Cornelia Georgescu

Lucian: La naiba! Dom' director...
Lia: Ce-i cu dânsul?
Lucian: Dânsul trebuia să fie comandantul acelei misiuni, a navei dumnealui, "Vulturul".
Lia: Și?!
Lucian: Și... Asta mă pune serios pe gânduri. Prea multe coincidențe deodată! Pe de o parte, "Vulturul" – proiectul dumnealui de diplomă, misiunea spre Proxima, a cărei comandant trebuia să fie... Pe de altă parte, "Pacifis" – proiectul meu de diplomă, aceeași misiune spre Proxima, eu – comandantul... Și atunci?! Oare chiar n-a intervenit dânsul cu nimic pe lângă Comisie, să aranjeze astfel încât eu să fiu numit în funcția de comandant, doar pentru că eram preferatul dânsului? Chiar a făcut asta?!
Lia: Luci, iar începi?! Nu te mai chinui! Credeam că ai depășit faza asta. Sunt convinsă că n-a fost așa. Îmi pare rău pentru ce ți-am spus anul trecut. Mi-am cerut scuze, de mai multe ori chiar...
Lucian: Nu, Lia... Nici tu n-ai priceput nimic... Nu-i din cauza a ceea ce ai spus tu! Întotdeauna am avut această bănuială și n-am reușit încă să scap de ea; e prezentă în mintea mea. Pe naiba! Dacă dânsul chiar a făcut asta, n-am să-l iert niciodată!
Lia: Luci, calmează-te, te rog! Nu vorbi astfel! Nu era nimic rău în faptul că domnul director te considera favoritul dânsului. De-a lungul acestor ani, am avut ocazia să te cunosc destul de bine și pot spune că-l înțeleg perfect! Și n-ar fi nimic rău nici dacă dânsul ar fi încercat să intervină în vreun fel în favoarea ta. Dar nu cred că a făcut acest lucru, pentru că tu n-ai nevoie de favoruri din partea nimănui, nici măcar din partea dânsului...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Lia: "Vulturul"?!
Lucian: Da, asta a fost tot ceea ce am reușit să obțin de la marele supercomputer; denumirea navei: "Vulturul". Cum, nu știu... Cert este că am reușit. Și nici nu aveam nevoie de mai mult. Denumirea acestei nave spațiale, "Vulturul", m-a determinat să-mi amintesc brusc totul. Știi, discuția aceea cu dom' director, despre care ți-am vorbit...
Lia: Îmi amintesc. Când ai absolvit Institutul...
Lucian: Exact. Acea discuție. Și cum proiectul meu de diplomă era "Pacifis", dom' director a găsit de cuviință să-mi vorbească despre proiectul dumnealui de diplomă, care fusese tot o navă spațială, denumită "Vulturul". Deci, am făcut legătura dintre dânsul și nava "Vulturul". Mă întrebam totuși ce căuta oare nava domnului director pe Proxima; ba mai mult chiar, fără dom' director?! Însă curând după aceea, mi-am amintit detaliat, aproape cuvânt cu cuvânt, discuția avută atunci cu dom' director și m-am lămurit, în totalitate! Complet! Nava spațială "Vulturul", proiectul de diplomă al domnului director Traian Simionescu, directorul Institutului Astronomic... Ca și în cazul "Pacifis"-ului, nava dumnealui n-a rămas în stadiu de proiect, pe hârtie. A fost construită și programată pentru o misiune de o importanță deosebită; o misiune spre... planeta Proxima! Iar comandantul acelei misiuni ar fi trebuit să fie...
Lia: Luci, ce este? Nu-mi mai povestești?
Lucian: Ba da, imediat...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ce zici, acum?
Mihai: Ai dreptate, e ciudat... Tu, ce crezi? Care-i bănuiala ta?
Lucian: Eu aș vrea să aflu mai întâi părerea ta, dacă nu te superi...
Mihai: Păi, se refereau clar la tine, ca la un secret al dumnealor, păstrat de-a lungul anilor, care acum ar fi aici, în siguranță, pe Proxima... Luci, crezi că ar fi posibil ca domnul director să fie, de fapt... Adică, dânsul... Tatăl tău?! Domnul director, Luci?!
Lucian: Da, asta bănuiam și eu, dar speram că doar mi se părea mie...
Mihai: Nu, nu ți se părea, asta reiese clar din cuvintele acelea.
