Zăpada

O pătură groasă de zăpadă
sufocă străzile înghesuite ale oraşului
troiene cocoşate blochează
ieşirile
sau intrările
depinde
dacă veniţi sau plecaţi
spre niciunde
un alb orbitor
te obligă să închizi ochii
şi să experimentezi senzaţii noi
înot printre nămeţi
alunec pe gheaţa unui zâmbet
şi mă sprijin de colţul gerului.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Troiene de zăpadă
Troiene de gânduri
Troiene de vise
Purtate de vânturi

Avalanşă de zăpadă
Şi de amintiri
Acoperă drumul
Marilor iubiri

Fulgii de zăpadă
Coboară usor
Gandul meu se duce
Acum călător.

Călător în timp
Visător in versuri
Călător pribeag
Printre Universuri.

Universul tău
E mult prea departe
Drumuri paralele
Vise spulberate.

poezie de Mirela Tufişi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansând între nămeţi de zăpadă

Din somn m-am deşteptat în umbra blândă
a dimineţii ce se naşte peste sat,
la geam, în murmur sacadat ascult
cum picură din ţurţuri boabe de cristal.

E semn că soarele goneşte norii
ce m-au ţinut în hibernare albă,
păream un nou născut, cu suflet nou,
în dimineaţa ce se scaldă în extaz.

E prima zi a primăverii
înfăşurată în văl albastru, nesfârşit,
în ciripit de rândunele pe sub streşini
ce mă invită, parcă,
să ies la dans, printre nămeţi de zăpadă
ce-au început să plângă
cu lacrimi ascunse sub pământ.

E prima zi de zăpadă topită
ce se contopeşte în râu cântător,
cu soare rotund ce stă atârnat
peste tăcuţii copaci, aşteptând
să fie-nfăşuraţi în noul veşmânt.

Dansez,
şi odată cu mine dansează
nesfârşitul pământ, istovit
în murmur nedefinit de izvoare,
dansează cu mine,
troiene de zăpadă ce plâng.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa şi pe pământ

Se moare atât de uşor
închizi ochii
şi vezi îngerii cum vin
te îmbracă în romburi albe
Cerul se clatină
sub scuturarea prunilor
Oameni buni
Oameni răi
E toamnă în livadă
şi pe scara nesfârşitului
se numără trepte
un fel de cules pentru mai târziu
Pentru nicicând
Pentru niciunde

Se moare atât de uşor
azi zâmbet,
mâine uitare
închizi ochii
şi din tine se scurge tristeţea
unor oameni
îndoiţi de vânt

Frunze frunze frunze
se aude-n Cer
aşa şi pe pământ.

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e mare,
mult prea mare isteria
ce ne cuprinde
vrând - nevrând

tu
cel de la colţul străzii
chiar tu
acela care vinzi ziare
sufoci un zâmbet într-o mască

tu
închizi ghereta pleci
cu pas şovăitor
pe dunga umbrei tale
fără să ştii încotro te îndrepţi
şi unde duci cu tine
cheia

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea un început

de sfârşit şi ţinea mult la el
nici nu-l afişa în public
era ca o iarnă humoreană
cu zăpadă grea pe străzile
oraşului cu degetele îngheţate
în moldova se termina subit
acest sfârşit
care mai mult era un început
de lepră şi războaie
şi mă uitam sfios adunând
dureri în colţul buzelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe străzile oraşului mut

trec pe străzile oraşului mut
seara şi-a pus amprentele-n vitrine
sunt luminoase şi pline de fast
dar orăşenii le ignoră grăbiţi

mă desprind întărâtat de urme
cu ochii la fiinţe nevăzute
mâinile prind între degete culori
aruncate plutind în oglinzi de apă

în umbra cosmicei porţi de argint
îmi simt ridicarea telurică a paşilor
de trupu-mi vibrează-n asfinţit
la marele tău sărut din cumpăna gurii

şi niciun fior ce trece ptrin mine
tainic plâns nu mai are
se scurge prin ţeava unui crin
îmbătat de parfumul nopţii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea

