au murit pentru libertate.
O mamă plânge, de ani de zile așteaptă
Băiatul dus printre îngeri să i se facă dreptate.
Își șterge lacrimile de pe față cu o batistă
Și ține la piept poza veche din ramă,
Iar pentru dânsa e o altă zi la fel de tristă
De 28 de ani nimeni nu-i mai spune "mamă".
Au murit mulți sperând într-o mai bună soartă
Fluturând steagul decupat cu toată a lor putere.
Să nu-i uităm pe acești eroi niciodată,
Asta ne roagă o mamă cu sufletul inundat de durere...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.