Lucian: Ah, nu... Nu se poate!
Mihai: Luci...
Lucian: Sunt bine, n-am nimic... Deci, de fapt din cauza asta mă considera dânsul mereu favoritul dumnealui, nu din alt motiv...
Mihai: Păi, eu nu știu ce să-ți spun.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Deci, unde rămăsesem?! Îmi spuneai despre domnul To Kuny. Îmi mai povestești despre dânsul sau nu?!
Lucian: Da, sigur... Domnul Kuny, mai bine zis, Victor. Preda Victor. Și nu s-ar putea să nu dau din nou peste dom' director. Pentru că Victor era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui dom' director, așa mi-a spus dânsul, atunci, demult, când am avut acea discuție, după ce am absolvit Institutul. Deci, domnul Kuny... Victor... Și dânsul trebuia să facă parte din echipajul navei "Vulturul", în misiunea spre Proxima, misiune care deja devenise oficială. Aidoma misiunii noastre, fusese pregătită până la cel mai mic amănunt și chiar anunțată data lansării...
Lia: Luci, scuză-mă că te întrerup, dar... Zici că ți-ai amintit tot ceea ce ai vorbit cu domnul director. Atunci, știi și care ar fi fost ceilalți membrii ai echipajului "Vulturului"?
Lucian: Da, mi-am amintit și acest lucru. Trebuia să fie zece, fără doamne sau domnișoare, deci, doar domni, fără fete... Mulți dintre membrii echipajului de atunci sunt părinții unora dintre colegii noștri. Chiar și tatăl meu...
Lis: Vrei să spui, domnul Enka?
Lucian: Da, blondul meu cel enervant... Și să știi, nu-l urăsc!
Lia: Am înțeles asta, Luci.
Lucian: Ce ciudat! Tocmai mi-am dat seama că mi-e dor și de blondul ăla, mult de tot, oricât aș încerca să neg asta... Mi-e dor de el, de tot ce ține de el; de blândețea lui, de nepăsarea lui, de felul lui de a fi, atât de liniștit; întotdeauna îmi doream să fiu ca el, dar n-aș fi putut reuși, în nici un caz...
Lia: Bineînțeles că ți-e dor de dumnealui, doar e tatăl tău.
Lucian: Mda...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: La naiba! Nu vreau să fiu considerat ceea ce sunt doar datorită intervențiilor domnului director!
Lia: Nimeni nu te consideră astfel.
Lucian: Nimeni?! Probabil, doar eu... Dar tu nu înțelegi... Chiar și cu "Pacifis", tot dânsul s-a implicat și atunci, pentru obținerea fondurilor necesare realizării ei, altfel, eu, Alex și Nis, de unde am fi avut atâția bani, câți ne-ar fi fost necesari?! Niciodată n-am fi reușit să strângem suma respectivă, fără dom' director, fără ajutorul dânsului.
Lia: Așa... Bine! Deci, s-a implicat mult, pentru obținerea fondurilor necesare construcției navei "Pacifis", pentru finanțarea proiectului tău. Și?! Crezi că ar fi procedat greșit?!
Lucian: Probabil că nu.
Lia: Luci, chiar nu era nimic greșit în toate astea, așa că, repet, calmează-te! În plus, te-ai abătut de la subiect. Parcă nu depre domnul director era vorba, ci despre domnul Kuny. Parcă despre dânsul doreai să-mi spui ceva foarte important.
Lucian: Așa e. Scuză-mă... Dar cred că am să intru puțin în navă. Am nevoie de un pahar cu apă... Mai vorbim după aceea.
Lia: Vin cu tine, în navă. La nevoie, ne putem continua și acolo discuția.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: Frumoasă nava ta; frumoasă și îngrijită. Se vede că ții mult la ea.
Lucian: Poate, dar la ce bun, dacă nu-mi folosește la nimic?
Traian: Încă nu-i totul pierdut.
Lucian: Dar în curând va fi. Nici nu vreau să-mi imaginez ce se va întâmpla începând de mâine.
Traian: Așa-ți trebuie, dacă nu m-ai lăsat să te ajut; știi că puteam. De acum încolo deja e prea târziu. Ar fi cazul să te pregătești serios pentru ceea ce va urma; va fi destul de neplăcut pentru tine, dar vreau să știi că voi fi mereu alături de tine, orice s-ar întâmpla. Luci, te asigur de sprijinul meu necondiționat, deși ți-am spus, mare lucru nu mai pot face. Sper totuși ca membrii Comisiei să fie cât mai corecți.