Munţii răpitori se înfig
în cerul verde cenuşiu, vânătorii blânzi
cară acasă vulpea. Pasărea neagră
se roteşte deasupra oraşului alb.
Bătrânii se încălzesc lângă foc,
pe cei tineri îi încintă gheaţa. Hokey-ul
concurează cu dragostea, biserica
doarme sub plapuma iernii.
Pieter Bruegel stă lângă mine
- cu vîrful pensulei- (ca un cioc de pasăre)
arată spre fortăreaţa mistică - mănăstirea -
înconjurată de stânci, troiene de zăpadă,
indiferenţa oamenilor, entuziasmul duhurilor.
În turn, la fereastră, aplecat deasupra Bibliei
stă un călugăr. Este tânăr, capabil,
îndrăgostit. Îi invidiază pe vânători,
pe pictori, pe patinatori. Vrea să se întoarcă
la viaţă - scrie "Întoarcerea".

poezie de Wojciech Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iasomie

Mirosul ăsta de iasomie
atât de senzual
de misterios
îmi aminteşte de tine
de ochii tăi albaştri
atât de reci şi inexpresivi
parfumul ăsta de iasomie
care pluteşte în aer
de câte ori treci tu
îmi excită creierul olfactiv
iar eu o iau razna
te caut ca o sălbatică printre culori
printre cuvinte
şi te regăsesc printre sunete
râzând ca un demon
crud şi nesătul
care tocmai a violat o virgină.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, români!!!

Veniţi, români! Veniţi de prin străini!
Sunt satele pustii, pe câmpuri cresc, ciulini,
Cad garduri de tristeţe si se dârâmâ, porţi,
Veniţi din depărtâri, veniţi acasâ, toţi,
Mai scuturaţi din cei ce-n frunte huzuresc,
Gem-n pâmânt străbunii, nimic nu-i omenesc,
Plâng mame ce sunt duse, la trudă-nstrăinate,
Şi prunci - ce cheamă-ncet în fiecare noapte,
Bătrâni ce se usucă de doruri, pustiiţi,
Veniţi români acasâ, grăbiţi-vă, veniţi,
Şi poate se mai aflâ, un Mircea, un Ştefan,
Sâ poarte spre izbândă pe ţarâ si pe neam,
Poate din cei plecaţi, în zâri departe - duşi,
E unul să ne scape de trântori şi căpuşi,
Să spele tricolorul de pulberea minciunii,
Să-i pese de amarul ce-a-mbrăcat românii,
Veniţi, români, acasâ! Pe hoţi sâ-i izgoniţi,
Veniţi! Vă cheamă ţara! Veniţi, români! VENIŢI!

poezie de Elena Caruntu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infernul alb

- Infernul se aşterne pe câmpuri şi-n livadă
Copacii cu beteală îmi par o piramidă,
S-a-nchis spre orizonturi şi ultima posadă,
Iar gheaţa mă-nconjoară c-un zid de cărămidă.

Îşi spală cerul faţa în spumă de zăpadă,
O toarnă peste coşuri ce scuipă-n valuri fumul,
De frig şi luna plină se-ascute ca o spadă
Şi bâjbâie cu vârful ne mai găsindu-şi drumul.

În faţa sobei calde, mă-ntind şi torc alene,
Doar flăcările joacă şi candela cuminte
Vrea prin fereastră parcă să macine troiene
Să nu mă-nchidă iarna în recile-i morminte.

- Dar mie albul ăsta îmi face-atât de bine,
Mă cheamă-n pragul casei să-mi spună o poveste,
Înham la sănii caii şi-alunec pe coline
De-aici până departe... Cărare nu mai este

Cât pot cuprinde ochii, 'ntunericul se-aşează
Pe case şi-n bordeie bătrânii stau la sfat,
Pe geamurile lumii doar iarna desenează,
Cu degete-ngheţate, flori dalbe. Am uitat

S-aprind în sobă focul de teamă că zăpada
Se va topi deodată şi voi pleca oftând
Spre poli sau spre niciunde ca să găsesc dovada
Că iarnă-i pretutindeni în trupul meu plăpând.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala Alzheimer blochează toate uşile şi ieşirile. Nu există niciun răgaz, nicio scăpare.

