Astrul imaginii
Astrul imaginii tale
Îmi caută lumina eternă
Afară mă plânge iubito
O dulce și caldă lumină.
Culoarea de viață
Îmi plânge de-a puuri durerea plăpândă
Iar chipul mi-atinge și frunza din pieptu-mi
Ce încă astăzi mă mai doare.
Caut adesea o dulce lumină
Ce-mi pare că mi se duce.
Când chipu-mi însă se va stinge
Și vântul va adia ușor
Iar lumea mă va plânge
Astrul imaginii tale
Va căuta lumina eternă.
poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Soapte in amurg
Ș_optind ușor îmi iese iar în cale vântul,
O_rbit mă simt de soarele ce-apune,
A_ș vrea privind în zare și ascultându-mi gândul,
P_rin șoapte dulci s-adorm uitând de lume
T_e-aștept însă pe tine și voi privi apusul în tăcere
E_u vreau să vii să-ți spun că încă te iubesc.
Î_n jurul meu tot plânge vântul cu durere,
N_u ești aici și multe-aș vrea să-ți povestesc
A_ștept să vii alături de ultimele reze de soare,
M_ergând tăcută pe cărarile dulci ale visului,
U_rcând spre mine ca o dulce alinare
R_oșii, buzele tale în lumina apusului,
G_răbit să le sărut și-apoi să-ți cer iertare.
poezie de Sergiu Ivanov
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama mea este eternă (poezie pentru copii)
Mama mea este eternă
Și-i dăruiesc astăzi o floare;
Lumina ei, este lanternă
Și nu-i lanternă trecătoare.
Lanterna mamei, luminează
Iar eu urmez a ei lumină;
Căci, eu... îi țin lumina trează:
Veșnic: aprinsă să devină.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge toamna
Plânge toamna cu frunze ruginii,
Peste ochii tăi iubito și peste câmpii.
Plânge toamna peste meleagul nostru sfânt,
Peste iarba care se ascunde în pământ.
Plânge cum plânge o mamă după copiii săi.
Toamna plânge peste copacii goi de pe alei.
Iubito dacă vrei pot să rog toamna,
Să numai plângă peste ochii tăi.
poezie de Vladimir Potlog (2 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Umbra Soarelui
Stea îndepărtată, încă mai privești
Urma celui care-n vasta galaxie
Se îndepărtează, nu mai vrea să fie
Astrul dintre aștri cu lumină ție,
Tu, cea care astăzi încă strălucești.
Fie ca lumina-i să te însoțească
Ani și ani prin lumea stelelor ce cântă
Bucuria vieții, caldă, neînfrântă,
Risipind lumină de iubire sfântă
Printre-aceia care vor să o primească.
El... nu-ți mai e Soare cum odat-a fost,
Să-și întoarcă drumul, nu mai are rost.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O petală de iubire
Salciile blânde
Din margine bălții
Scaldă oglinda nopții
Cu lacrimi de rouă.
Iubito!... Noi ne iubim
Dar... ce păcat
Afară nu mai plouă.
Privim împreună stelele pe cer
Luna se bucură și ea.
Sălciile se arcuiesc asupra noastră
Iar tu, în frăgezimi de foc,
Îmi dai, fără să-ți cer,
O dulce sărutare,
Împreună vom sorbi nectarul nopții
Ascultând cum cântă sălciile
Acolo... în marginea bălții,
Dar... noaptea e dulce cu noi
Iar eu îți voi da
O petală de iubire.
poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Și noaptea uitå de ninsori
Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!
Nu plânge, mamă, trece toamna
Și frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!
Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Și sufletul mi-e înghețat
De dorul mare ce îl am!
Nu plânge, mamă, lasă așa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ștergem lacrimile-n zori
Și până-n seară se usucă!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ochilor mei
Lumina ochilor mei,
În apa de cleștar
Îmi oglindesc trupul
Și mă întreb
Dacă frumusețea lui
Este deplină pentru tine.
Aș vrea să fiu
Frumoasa basmelor
Dăruită
Nopților tale de dragoste.
Lumina ochilor mei,
În deschiderea bobocilor de floare
Îmi oglindesc viața
Și mă întreb
Dacă murmurul ei,
Îți străbate viața înviorându-te.
Aș vrea să fiu
Murmurul viu al izvoarelor
Ce îți izvorăște viața
Zilelor și nopților.
Lumina ochilor mei,
În sfințenia curată a rugăciunii
Îmi ascult sufletul
Care se vrea pur,
Dăruire sufletului tău
Care caută zi și noapte
Sfințenia
De-a lungul anilor.
Lumina ochilor mei,
Îmi caut gândurile
Pe cărările stelelor
Și ți le dăruiesc ție,
Ca să faci din ele
Punți de lumină
Între constelațiile
Ființei tale
În armonia lumilor.
poezie de Agenor Crișan din Drumul Tăcerii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când te concentrezi mental asupra imaginii țelului pe care ți l-ai propus, la modul prezent, tu vibrezi în armonie (în rezonanță) cu toate particulele de energie necesare pentru manifestarea imaginii tale în planul fizic. Prin focalizarea asupra imaginii, tu atragi către tine aceste particule de energie, fiind la rândul tău atras către ele. Tot ceea ce există reprezintă o manifestare a energiei.