Lucian: Mulțumesc, dom' director. E bine să vă știu alături, asta mă va ajuta să trec mai ușor peste cele petrecute.
Traian: Asta aș vrea, să te ajut... Domnișoara consilier; știi că am mai discutat noi doi despre ea și cu alte ocazii?
Lucian: Da; anul trecut, când am întâlnit-o prima oară, iar dumneavoastră m-ați ajutat să-i aflu numele.
Traian: Și anul trecut; dar nu la acea discuție mă refeream. Am mai vorbit parcă și altă dată despre această copilă, dacă-ți amintești; pe atunci n-o cunoșteai încă, n-o întâlnisei.
Lucian: Ah, da, parcă-mi amintesc ceva; e cumva vorba despre discuția avută după ce-am absolvit Institutul, când am prezentat proiectul meu de diplom㠖 "Pacifis"?
Traian: Exact; acea discuție... Iată acum proiectul tău de diplomă, această navă, falnică, albastră și frumoasă; ne aflăm chiar în interiorul ei... Ce-ți amintești de atunci?
Lucian: Destule, dom' director; mi-ați vorbit parcă despre proiectul dumneavoastră de diplomă, tot o navă, "Vulturul".
Traian: Întocmai, ți-am vorbit despre "Vulturul".
Lucian: Dom' director... Și atunci, de fapt, "Pacifis", misiunea asta inedită... Plecăm într-o misiune de salvare, în căutarea navei dumneavoastră, care s-a pierdut, foarte probabil, tot în drum spre această misterioasă planetă Proxima?
Traian: Nu, Luci, nu chiar, sau depinde cum privești lucrurile... "Pacifis" nu a fost trimisă spre Proxima într-o misiune de salvare. Cât despre "Vulturul", nu se știe nimic sigur; n-a plecat de aici într-o misiune oficială, organizată de Institut, deci se pot face doar simple presupuneri, nimic concret... Nu se știe dacă s-a pierdut sau nu, iar despre pasagerii ei... Cred că ți-am vorbit destul în urmă cu trei ani, după absolvirea Institutului.
Lucian: Da, mi-ați vorbit destul; n-am uitat.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Și deci, de atunci, din seara aceea, ai plecat de acasă, la Institut și ai rămas acolo un timp.
Lucian: Da, am rămas acolo; dom' director m-a găzduit, până în seara oficializării misiunii, când s-a aflat că aș fi comandantul. Bine, dom' director mă avertizase deja, cu o seară înainte, ca să nu fiu luat prin surprindere în momentul oficializării misiunii, dar m-a asigurat că dânsul n-a intervenit în favoarea mea, cu nimic! Doar din cauza asta am acceptat să fiu comandantul, tocmai pentru că nu era un aranjament făcut de dânsul; doar se interesase la Comisia pentru Zboruri spațiale despre mine, apoi mi-a comunicat această decizie a dumnealor, atâta tot! Dar încă nici acum nu sunt sigur de chestia asta...
Lia: Ah, Luci, te rog! Nu redeschide acel subiect! Știu, la fel ca și tine, vezi, am greșit și eu, reproșându-ți acest lucru, fără a mă fi gândit dinainte la implicațiile cuvintelor mele, dar nu credeam că te vor deranja atât de mult.
Lucian: Lia, nu m-ai înțeles încă?! Nu-i vorba de ceea ce ai spus tu! Așa credeam eu, încă de la bun început și chiar i-am reproșat asta lui dom' director, direct, în față, încă de atunci, în seara aceea, cu o zi înainte de oficializarea misiunii, când dânsul mi-a spus că de reverul acestei haine albastre pe care o purtam se vor prinde șase bulinuțe aurii... Mi-am dat imediat seama că era vorba despre însemnele comandantului misiunii. Și încă am îndoieli în privința neamestecului lui dom' director în toată chestia asta.
Lia: Ah, Luci, n-ar trebui!
Lucian: Ar trebui sau nu, nu mi-e deloc clar! La fel și-n cazul vorbelor pe care i le-am adresat mamei; ar trebui sau nu să par indiferent, dar nu pot. Și totul e atât de greu... Și-n plus, mi-ai mai zis, de curând, că nu l-aș iubi pe tatăl meu, blondul ăla enervant... Dar nu-i adevărat! Cum să-l urăsc?! Off...
