Pe măsură ce particulele de gaz se mişcă, aceastea se ciocnesc şi formează formaţiuni mai mari de gaz. Aceste formaţiuni cresc din ce în ce mai mult, pe măsură ce noi particule de gaz cad pe ele. În nebuloasă se formează mai multe asemenea nuclee, ce atrag din ce în ce mai multă masă de gaz. Astfel nebuloasa se fragmenează. Apar mai multe nuclee ce vor evolua, separat, în stele. Aşa iau naştere roiurile de stele, regiuni bogate în stele tinere, stele formate în acelaşi loc şi cam în acelaşi timp. Energia gravitaţională produsă se elimină, o parte, în radiaţie infraroşie, iar altă parte rămâne în nucleul formaţiunii de gaz, unde temperatura începe să crească. Deja, în acest caz, s-a format o protostea.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte multe dintre protostele nu ajung să devină stele, din cauza cantităţii mici de gaz din care sunt formate. Acestea devin stele pitice brune, stele ce nu emit decât radiaţie infraroşie.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele neutronice se formează atunci când în nucleu electronii sunt forţaţi să se combine cu protonii. Astfel se formează neutronii. Nucleul devine o supă de neutroni şi nuclee atomice. Aceste stele sunt foarte mici, neavând mai mult de 10 km în diametru, cu o densitate enormă. Datorită mărimii mici a stelei, rotaţia aceasta creşte, ajungându-se ca steaua să facă şi 600 de rotaţii pe secundă.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, în jurul protostelelor, se formează un disc de praf şi gaz ce se numeşte disc protoplanetar. O parte din gazul din nebuloasă se strânge în jurul protostelei. Aceste tipuri de stele se numesc stele T Tauri. Pe la polii acestei stele se emit jeturi de gaz.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebuloasele se rotesc în jurul centrului galaxiei, trecând, uneori, prin regiuni bogate în stele. Gravitaţia stelelor pune în mişcare particulele de gaz din nebuloasă. Uneori, în vecinătatea acestor nebuloase, explodează o stea (supernovă), iar unda de şoc, pune în mişcare particulele de gaz. Cert este că, după ce particulele de gaz încep să se agite, începe procesul de formare a stelelor. Odată început, acest proces duce la formarea de noi stele şi de noi planete.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nucleul unei stele este un imens reactor nuclear. Acolo, la temperaturi mai mari de 10 milioane de grade şi presiuni greu de vizualizat, se produce nucleosinteza. Protonii şi neutronii din nucleele elementelor chimice se ciocnesc, alipesc, şi formează noi elemente chimice.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea sursei de energie, duce la o instabilitate a stelei şi aceasta începe să se marească şi să se micşoreze, uneori chiar violent. Steaua emite un flux continuu de particule încarcate (electroni şi protoni), ceea ce se numeşte vânt solar. Aceste stele se numesc stele de tip "Mira", sau stele de "tip târziu".

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lunile de iarnă se poate observa, la orizontul sudic, o stea foarte strălucitoare. Este steaua Sirius, cea mai strălucitoare de pe cer. Căutaţi-o şi voi după cum urmează: în decembrie după ora 22, în ianuarie după 20 şi în februarie de când se întunecă. Acum priviţi în dreapta-sus faţă de Sirius. Vă atrag atenţia trei stele asemanătoare ca strălucire, dispuse într-o linie dreaptă. Aceste trei stele fac parte din constelaţia Orion şi se numesc "centura lui Orion". Dacă observaţi cu atenţie: ele sunt încadrade de patru stele, două strălucitoare în dreapta jos şi stânga sus şi două mai slabe în dreapta sus şi stânga jos. Acestea formează constelaţia Orion, un fel de dreptunghi cu o linie de trei stele la mijloc.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt tip de stele pitice, sunt stelele pitice roşii. Acestea sunt cel mai răspândit tip de stele din Univers. Piticele roşii sunt stele ce au masa mult mai mică decât a Soarelui, valoarea minimă fiind de 0,08 mase solare. Aceste stele emit doar 1/10.000 din energia emisă de Soare.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nucleul stelelor cu masa mai mică de 0,4 mase solare procesul de fuzine a heliului nu poate începe, după terminarea rezervei de hidrogen. Aceste stele se vor răci treptat şi vor rămâne în acest stadiu peste 100 de miliarde de ani. Odată ce o asemenea stea (cu masa cuprinsă între 0,4 si 3,4 mase solare) îşi termină rezerva de hidrogen (acesta fiind transformat în heliu), se mareşte, devenind o gigantă roşie. În nucleul stelei, heliul începe să fuzioneze (transforme) în carbon. Astfel steaua îşi prelungeşte viaţa cu încă 1 miliard de ani.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În galaxia noastră se află între 200 şi 300 de miliarde de stele. Majoritatea dintre acestea sunt stele stinse sau stele ce nu au avut masa îndeajuns de mare pentru a se aprinde. O altă fracţiune cuprinde stele normale, asemănătoare cu Soarele. Printre aceste sute de miliarde de stele obişnuite găsim câţiva adevăraţi monştri în spaţiu.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hidrogenul, cel mai simplu element chimic, este şi cel mai răspândit din Univers. Stelele noi sunt formate aproape în totalitate din hidrogen. Nu este de mirare că acesta este cel ce produce energie în stele. Patru protoni de hidrogen se ciocnesc, se alipesc şi formează heliu şi încă doi fotoni.