Întoarcerea
Munții răpitori se înfig
în cerul verde cenușiu, vânătorii blânzi
cară acasă vulpea. Pasărea neagră
se rotește deasupra orașului alb.
Bătrânii se încălzesc lângă foc,
pe cei tineri îi încintă gheața. Hokey-ul
concurează cu dragostea, biserica
doarme sub plapuma iernii.
Pieter Bruegel stă lângă mine
- cu vîrful pensulei- (ca un cioc de pasăre)
arată spre fortăreața mistică - mănăstirea -
înconjurată de stânci, troiene de zăpadă,
indiferența oamenilor, entuziasmul duhurilor.
În turn, la fereastră, aplecat deasupra Bibliei
stă un călugăr. Este tânăr, capabil,
îndrăgostit. Îi invidiază pe vânători,
pe pictori, pe patinatori. Vrea să se întoarcă
la viață - scrie "Întoarcerea".
poezie de Wojciech Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre iubire
- poezii despre creștinism
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.