Lia: Luci, te rog, calmează-te!
Lucian: Sunt calm, Lia! Foarte calm...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Deci, n-ai plecat totuși?
Lia: Nu, nu sunt așteptată de Sid. Cel puțin, nu la ora asta. Dar ce-i cu tine?!
Lucian: Cu mine?! Nimic, absolut nimic.
Lia: De ce nu te-ai îmbrăcat în uniformă?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Nu te înțeleg deloc, domnule comandant! Vacanța s-a sfârșit, pentru noi toți, inclusiv pentru tine, doar așa ai spus.
Lucian: Te rog, Lia...
Lia: Păi, din partea domnișoarei Ly e de așteptat, dar tu...
Lucian: Eu... Eu, ce?!
Lia: Tu, nimic! Absolut nimic! Doar că mă surprinzi, atâta tot!
Lucian: Te surprind?! Păi, uneori mă surprind chiar și pe mine însumi...
Lia: Aha... Sid și eu te-am așteptat ieri și alaltăieri, mai mult de o oră, de fiecare dată. De ce n-ai venit?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Și de ce nu m-ai anunțat, cum rămăsese stabilit, ca să nu te așteptăm degeaba, atâta timp?
Lucian: N-am putut. Sau am uitat.
Lia: Ai uitat, n-ai putut sau n-ai vrut?
Lucian: Bine, recunosc: N-am vrut nici asta.
Lia: Se pare că n-ai vrut cam multe în ultimul timp.
Lucian: E adevărat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Eu nu sunt indispusă, dar tu încă pari a fi. Tot n-ai de gând să-mi spui ce anume te preocupă?
Lucian: Ah... Bine, am să-ți spun. Doar știi bine că n-am nimic de ascuns; mai ales fața de tine. Deci, în primul rând, ar fi blondul...
Lia: Blondul? Te referi cumva la tatăl tău?!
Lucian: Da, evident, acel blond.
Lia: Și ce legătură ar avea domnul Enka Iulian cu starea ta de indispoziție?
Lucian: Păi; mă gândeam la el, la calmul lui imperturbabil și-mi imaginam că-n astfel de momente mi-ar prinde bine și mie să pot fi așa, ca el; să am măcar un dram din calmitatea lui. În plus, deși nu-mi face plăcere să recunosc, mi-e foarte dor de el; cu adevărat. Mult...
Lia: Normal să-ți fie dor de dânsul.
Lucian: Poate... Probabil și din cauză că mâine, 15 octombrie, e ziua lui de naștere.
Lia: Deci, asta era; ziua dumnealui.
Lucian: Exact! Împlinește 57 de ani; blond enervant... La naiba! Acum devine și moș!
Lia: Luci...!!!
Lucian: Ce-i?! N-am greșit nimic! Chiar e blond, enervant și moș, dar... Îl iubesc mult de tot și mi-e tare dor de el; aș fi vrut să-i fi spus asta și când eram acasă, însă... Nu prea procedam deloc astfel.
Lia: Sunt sigură că domnul Enka știe că totuși ții la dânsul, în felul tău.
Lucian: Mda, în felul meu... Sper să știe; blondul meu cel enervant...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Deci, Luci, ce era atât de important, încât nu suferea amânare?
Lucian: Cu excepția faptului că te iubesc și că ți-am găsit jurnalul, iar astfel am reușit să aflu că, de fapt și tu ții la mine?
Lia: Păi, da; cu excepția acestor amănunte... Poți trece peste ele?!
Lucian: Cred că da; pot.
Lia: Atunci, spune-mi!
Lucian: Păi... Nu știu cum sau cu ce să încep.
Lia: De preferință, cu începutul.
Lucian: Cu începutul?! Bună idee. Păi, să vedem... În cazul ăsta, ar trebui să stabilesc exact care ar fi începutul. În mare parte, e vorba despre domnul To Kuny.
Lia: Ah, despre dânsul...
Lucian: Da, întocmai, despre dânsul. Ți se pare interesant sau nu?
Lia: Bineînțeles că e interesant!
Lucian: Încă vrei să pleci în oraș sau nu?
Lia: Luci, vezi bine că stau aici, cu tine, așa că spune-mi o dată!