Bob Proctor în Te-ai născut bogat, Legea Vibrației și Legea Atracției
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The ABCs of Success: The Essential Principles from America's Greatest Prosperity Teacher Paperback" de Bob Proctor este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Dulce poezie, marea mea iubire (poporului român)
Dulce limba românească
Tu-mi ești alinare-n casă...
Te caut, dulce armonie
Să devii a mea mireasă.
Muzica unor suflete pribege,
Adesea plânge, suferă, respiră
nu e lumea noastră, ci conspiră
Suntem ființe betege?
Nici curajul nu mai avem
Trăim ca și bulgării triști și grei
Ne întristăm adesea și strigăm,
Suntem popor ales pentru încercări.
E limba noastră, mult iubită,
E limba noastră uitată uneori,
Suntem noi, românii, genii
Sau doar trudim pentru meritele lor?
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de tine
Și mă simt atât de goală
Și totuși atât de plină.
Zâmbetele-mi zboară,
Sufletu-mi suspină.
Îmi patrund adânc in suflet
Ochii tăi, lumină.
Pe sunet de vioară,
Inima-mi alină.
Brațele tale, strans mă-nconjoară
Pământ și rădăcină.
Eu sunt a ta fecioară,
Tu intuneric, eu lumină.
Mi-e dor, mi-e dor de tine.
Chipul eu ți-l uit.
Și glasul tău cel dulce
Pe buze cerc să-l cânt.
Te vreau aici, aproape,
În brațe să mă ții.
Vorbele dulci toate
Te rog să mi le spui.
Dar esti departe, stiu.
Unde esti nu pot ajunge.
Aici este pustiu
Și sufletul imi plânge.
poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă...
Plouă peste sufletul meu
Cu stropi mărunți
De mărgăritare,
Și-atât de dureros îmi doresc,
Să primesc, în sfârșit,
Acel dulce sărut al morții
Și-acea tainică-mbrățișare...
Izvor de lacrimi-rouă,
Ca o ploaie măruntă
De stele,
Mi-e, astăzi, sufletul aprins,
Și inima își plânge,
Ca o bocitoare stupidă,
Trist, visul ce s-a stins..
Pe la streșinile casei,
Încă se mai preling agale,
Și mai picură,
Dulce clipocind,
Duios, stropi magnific licărind
Din izvorul inimii tale...
Neguțătorul viclean
De la colțul străzii
Și astăzi, încă mai vinde
O marfă, atât de ușor vandabilă,
Iluzii, celor ca mine,
Bezmetici
Și cu gândurile rătăcinde...
Încă-mi mai tulbură gândul
Amintirea iubirilor
Pierdute,
Ce căzură pe rând,
Secerate,
De incertitudini stupide,
Precum luptătorii răpuși
Pe schelele
Unei vulnerabile redute...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ce dacă?!
Picuri reci și grei îmi spală
Ochii-ntunecați și triști...
Adevăr e, ori mă-nșală
Însuși gândul, că exiști?!
Pe cărări bătătorite,
O, ce imn biruitor
Trece... Unde ești, iubite?!
Nu faci parte din decor?!
Tu ești ramul ce se-apleacă?!
Ce îmi cade la picioare?!
Dulce rugă! Și ce dacă?
Sufletul din nou mă doare...
Tu ești frunza care plânge
Și-n caleașcă ancestrală
Se înalță spre apusul
Unei alte lumi de ceară?!
Tu ești vântul?! Și ce dacă
Îmi șoptești iubirea ta?!
Ești hoinar al lumii tale...
Și ce dacă vei pleca?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternă viață trecătoare
Credința mea-i nemuritoare
Iar cerul mi s-a revelat
Eternă viață trecătoare
Mai ai adepti de Inițiat?
Eternă viață trecătoare
Cu lecții grele de învatat
Efemeră și apăsătoare
Ne socotești ce nu ți-am dat.
Oamenii-n suflet deformați
Deși traiesc ei par murinzi
Eternă viață trecătoare
Sunt oamenii doar animale?!
Eternă viață trecătoare
Ce mai rămâne de urmat?
O cale; singura alinare
Egoul mi l-am lepădat.
Eternă viață trecătoare
Cu lectii mari și despre noi
Revino încă o dată, poate,
Reîncarnam din noi eroi.
poezie de Nicoleta Petre (12 martie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet singur
Știi că nu mai ai strălucire
pentru c-ai rămas fără iubire,
deși ai mințit și ai rănit
sufletul tău singur s-a vestejit.
Visul tău rătăcește-n noapte,
deși cauți clipe calde,
ochii tăi s-au înecat în sange
și viața ușor se stinge.