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă acest monstru stelar îi poate speria pe oamenii obişnuiţi, el este un motiv de bucurie pentru astronomi. Steaua VY Canis Majoris face parte din categoria stelelor hipergiante, stele foarte rare. Mai puţin de 10 stele hipergigante sunt cunoscute în galaxia noastră, iar aceasta este cea mai apropiată de Soare. Se bănuieşte că acest tip de stele, foarte mari, foarte luminoase, ce emit mari cantităţi de gaz sunt o fază de tranziţie a stelelor supergigante care dau naştere supernovelor. Faza de tranziţie poate dura numai câteva mii de ani.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea stelelor începe într-un nor imens de gaz (hidrogen) şi praf. În acel loc, există particule de gaz şi praf, aflate într-o continuă agitaţie. În aceşti nori, formaţi odată cu galaxia noastră, se găsesc ingredientele din care se formează stelele. Astronomii numesc aceşti nori de gaz şi praf nori moleculari, dar se foloseşte şi termenul de nebuloasă. Într-un asemenea nor se află între 100.000 şi 10.000.000 de ori mai multă masă de gaz, decât se află în Soare. Până acum s-au descoperit nebuloase ce se întind pe o distanţă între 50 şi 300 ani lumină. Dacă în regiunile obişnuite ale galaxiei noastre avem între 0,1 şi 1 particule de gaz pe cm cubi, într-o nebuloasă există câteva milioane de particule pe cm cub.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a observat că stelele au şi mărimi diferite: cele mai mari stele sunt cele supergigante. Stelele supergiante sunt cele mai mari şi mai masive stele. Ele pot avea între 10 si 70 de mase solare şi între 30 şi 500 de diametre solare. Din cauza masei mari, supergigantele trăiesc puţin, între 10 şi 50 milioane de ani. Aceste stele se găsesc în roiuri stelare, braţele galaxiei sau în galaxiie tinere.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hipergigantele sunt cele mai mari şi mai masive stele, putând ajunge şi la 100 de mase solare. S-a descoperit că unele stele hipergigante au avut iniţial o masă mai mare de 250 de ori decât cea a Soarelui. În ceea pe priveşte temperatura, stelele hipergigante pot avea între 3500 şi 35.000 grade (Kelvin). Viaţa lor este foarte scurtă, trăind între 1 şi 3 milioane de ani. Toate stelele hipergigante devin supernove la sfarşitul vietii. Până acum s-au descoperit 7 asemenea stele în galaxia noastră: P Cygni, S Doradus, eta Carinae, steaua Pistol şi LBV 1806-20.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pegas e o constelaţie ce cuprinde un mare loc pe cer, are şi stele strălucitoare destule, dar multe curiozităţi cereşti nu are. Îl veţi găsi ducând o linie prin γ şi α din Casiopeia. Una din stelele lui mai strălucitoare, ε, se găseşte lângă Calul Mic. Se pot observa însă bine patru stele, dintre cele mai strălucitoare, cari formează un mare pătrat: pătratul lui Pegas. Sunt stelele α, β, γ şi δ. Trebuie însă ştiut că δ din Pegas e în acelaşi timp şi α din Andromeda. Pătratul din Pegas nu are în mijlocul lui decât puţine stele luminoase.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În primul rând avem stele pitice brune, ce nu emit decât în infraroşu, ele neavând o sursă de energie internă (fuziune nucleară). Ele degajă căldură şi energie pe măsură ce se răcesc. Se consideră că piticele brune nu sunt stele, ci substele. Ele sunt într-un stadiu intermediar între planete şi stele. Temperatura atinsă este între 750 şi 2200 grade (Kelvin). În ultimul timp s-a descoperit o pitică brună, 2M1207, în jurul căreia se roteşte un alt corp, posibil o planetă gazoasă. Până în iunie 2006, s-au descoperit 544 de pitice brune.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În luna martie observaţi cum constelaţiile de iarnă apun din ce in ce mai devreme, în timp ce dinspre est răsar altele noi. Alte stele, alte zone de cucerit. La mijlocul ţi sfârşitul primăverii observaţi cum Ursa Mare (Carul Mare) se vede din ce în ce mai bine, adică din ce în ce mai sus pe cer. Tot cu ajutorul acestuia puteţi identifica alte constelaţii. Porniti de la oiştea Carului Mare, adică cele trei stele care formează un arc. Mergeţi după curbura arcului şi daţi de steaua Arcturus, mult mai strălucitoare decât ele. Arcturus face parte din constelaţia Bootes sau Văcarul pe româneşte.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Scorpionul au apărut mai multe stele noi, căci şi această constelaţie se află în Calea Laptelui, unde se găsesc stelele tinere şi imenşi nori de hidrogen şi helium, cari desigur vor da naştere la viitoare stele, viitori sori.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a putea să învăţăm mai cu uşurinţă constelaţiunile, vom începe cu cele cari nu răsar şi nu apun, numite circumpolare. Ursa Mare, sau Carul Mare e constelaţiunea cea mai cunoscută şi cea mai uşor de găsit pe cer, din cauza formei ei curioase. De obicei sunt cunoscute numai şapte stele ale Ursei Mari şi anume α, β, γ, δ, ε, ζ, η, dar stelele Ursei Mari sunt mult mai numeroase. Mai trebuie să ştiţi că cinci din principalele stele ale Ursei Mari şi anume β, γ, δ, ε şi ζ au aceeaşi mişcare în spaţiu, formează acelaşi sistem stelar, pe când toate celelate sunt străine de acestea cinci.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!