Lucian: Desigur... Deci... Luna trecută, de 1 aprilie a fost ziua dumnealui, iar datorită tabloului în care i-am pictat chipul, mi-am amintit vag unele lucruri referitoare la dânsul; ți-am povestit atunci, imediat. Însă, în plus față de atunci, mi-am amintit multe alte amănunte. Spre exemplu, numele dânsului; pe când atunci îi știam doar inițialele, P. V. Acum îi știu întreg numele.
Lia: Serios? Și care ar fi acesta?
Lucian: Victor... Preda Victor!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Luci, ce-a fost asta? Cum poți să te comporți astfel, să te faci de râs, tocmai tu? Zău așa...
Lucian: Poftim?! Cine și cum se face de râs?
Maria: Tu, te-ai făcut deja; de fapt, nu doar pe tine, ci și pe mine, că eram împreună cu tine la acea masă... M-ai făcut serios de râs acum!
Lucian: Eu?! Nu înțeleg absolut nimic din ce-mi spui, Maria...
Maria: Ah, Luci... Știi foarte bine că nu trebuie să facem zgomote aici, pe Proxima.
Lucian: Off... La naiba! Cui îi mai pasă? Ce contează? Chiar e lipsit de orice importanță! N-are sens; nimic...
Maria: Te rog, nu vorbi astfel.
Lucian: Dar... L-a sărutat! Nu-mi vine să cred! Chiar l-a sărutat!
Maria: Știu, Luci. Am văzut și te înțeleg. Eu, da, însă nu și localnicii. Trebuie să te controlezi, nu să reacționezi astfel.
Lucian: Poate că ai dreptate. Însă, în acel moment, cine s-ar mai fi putut controla?! Eu nu, eram mult prea furios!
Maria: Luci, te înțeleg foarte bine! Știu că ți-a fost greu să-i vezi astfel, însă asta nu explică modul în care ai reacționat. Indiferent de situație, nu trebuie să uităm unde ne aflăm și care e regula de bază aici: Liniștea! Pentru localnici, liniștea e sfântă. Și noi trebuie să o respectăm.
Lucian: Păi, știu foarte bine asta, dar... La naiba! L-a sărutat! Chiar l-a sărutat! Pe Sid! De ce tocmai pe el? Ea pe el, nu invers. Adică... Măcar dacă o săruta Sid pe ea, nu mă deranja atât de mult. Înțelegeam. Dar așa... Nu înțeleg, nu mai înțeleg nimic! Nu pot... Ce-nseamnă asta?! E-o nebunie!
Maria: Off, Luci... Ce complicat!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Deci, să începem, comandante... Primul lucru ar fi să mă prezint; după cum v-a spus colegul vostru, mă numesc Preda Victor și sunt de pe Terra, ca și voi. În plus, după cum ați constatat deja, sunt tatăl colegei voastre, Lia. Frații ei, copiii domnului Virgil Stancu, Ly, respectiv Nick, se numesc, de fapt, Lucia Stancu și Viorel Stancu. Să vă spun acum și despre proaspătul meu ginere, cel pe care credeți că-l cunoașteți toți foarte bine, Lucian.
Lucian: Nu, Victor, te rog! Nu le spune! Nu-mi face asta!
To Kuny: Dragul meu, tot adevărul. Iar dacă este vorba despre tot, atunci să fie tot! Nu mai putem ascunde nimic! Iar asta face parte, inevitabil, din adevăr. Să vă spun, deci, despre ce este vorba, dragi tineri... Iată-l! El este Lucian, colegul, prietenul, comandantul vostru, devenit de curând, ginerele meu. Îl știți destul de bine, sau vă înșelați doar. Evident, el este Lucian... Acesta-i prenumele său, indiscutabil... Deci, Lucian, dar nu Enka, cum îl știți voi, ci... Simionescu!
Alex: Poftim?! Ăăă... Simionescu?! Așa ați spus, domnule?!
To Kuny: Cu siguranță, da, așa am spus.
Nistor: Adică, vreți să spuneți că... Șefu' este... Adică, el...
To Kuny: Da, Nis. Șeful tău este fiul domnului director al Institutului vostru, domnul Traian Simionescu, bunul meu prieten, Traian...
Nistor: Uau... Pricep acum! Deci, de fapt, de asta îl considera dânsul mereu... Adică...
Lucian: Da, Nis... Am înțeles aluzia ta. Am înțeles ce vrei să spui! De ce nu continui?! Poate ai dreptate...
Nistor: Șefu', eu nu... N-am vrut să spun nimic rău!