Totul e trist și înghețat
pentru că tu-n viață ai trădat
și peste tine uneori cad petale,
că se mai scutură cate-o floare.
Îngerii să te pedepsească,
nimeni să nu te iubească,
știu c-ai să strigi rugător
c-ai fost rănit în al tău amor.
În noapte gândul tău nu vrea s-adoarmă,
cred că plânge a ei dramă,
că ea seară de seară scrie
timpul bun n-o să mai vie.
Sufletul tău întristat mai caută,
să deschidă-o altă poartă,
rătăcind în taina nopții,
ușor să nu trezească morții.
Noaptea lumina se stinge,
dar s-aude ea cum plânge,
iubirea lui îi lipsește
și așa se stinge-o poveste.
poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În filele de carte
Ma strigă departarea din ce în ce mai tare
Cu porțile deschise chemându-mă la drum
Am să te las iubito, chiar dacă știu că doare
Mă risipesc tăcere ca flăcările-n fum...
Era cândva o vreme când visele-mi duceam
Pe crestele speranței dulce iarbă să pască
Din fluierul de suflet cu doruri te doineam
Scânteie răsărită-n frământări de iască...
Îmi răsăreai o viață cu iz de primăvară
Și-mi colorai cuvântul cu ochii ce-mi zâmbeau
Ca zilele să fie senine și să piară
Tristețile ce grele pe suflet se-așezau...
Dar timpul nu mă iartă, tributul său îl cere
Golind clepsidra care îmi numără bătaia
Din inima ce plânge iubindu-te-n tăcere
Când între noi așează cumplită departarea...
Te las iubito...-i vremea să-mi iau la revedere
Mă duc pe-un drum ce are
doar sensul pentru dus
Voi lua cu mine greul și tot ce e durere
Și-ți las iubirea-n urmă, cuvânt în vers ascuns...
Să nu mă plângi, zâmbește! Lumina să m-ajungă
Pe calea neumblată ce astăzi ne desparte
Citește și mă iartă, din gând dureri alungă
Păstrează-m-amintire în filele de carte...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să trec prin orașul tău fără să plâng
sau poate că nu
poate că voi plânge
și sufletul se va rupe de mine
ca de o lume veche
sigur așa va face
te va căuta pe străduțele înguste
cu respirația tăiată
va întreba trecătorii
unde locuiește cel mai frumos băiat
din orașul acesta
și toți se vor mira
dar el tot o să te caute
cu buzele arse
o să bată din poartă în poartă
și va plânge
sărutând pietrele
atinse de picioarele tale
negreșit va plânge
de teamă
să nu te găsească
adormit
într-o inimă nouă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Îmi vine-a-râde și a plânge
Te-am strâns din vorbe
Și te-am făcut buchet,
Buchet de crini deschiși spre Soare,
Albi clopoței ce-au fost azi botezați
în lapte dulce, parfumat de-o Toamnă.
Îmi vine-a-râde... și a plânge!...
... Cum am putut să te adun?
Inima mea a fost lopată?
Ea a uitat cine-ai fost Tu?
Și-a pierdut toată durerea-așa-deodată?
Îmi vine-a-plânge... si a râde!...
... De circul sentimentelor din mine!
De-această Toamnă nebunatică!
De frunzele cu gust de citrice!
Sunt trase astăzi prin muștar... dar dulci!
Îmi vine-a-râde... și a plânge!...
"Cum e posibil să muști Toamna
Cu ochii și cu inima înlăcrimată
Și de te-ntreabă lumea: E dulce,... aromată?
Tu să-i răspunzi: Daaa!!! E ca o pâine caldă.
Îmi vine-a-plânge... și a râde!
La câte mi-ai făcut Tu mie
Eu să te-adun acum în gând
Cu toate frunzele amare....
Să te transform în pansament... pe rana mea.
Oare am înnebunit? Cum să râd, să plâng... de mine?
Cum să văd în Toamnă, Vara?
Cum să am pe limbă fiere, și să spun că-i un jeleu
Când din suflet scot pelinul clipelor de bun rămas?
Mi-a pus Dumnezeu în cuget Primăveri în loc de Ierni?
Îmi vine-a-râde.... și a plânge!...
Cum să te văd un ghiocel?
De unde-atâta Primăvară
Când ploile de Toamnă fac ravagii
În amintirile cu tine și grădini?
Îmi vine-a-plânge... și a râde!..
Nu pot să cred.... că te iubesc și-acum.
poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina lui Hristos
Pentru ca să luăm lumină
În noaptea de Înviere,
Arhanghelul de lumină
Va birui multe himere.
Vom putea lua "Lumină
din Lumină",
vom fi cu,
"Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat",
și sărbătorile sfintelor Paști,
vor fi înșirate pe un fir de soare.
Ne vom lumina sufletele
cu lumină din lumina credinței,
cu lumină din lumina primăverii.
Numai așa, întreaga viață ne va fi
o primăvară cu soare și cer senin.
Hristos a înviat!
poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
"Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.