Directorul cerceta ținuta Liei; ea se simți ușor intimidată de privirea ageră a directorului; constată cu această ocazie că, într-adevăr, asemănarea dintre privirea directorului și cea a preferatului său exista, ba chiar era evidentă, izbitoare, nu doar o simplă iluzie sau bănuială de-a ei. Auzi verdictul directorului în privința ei...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Inima ei bătea în ritm amețitor și i se făcuse mică de tot. Temătoare, își ridică pentru o clipă privirea albastră spre omul din fața ei. Indiscutabil, era chiar directorul Institutului; dacă avusese vreo fărâmă de îndoială, aceasta i se spulberă de îndată ce-i zări chipul, acel chip al unui om încă tânăr, prezentabil, ba chiar frumos după cum constată Lia. Directorul era brunet și nici un firicel de păr nu-i albise câtuși de puțin. Avea ochii căprui, tare expresivi, cu o privire intimidantă, dar în același timp blândă, care parcă-i aminti de cineva. Lia se încruntă! Unde mai întâlnise ea oare aceeași privire pătrunzătoare, ageră, ca de vultur? Desigur, la colegul ei, Lucian, Don Juanul Institutului și preferatul directorului. Foarte probabil că i se părea ei doar, altfel nu-și putea închipui ce legătură ar putea exista între Traian Simionescu și colegul ei, Enka Lucian?! Alungă rapid acest gând, care i se păru banal și imposibil.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era târziu, în plină noapte. În curtea Institutului se mai aflau doar două siluete: cea a domnului profesor Eugen Manea și a directorului... Cum cele șapte mașini plecaseră, acolo, în mijloc, rămăsese, stingheră, cea albastră, a directorului... Traian Simionescu o fixă cu privirea; și-l imagină pe Lucian, surâzător, la volanul ei, iar gândul acesta îl determină să zâmbească. Ce bine-i stătea afurisitului, ca șofer... Brusc, își aminti: cheile mașinii... Dânsul nu le mai avea; rămăseseră la băiat, ca și telecomanda pentru alarmă, celularul dânsului... Uitaseră de ele, dar ce conta oare acest amănunt minor?! Era clar că o perioadă, directorul nu va mai putea intra în propria-i mașină. Eh; și?! Ce, parcă înainte, când avea cheile, intra foarte des? Nici o pagubă... Eugen Manea remarcă privirea pierdută, răvășită, a prietenului său.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De cum auzi glasul directorului, Lucian simți brusc cum teama de a-și vedea mama se risipește ca un abur, de parcă cele câteva cuvinte rostite cu fermitate și blândețe de directorul Institutului aveau o putere magică asupra preferatului acestuia. Impulsionat de acele cuvinte, Lucian intră fără a mai șovăi în încăperea în care se afla mama lui. De cum auzi ușa deschizându-se, Diana Enka se ridică în picioare, iar în momentul în care-și zări fiul, o bucurie imensă îi lumină chipul. Se năpusti spre el cu brațele deschise; uitase orice supărare.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșind pe poarta Institutului cu mașina albastră a directorului, Lucian constată, oarecum ușor surprins, că într-adevăr, Poliția, Jandarmeria și Corpul Gardienilor Publici își făceau deja datoria: un cordon format din numeroși polițiști, jandarmi și gardieni înconjurau Institutul, păzindu-l de posibili intruși. Ceva mai în față se afla și o barieră ridicată de polițiști, pentru a împiedica trecerea spre Institut. Se văzu oprit în dreptul acelei bariere, nu pentru a fi legitimat, doar recunoștea oricine mașina directorului, cât și pe tânărul șofer, ci pentru că de aici se aleseră cu niște musafiri, pe care, personal, nu prea și-i doreau: patru body-guarzi, doi pentru Lucian, doi pentru domnișoara biolog. Aceștia se urcară în mașină; aveau loc. Lucian se strâmbă ușor, a nemulțumire.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Nesuferitul! Alaltăieri m-a condus pe mine cu mașina directorului, acum pe domnișoara blondă, Maria... Mâine cine va urma la rând oare; domnișoara doctor Stela? Și pe ea o s-o invite la o plimbare cu mașina directorului?! Neseriosul...