Lucian: Nici n-ai spus nimic rău. Într-adevăr, poate doar din cauza asta mă considera dânsul mereu favoritul dumnealui... Preferatul, protejatul, sau oricum vreți să spuneți voi!
To Kuny: Nu te grăbi cu concluziile, comandante! S-ar putea să te înșeli; acesta ar putea fi doar unul dintre motivele sale, pentru care te considera astfel. Cu excepția acestuia, ar putea exista o mulțime de alte motive. Iar eu, care l-am cunoscut destul de bine pe Traian, te pot asigura că n-ar fi procedat niciodată așa cum crezi tu.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nick: Deci, ce doreai să-mi spui?
Lucian: Despre păianjenul acela, Ema... Știi, de fapt, blonda nu e singura care se interesează atât de mult în ultima vreme de femela aceasta, cu multe piciorușe subțirele. Chiar și eu îi acord mai multă atenție decât ar fi necesar, deși nu stau acolo, s-o păzesc, ca blonda noastră. Însă ieri, spre exemplu, am vorbit despre ea cu mai multe persoane: cu tatăl tău...
Nick: Cu tata?! Tu?!
Lucian: Da, cu dânsul. E vreo problemă?
Nick: Nici una; mă miram, doar... De fapt, nu știu de ce, dar am impresia certă că-ți petreci mult timp și în compania tatălui meu, de o vreme.
Lucian: Așa-i, însă doar cu permisiunea dânsului. Nick, am să-ți spun că tatăl tău mi-a acordat cu câtva timp în urmă, prietenia dumnealui.
Nick: Poftim?!
Lucian: Sper să nu te deranjeze acest lucru; eu nu i-am cerut nimic de acest gen. Pur și simplu, dânsul s-a oferit. Și pe mine m-a surprins, în mod plăcut, desigur, mai ales că dânsul m-a asigurat de sprijinul său necondiționat, în orice problemă aș avea. Mi-a spus că-l pot deranja oricând, indiferent de oră.
Nick: Hmm; ciudat... Nu știam chestia asta. Tata nu mi-a spus nimic în acest sens. Dar, serios, nu mă deranjează.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Uluitor! Cum ai făcut asta?
Stela: Nu mă întreba, ți-am spus! E micul meu secret, deci, n-am să ți-l dezvălui.
Lucian: Spune-mi, te rog!
Stela: Luci, asta-i meseria mea. Pricepi? Mi-am făcut doar datoria.
Lucian: De ce n-ai făcut chestia asta mai devreme? Imediat, atunci după ce ne-ați scos din peșteră?
Stela: Nu începe cu reproșurile, frumosule! Oare cine n-a vrut deloc până acum să mă ocup de el?
Lucian: Așa-i, doctore, eu... Nu-ți reproșam nimic. Dar dacă știai că o să mă simt mult mai bine, nu trebuia să iei seama la împotrivirile mele.
Stela: Mai întâi de toate, frumosule, nu eram sigură ce ai sau dacă îți va fi mai bine, pentru că nu mi-ai dat voie să văd despre ce este vorba, așa că...
Lucian: Bine, am înțeles.
Stela: Te mai doare?
Lucian: Nu. Chiar deloc. Incredibil! Parcă ai fi făcut vreo magie...
Stela: Magie?! Te rog, frumosule, sunt doar medic, nu magician, sau vreun soi de vraci.
Lucian: Nu te supăra, doctore...
Stela: Nici o șansă de supărare. Și acum, dacă nu mai ai probleme cu brațul, întinde-te!
Lucian: Cum spui tu.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Andrei: Frumoasă mama lui, doamna Enka, doar că părea cam tânără și era prea sperioasă.
Eleonora: Ce tot vorbeau despre cheile de la mașina directorului? Cum să-i pună directorul la dispoziție mașina dânsului?
Maria: Mamă, parcă știați că Luci e preferatul directorului Institutului. Chiar dânsul ne-a confirmat astăzi acest lucru.
Eleonora: Asta nu înseamnă să-i împrumute cheile mașinii sale.
Maria: Ba da, mamă, asta poate explica multe.
Eleonora: Ce vrei să spui? Ar fi intervenit pentru el, să fie numit comandantul misiunii?
Maria: Ah, nu, mamă, nu mă gândeam la așa ceva.
Eleonora: Păi, presupun că ar fi putut.