citat din Patti Davis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica

Frica asta a ta este patologică
toţi vor să-ţi facă rău
aşa vezi tu lumea
ca o horă cu demoni
care se desprind din jocul lor
şi intră în dansul vieţii tale
iar tu nu mai ştii
unde ţi-e realitatea
te baricadezi în propria fiinţă
te închizi cu şapte lacăte
le arunci cheile
şi rămâi prizonierul iluziilor.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe străzile oraşului de vânt

Stau la mansarda timpului,
de la fereastră urmăresc trecerea călătorilor
pe străzile oraşului de vânt
intrat în colbul istoriei.

Apele focului se varsă-n amintiri
îşi fac albii adânci în peisajul extazului,
pietre vorbitoare suspină prin aer
cu sunete-n surdină.

Cuvintele înghit nemişcarea,
străzile freamătă la umbra lampadarelor
în zile flămânde şi nopţi de lacrimă,
patima fântânilor cu roată.

Cerul coboară-n răstimpuri
cu stele-n visele femeilor de ploaie
care nu mai pricep
cine pe cine iubeşte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade floarea de zăpadă

zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
şi te-aştept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aştept cum îl aştept pe Dumnezeu

cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinţi
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe bunii mei părinţi

zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
şi-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun

cade floarea de zăpadă
pe oraşul meu golaş
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe-al neamului oraş

zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii
prin nămeţi şi vijelii
îi aud şi pe copiii
fără casă şi orfani
îi aud ca la priveghiul dintre ani

cade floarea de zăpadă
peste vocile curate
Doamne, fă să nu mai cadă
şi pe case-abandonate

cade floarea de zăpadă
peste tine, neamul meu,
însă cine să-L mai vadă
pe bătrânul Dumnezeu

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniko oftează, îşi dă ochii peste cap teatral, ca un om suferind din iubire. Fata nu-i acordă nici cea mai mică atenţie, el continuă să vobească grav.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrările din faţă

Cât voi fi cântec de-nchinare
Sub parfumul florilor de tei,
Vei fi zidită-n sufletul meu
Cu măiestria ce naşte din condei.

Cât voi fi în pragul întomnării
Plin de cugetări şi de noroc,
Voi privi mereu, mereu la stele
Să te am scânteia mea din foc.

Când timpul va orbi uşor în mine
Dorul va lucra-n grădina amintirii,
Va cimenta viaţa cu trecutu-i
În răsăritul veşnic al iubirii.

Voi amuţi târziu sub ochii nopţii,
Voi aştepta alt gong, în altă viaţă,
Raiul cu-ndurare, printre flori,
Ne va primi-n intrările din faţă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale

Mângâieri catifelate
petale de dor
se odihnesc pe fruntea mea
încărcată de vise.
Privesc cerul
printre crengile pomilor înfloriţi
clăbuci de nori lăptoşi
lenevesc deasupra livezii.
O adiere rebelă
ridică petalele alb-rozalii
spre sărutul
îndepărtat al soarelui. Ninge cu petale parfumate
de măr
peste chipul inocent
al primăverii.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să închizi gura celuilalt cu un cuvânt, mai bine să o închizi cu un sărut. Sau cu un zâmbet dulce, cald. Iubirea uneşte, iartă, vindecă.

citat din Hrisostom Filipescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gafa unui adolescent e privită cu un zâmbet în colţul gurii, cea a unui matur cu reproşuri.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluptas

Printre Tanagre false şi flori de fir persane
când dormi, pe mări de ambru şi umbre, în alcov,
spre trupul tău alunec, înot, ca spre-un ostrov
cu golfuri călduroase şi leneşe liane.

Naufragiat, de-a pururi setos de noi secrete,
descopăr alte unghiuri şi-un alt parfum când plimb
pe formele-ţi inerte mişcările-mi încete
şi-adulmec ora-n tine, pătrunsă de un nimb,

iar pipăitul, artă ciudată şi subtilă,
pe matele alee scăzând şerpuitor,
călăuzeşte gura spre floarea imobilă
ce scapără-ntre bucle stigmatul de fosfor.

poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!