replică din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre toți, doar Lia părea mai înverșunată, pornită împotriva lui; privirea ei albastră scăpăra de furie, aruncând în direcția lui numeroase săgeți cu vârful otrăvit. Și într-adevăr, ea chiar era pornită împotriva lui. Nu știa cum să-și înăbușe furia interioară. Bine; putea trece cu vederea că era preferatul directorului, Don Juanul Institutului, că fusese numit în cea mai importantă funcție, cea de comandant al misiunii, dar asta chiar depășea toate limitele bunului simț. Cum se putea înfățișa astfel tocmai el, cel care trebuia să le dea exemplu lor, celorlalți?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian renunțase la compania blondului, pentru... domnișoara Barbie, deci, împreună cu ea plecă nu peste foarte mult timp, când atât directorul, cât și instructorul le permiseră celor șapte tineri plecarea. Doar ei doi se aflau în mașina albastră a directorului, cei patru body-guarzi urmându-i îndeaproape, cu cealaltă mașină. Din când în când, pe drum, Lucian își îndrepta privirea către colega lui, domnișoara Barbie; brunetă, delicată și frumoasă, chiar avea chip de păpușă, o păpușă care-i punea lui răbdarea la grele încercări, iar inima pe jar... Blondul făcuse o legătură între domnișoara consilier și micuța păpușică, se putea afirma a fiului său. Dacă ar fi știut Lucian că între cele două chiar exista o foarte strânsă legătură, alta decât cea referitoare la acea asemănare fizică evidentă sesizată de blond, poate i-ar fi vorbit Liei despre acea păpușă a lui, dar el nu bănuia nimic de acest gen și nu i-ar fi vorbit ei, o domnișoară psihiatru, despre o păpușă care putea trece drept a lui, comandantul misiunii.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecu pe motocicletă, iar Alex și "Ucigașa" în mașină, cu Petre și Adi. Astfel porniră; în față, Lucian pe motocicletă (primul pentru că știa drumul), urmat de mașina albastră a directorului. Alex se simțea bine în ipostaza de șofer al superbei mașini a directorului Institutului și urma îndeaproape motocicleta pe care stătea colegul său. Domnișoara Petra privi spre Lucian admirativ.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Și cu papagalul sau cu câinele ăsta ce facem?
Lucian: Dacă nu răgușește, lasă-l aici, să latre. Rămâne până diseară. Rikky, fii cuminte și să păzești bine casa de intruși!
Iulian: Hmm; haioasă pasăre! Credeam că uitase cum se vorbește...
Lucian: Ah, blondule, să nu uit; cheile de la mașină... Mie nu-mi trebuie, o am pe-a directorului. În plus, cu asta, în nici un caz nu pot pleca de aici acum.
Lucian: Ai grijă doar să fie cheile mele, să nu mi le dai pe cele de la mașina directorului.
Lucian: Doar nu-s tâmpit!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andrei: Frumoasă mama lui, doamna Enka, doar că părea cam tânără și era prea sperioasă.
Eleonora: Ce tot vorbeau despre cheile de la mașina directorului? Cum să-i pună directorul la dispoziție mașina dânsului?
Maria: Mamă, parcă știați că Luci e preferatul directorului Institutului. Chiar dânsul ne-a confirmat astăzi acest lucru.
Eleonora: Asta nu înseamnă să-i împrumute cheile mașinii sale.
Maria: Ba da, mamă, asta poate explica multe.
Eleonora: Ce vrei să spui? Ar fi intervenit pentru el, să fie numit comandantul misiunii?
Maria: Ah, nu, mamă, nu mă gândeam la așa ceva.
Eleonora: Păi, presupun că ar fi putut.
Maria: Fără îndoială, ar fi putut, dar dânsul nu se pretează la așa ceva, e un om corect; în plus, Luci n-ar avea nevoie de asemenea intervenții...
Eleonora: Bine, te cred... Dar, draga mea, ai văzut vreodată mașina directorului, una modernă? Așa ceva nu se împrumută nimănui, niciodată! E absolut superbă!