Maria: Fără îndoială, ar fi putut, dar dânsul nu se pretează la așa ceva, e un om corect; în plus, Luci n-ar avea nevoie de asemenea intervenții...
Eleonora: Bine, te cred... Dar, draga mea, ai văzut vreodată mașina directorului, una modernă? Așa ceva nu se împrumută nimănui, niciodată! E absolut superbă!
Maria: Și ce dacă, mamă? Se pare că directorul ține îndeajuns de mult la Luci, încât să fie capabil să-i încredințeze acea mașină superbă. În plus, de o săptămână, până astăzi, apartamentul dânsului, pentru că nu se înțelegea cu părinții și a stat în Institut.
Andrei: Ciudat...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Totuși, nu sunt foarte sigur că ar fi așa. Adică... Nu-mi dau seama... De ce ar fi tăcut? Toți? De ce nu mi-ar fi spus? Nici unul? Probabil că știau toți, adică, măcar ei... Mama, blondul, dom' director; și nici unul nu mi-a zis niciodată nimic în acest sens... Deci, nu pricep! Poate că totuși, doar ni se pare nouă, Mihai și-mi fac griji degeaba! Poate că nu-i deloc așa... Sper că nu-i așa! La naiba!
Mihai: Eu... Repet, Luci, nu știu ce să-ți spun! Dar... Stai puțin! Ia uită-te la mine!
Lucian: Poftim?!
Mihai: Privește-mă cu atenție, pentru câteva clipe!
Lucian: Bine.
Mihai: Da, acum îmi dau seama... Mi se părea mie mai demult, dar nu făceam legătura sau credeam că doar mi se pare, însă acum e foarte clar! Nu știu ce înseamnă asta, dar... E sigur!
Lucian: Ce anume îți dai seama? Ce-i atât de sigur, Mihai?
Mihai: Luci, semeni mult cu dânsul; nu cu tatăl tău cel blond, ci cu domnul director. Zău așa, chiar semeni! Mult de tot!
Lucian: Crezi?!
Mihai: Negreșit!
Lucian: Bine, Mihai... Scuze că te-am reținut! Mă retrag acum.
Mihai: Unde pleci?
Lucian: Nu contează... Aiurea, prin oraș, apoi în navă, desigur. Te las să-ți vezi de treabă, aici, cu supercomputerul... Pa! Mai vorbim noi.
Mihai: Bine, Luci, cum vrei... Sigur mai vorbim, oricând. Pa!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ah, nu, nuu... Iarăși simt că înnebunesc, mă apucă amețeala... Ce-i cu mine? Ce mi se întâmplă?! Dom' director m-a avertizat să nu mă las niciodată condus de sentimente... Ah, dom' director; nici la dânsul n-ar trebui să mă gândesc acum, deloc, doar din cauza dumnealui s-a întâmplat toată grozăvia asta, deși dânsul m-a asigurat clar, în repetate rânduri, că n-a intervenit deloc în favoarea mea; nu cred că m-ar fi mințit, nu avea motive. Dom' director – mincinos... Hmm... Nu se poate; nu, e imposibil! Dar mai bine să mă liniștesc, ar fi cazul să-mi revin... Și atunci, deocamdată să lăsăm treburile astea, să trecem la altele mai serioase acum.

replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Salut, blonduțo.
Maria: Salut, Luci.
Lucian: Lasă-mă să te văd... Mi-a fost dor de tine. Frumoasă, ca de obicei...
Maria: Scuză-mă, Luci, îmi pare rău că nu mi-am strâns părul de data asta, mi-am permis luxul de a-l lăsa desfăcut.
Lucian: Ah... Nu face nimic. Nici nu observasem. Regulamente stupide; cine are nevoie de ele? Nu-i nimeni aici, să ne verifice! Deci ne putem permite să le încălcăm, nu?
Maria: Păi, dacă ne permite comandantul nostru cel bun și înțelegător, sigur că da; de ce nu?!
Lucian: Hmm... Te iert, de data asta. Pentru că mi-ai spus "comandantul", nu din cauza chestiei cu părul desfăcut.
Maria: Bine, mersi.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: Și toate astea se întâmplă doar din cauza acestei domnișoare capricioase; consilierul misiunii... Nu înțeleg! Ce naiba are cu tine fata asta?
Lucian: Nu știu, dom' director.
Traian: Ce i-ai făcut? Cu ce-ai supărat-o?
Lucian: Eu, dom' director? Nicicând, cu nimic.