Maria: Și ce dacă, mamă? Se pare că directorul ține îndeajuns de mult la Luci, încât să fie capabil să-i încredințeze acea mașină superbă. În plus, de o săptămână, până astăzi, apartamentul dânsului, pentru că nu se înțelegea cu părinții și a stat în Institut.
Andrei: Ciudat...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina albastră a directorului intră fără probleme pe poarta Institutului. Lucian o parcă atent la locul ei, de unde o luase. Avusese grijă de ea, n-o zgâriase deloc. Coborî, o închise și activă alarma, deși, cine s-ar fi apropiat de ea, chiar în Institut, fără permisiunea directorului?! Apoi se îndreptă îngândurat spre clădirea principală a Institutului, cu intenția de a-i înapoia cheile mașinii directorului. Îl găsi pe Traian Simionescu în biroul său, încă treaz, ocupat cu studierea unor documente. Zărindu-și preferatul, își ridică ochii de pe actele oficiale pe care le studia, pe care le abandonă fără a sta pe gânduri. Le strânse rapid într-un dosar, pe care-l închise și-l așeză deoparte, pe birou, iar dânsul se ridică de pe fotoliu, să-și întâmpine favoritul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei trei tineri străbăteau grăbiți drumul spre biroul directorului; ieșiți din incinta navei lor, lumina soarelui li se păru orbitoare, dar aveau ochelari de soare, pe care-i utilizară. Un vânticel plăcut abia adia, mângâindu-le parcă frunțile. Voioși, se apropiară de sediul principal al Institutului, în care și intrară în curând, apoi se îndreptară spre cabinetul directorului. Aici nu mai aveau nevoie de ochelari care să le protejeze vederea, așa că aceștia își reocupară locurile lor, în buzunare. Domnul director îi întâmpină din prag și-i pofti înăuntru. Cei trei luară loc, directorul de asemenea, pe fotoliul dânsului. Se așternu o liniște deplină.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă o dată îl asigură pe tânărul său coleg informatician de sprijinul său în ceea ce privea aducerea la bordul navei albastre a acestor doi roboți, cât și a acestui computer, de care informaticianul susținea că ar avea absolută nevoie, spunând că nu vor exista nici un fel de probleme cu domnul director dacă ziua următoare, la ora 12.00 fix se vor prezenta la dânsul în birou fără acești doi roboți, încă neterminați. Acum, după ce aflase despre Lucian că ar fi preferatul directorului Institutului și după ce acesta îl plimbase chiar cu mașina directorului prin oraș, apoi până acasă, nu avea absolut nici o îndoială că totul se va rezolva cu bine. Când coborâră, doamna Marilena Ristea îi aștepta cu masa pusă. Lucian însă refuză politicos, iar în cele din urmă se retrase. Mihai și părinții lui îl conduseră până la poartă, unde îl aștepta mașina albastră a directorului, acea superbă mașină nouă, elegantă, modernă, complet nepoluantă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Ce chei? De la care director?
Diana: Nu știai, Iuli, că fiul tău umblă prin oraș cu mașina directorului Institutului? Se pare că acesta i-a dat cheile de la mașină, până pe 27 iunie.
Iulian: Cum adică umblă cu mașina directorului? Eu văd doar că umblă cu un papagal colorat pe umăr, cu care s-a ales în locul câinelui său.
Diana: Nu glumi, e ceva foarte serios! Ar trebui să luăm măsuri severe.
Iulian: Ce măsuri, Diana?! Fii serioasă! Nu exagera, te rog! Dacă directorul i-a dat cheile mașinii sale, lasă-i în pace! Băiatul n-are decât să umble cât vrea prin oraș sau prin alte părți cu mașina directorului, dacă acesta i-o pune la dispoziție.
Diana: Ce tot spui?!
Iulian: Păi, doar de asta i-a dat cheile, nu?! Ca să se plimbe cu ea!
Lucian: Știi ce, blondule, de data asta sunt de acord cu tine. Ceea ce nu se întâmplă foarte des.
Iulian: Păi, da, Luci... Aș vrea să știi că eu am fost de acord chiar și cu plecarea ta în această misiune, încă de atunci, din seara aceea, doar că mama ta s-a împotrivit cu îndârjire; atitudinea ei n-a dus la nimic bun. Eu am avertizat-o, dar n-a vrut să mă asculte.
Lucian: Știu, blondule, mi-a spus; și mă bucur că mă susții.
Iulian: Ce-i cu Rikky ăsta? Ce tot cere biscuiți, bomboane și chei? Și cum o să dormi cu el, dacă nu se dă jos de pe umărul tău?
Lucian: Eu sper că o să se dea jos în cele din urmă.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorului Stelian Stancu
"Secretarele" veneau întruna
Cu actele să le semnez.
De-o vreme nu vine niciuna
De când nu mai... secretez.
epigramă de Vasile Iușan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul se așeză comod pe fotoliul său, picior peste picior și începu să răspundă mesajului. Văzându-i încă o dată chipul plăcut, de atât de aproape, Lia se întrebă în gând cum se putuse oare întâmpla ca un asemenea om să rămână necăsătorit până la vârsta aceea? Nu găsi însă un răspuns, iar gândul îi fu întrerupt chiar de glasul directorului, care terminase de transmis mesajul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbind, lunganul porni spre director. Brusc, toate camerele de luat vederi ale reporterilor se îndreptară vizibil în sus, pentru a putea încadra chipul înaltului geograf. Nistor își ținea promisiunea: Nu ronțăia dulciuri! Arăta bine, deși, evident, doar cam prea înalt. Adela, adolescenta bălaie, îl privi bucuroasă, cu mândrie. În curând, Nistor ajunse în fața directorului, iar acesta se pregăti să atașeze uniformei geografului accesoriile necesare, dar se opri. Neavând încotro, geograful se aplecă, iar în curând, ceea ce până în acel moment păruse a fi un bizar costum albastru începu să semene a uniformă, ba încă una de astronaut; cele trei bulinuțe gălbui definitivară uniforma lunganului. Prin urmare, acesta se îndreptă, iar după ce primi felicitările, strânse mâna directorului, apoi ale celorlalți... Mândru și înalt, reveni la locul său, ascultând explicațiile directorului.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acceptase fără a protesta și fără a-și mai da cu părerea, mașina aleasă de fiul său și nu regreta deloc. O privi și îi plăcu; fiul lui era foarte priceput, avea gusturi alese. Cât despre performanțele vehiculului, era foarte mulțumit și de acestea. Era într-adevăr o mașină nouă, de culoare gri metalizat, modernă, elegentă, performantă, nepoluantă; putea concura cu a directorului, chiar și în privința aspectului exterior; ce să mai, într-un cuvânt, era pe placul blondului. Normal; cum putea oare fiul său să-l dezamăgească? Era un băiat inteligent, se pricepea la asemenea lucruri...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei trei intrară pe rând în cabinetul directorului, unde erau așteptați de instructorul lor șef, domnul profesor Eugen Manea. Acesta avea o figură la fel de impunătoare ca și a directorului. Profesor de astronomie și astronautică, instructor de zbor, Eugen Manea era un om cinstit, care întrunea multe calități, un om inteligent, capabil, cu spirit inventiv, întreprinzător și descurcăreț, dar și de o politețe rară, excesivă, aproape bolnăvicioasă, care nu prea era necesară unui om cu talentul, calitățile și experiența sa profesională, mai ales în anumite împrejurări. Ca și directorul, avea o fire destul de voioasă și era foarte prietenos. El nu era numai un simplu instructor de zbor al unui echipaj pentru o navă spațială, ci și un important om de știință al Institutului Astronomic, o piesă de bază a acestuia, care era de neînlocuit.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânăra doctoriță se apropie de director. Era emoționată, dar nici nu se putea altfel. Directorul, sobru, solemn, îi "împodobi" uniforma; numărul bulinuțelor aurii care reveneau medicului echipajului era tot patru. Deci, patru astfel de bulinuțe străluciră în curând pe reverul hainei doctoriței, în razele necruțătoare ale soarelui, care nu părea dispus să apună, de parcă dorea să asiste la eveniment. Evident, Stela primi și ea felicitările de rigoare din partea directorului, cu care dădu mai apoi mâna, după care și cu ceilalți. Când reveni la locul ei, auzi explicațiile pe care tot directorul le oferea, despre ea...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!