Traian: Stai puțin; ai condus-o acasă, cu mașina mea, de trei ori până acum, în ultimele zile, fără body-guarzi, pentru că m-ai rugat pe mine să vă ajut... Chiar nu i-ai făcut nimic?
Lucian: Nu, dom' director! Jur!
Traian: Bine, te cred... Și atunci, de ce? Ce are împotriva ta?
Lucian: Cine știe?! O avea ea motive, deși eu n-o înțeleg, deloc.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În acel moment lui Lucian îi reveniră în minte cuvintele Liei: "domnul director a avut mare grijă să-i acorde preferatului dumnealui o funcție foarte importantă, de mare răspundere..." Și din nou întrebarea aceasta îi stărui chinuitor în gând. Să fi avut oare colega lui dreptate? Și de fapt, nu era vorba despre ceea ce spusese ea, ci despre temerile lui, căci tot astfel gândise și el de la început, de cum primise vestea că va fi comandantul misiunii. Privi spre director; dânsul părea calm și mulțumit. Oare ar fi fost capabil să intervină în favoarea numirii lui Lucian în această funcție, apoi să-l asigure că, de fapt, nu procedase astfel? Adică să-l fi mințit? Tânărul matematician nu-l putea asocia pe director cu termenul "mincinos"... Și dacă totuși...?! Lucian se încruntă, apoi încercă să alunge aceste gânduri din minte. Totuși, directorul era un om de cuvânt, după cum dovedise în repetate rânduri. Și de ce oare ar fi intervenit pentru Lucian? Avea el nevoie de favoruri? Încercă să se concentreze asupra celorlalte subiecte abordate în ședință. Îl auzi pe tânărul său coleg, Mihai, care luase cuvântul, cu o oarecare timiditate, deși timiditatea nu prea părea o trăsătură potrivită unui fost campion mondial la lupte.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Ah, Luci... Te înțeleg. Poate n-ar fi trebuit să-ți fi spus toate acele vorbe; știu că am fost prea dur cu tine. Îmi pare rău.
Lucian: Nu trebuie să-ți pară rău, Mihai. Chiar meritam să te comporți astfel. Chiar mă așteptam la o reacție violentă din partea ta, dar tu ai fost destul de calm, contrar așteptărilor mele.
Mihai: M-am străduit din răsputeri atunci să mă abțin, să nu izbucnesc, dar... Eram prea tulburat, șocat, nu mă puteam controla, concentra, gândi logic. Nu mă așteptasem la una ca asta; nu din partea ta! Eram contrariat, de aceea m-am purtat astfel.
Lucian: Ce te-a determinat să-ți schimbi părerea?
Mihai: Mi-am dat seama că greșeam. Am înțeles că nu aveai cine știe ce intenții, sau ce-mi trecea mie prin minte atunci.
Lucian: Îmi închipui... Ascultă, sper că ceea ce am făcut n-a stricat cumva relația dintre tine și Ly; lucrurile mergeau așa de bine între voi doi, sau cel puțin mie așa mi se părea. Sper că prostia mea nu v-a afectat în vreun fel, pentru că n-am avut nici o clipă intenția s-o îndepărtez pe Ly de tine. N-am vrut să-ți fur prietena, iubita. Trebuie să mă crezi! Adică, eu și Ly... Cu siguranță, nu!
Mihai: Liniștește-te! Știu acest lucru. Oricum, n-ai fi putut să mi-o iei, n-aș fi cedat așa de ușor. Aș fi luptat pentru ea; nu mă refer la bătaie, desigur... Dar știu că nu asta ai încercat. Iar în privința relației dintre mine și Ly, nu-ți face griji. Nu s-a schimbat nimic. Lucrurile merg în continuare la fel de bine între noi, relația noastră n-a fost deloc afectată, cu nimic.
Lucian: Hmm... Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu Lia, ci tu ai fi intrat atunci în cameră... Oare cum ai fi reacționat?
Mihai: Mai bine nu te întreba. Nu cred că într-o asemenea situație aș fi putut judeca în vreun fel, deci, nu știu ce s-ar fi întâmplat, cum aș fi reacționat... Mai bine că n-am intrat eu.
Lucian: Da, mai bine...
Mihai: Sper însă să nu mai încerci vreodată s-o săruți pe Ly, indiferent de motive.
Lucian: Bineînțeles că n-am să mai încerc așa ceva, doar nu-s prost!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook