Somnul nu-ţi umple căuşul palmei.

proverbe persane
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

CĂUŞUL PALMEI UNUI OM DE AR PUTEA CUPRINDE
Căuşul palmei unui Om de ar putea cuprinde
Oceanul planetar ce între tărmuri se întinde,
Atunci am crede că Omul însuşi este demiurg
Al binelui spre care omnirea-ntreagă tinde.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, dacă reuşeşti să-ţi înfrânezi dorinţele, atotputernicia te va locui, ca apa care vine să umple căuşul palmei. Căci în sinea ta locuieşte fiinţa adevărată, rod al voinţei tale, tu eşti zeul care poţi deveni.

citat din Edward Bulwer-Lytton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor trece ani

Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
îmi e căuşul palmei tale.
Vor trece ani. Şi-nnoitoare,
cu-aceeaşi dragoste de fată,
voi bea din palma ta de care
n-am să mă satur niciodată.
Pe-acelaşi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la faţă.
Şi-ntâia brazdă-am să-ţi sărut
pe-obrazul însemnat de viaţă!
Dar dacă, în aceeaşi zi,
Mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate m-aş opri
tot la căuşul palmei tale.

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindire

Nu pot să ţin
în căuşul palmei luna,
murdar de pământ.

poezie de Vasile Durloi din Imperia
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

singur în munte –
cana mea pe această zi
căuşul palmei

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

izvorul Ropo –
beau apă din căuşul palmei
în borcan fiind flori

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate nici nu e bine să ştim chiar totul despre noi. Fericirea e sentimentul că azi am un loc al meu sub soare şi acel loc e binecuvântat de cineva, poate doar de un Dumnezeu căruia îi prind obrazul în căuşul palmei şi îl simt în mine.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce simţim atâta plăcere atunci când ţinem mâna unui copil într-a noastră? Atâta de mică, de gingaşă şi de caldă, precum o pisicuţă ascunzându-se în căuşul palmei tale.

citat din Marjorie Holmes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căuş potir

In căuşul palmei noastre
se află îndestularea
şi ostoirea
la setea şi foamea
ce se află în lume
ascunsă de cutume
în privirile noastre
de Meduse

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonsai

grădini
încap în podul palmei
într-o şoaptă rostită fără
grabă
am croit răstimpul
ultimei îmbrăţişări
când voi urni cărările spre
tine
să nu-ţi fie alb-negru cadrele
oglinda-n care mă ştiai
să nu-ţi pară zăbava mea
rătăcire

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jonathan Swift Somers (Autorul Spooniadei)

După ce ţi-ai îmbogăţit sufletul
Până la prea plin
Cu lecturi, gânduri, suferinţe,
Cu înţelepciunea multor personalităţi,
Cu ştiinţa de a interpreta priviri şi tăceri,
Cum şi a pauzelor care preced momentul marilor transformări,
Cu geniul divinaţiei şi al profeţiei,
Încât ţi se pare câteodată că ţii întreaga lume
În căuşul palmei tale –
Ei, dacă, prin acumularea atâtor puteri
În cuprinsul sufletului tău,
Sufletul ia foc,
Atunci răul din lume este expus luminii şi făcut cunoscut –
Tu, fii mulţumit dacă în ora acelei supreme revelaţii
Viaţa nu-ţi joacă cumva o festă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătatea de cer

luasem cu mine creioanele de colorat
şi ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalţă pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căuşul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei

cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălţa pe vârful degetelor
pentru a prinde în căuşul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu

privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
ţesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru şi
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu

ştiu că şi înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârşite şi
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu şi
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer şi pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea

mama
a plecat şi ea
să o caute pe bunica
şi nu s-a mai întors

poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătatea de cer

luasem cu mine creioanele de colorat
şi ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalţă pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căuşul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei

cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălţa pe vârful degetelor
pentru a prinde în căuşul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu

privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
ţesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru şi
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu

ştiu că şi înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârşite şi
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu şi
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer şi pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea

mama
a plecat şi ea
să o caute pe bunica
şi nu s-a mai întors

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătatea de cer

JUMĂTATEA DE CER

luasem cu mine creioanele de colorat
şi ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalţă pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căuşul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei

cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălţa pe vârful degetelor
pentru a prinde în căuşul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu

privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
ţesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru şi
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu

ştiu că şi înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârşite şi
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu şi
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer şi pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea

mama
a plecat şi ea
să o caute pe bunica
şi nu s-a mai întors.

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De emoţie nu mi-ai vorbit niciodată
la fel ca de dragoste, şi totuşi
o simt atunci când căuşul palmei tale
îmi mângâie obrajii îmbujoraţi
ca ai unui copil fâstâcit...
De ce?
Nici de zâmbet nu mi-ai spus
aşa cum mi-ai povestit de dor.
Şi totuşi zâmbesc.

Nu te voi mai lăsa să îmi reciţi
din inima ta, pentru că
deja
te simt...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăteam de vorbă-n umbra somnului

atunci când inserarea cade între noi
şi răsuflările se strâng să stea de vorbă
când osteneala zilei se ridică în genunchi
vom fi plecat prin alte vise căutându-ne

câte un trup ne vom sculpta din carnea nopţii
şi nou născutelor le vom da viaţă
din dalta buzelor dăm rotunjime formei
şi în căuşul palmei strângem focul viu

mă suspectam de impostură şi grotesc
când trupu-ţi pângăream cu tuşe groase
doar un artist adevărat va scoate
ascunsele păcate cu atingeri caste

fachirii dorm pe-un pat de cuie
şi somnul lor e calmul lacului adânc
ţi-e trupul mare răscolită de furtună
iar eu o biată luntre cu catargul frânt

frumos şi trist e visul de mărire
tu eşti mărirea iar eu visul năruit
m-oi scufunda în apele-ţi nervoase
şi nu voi recunoaşte-n veci că am murit

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii tăi ...

Din ochii tăi albaştri, de azur,
Ca peruzeaua fără de cusur,
Curg două lacrimi, dalbe mărgărite,
Ce pe obraz rămas-au împietrite.
Le-adun în mâini şi tandru le mângâi,
Pecete pun sărutul meu dintâi
Şi se preschimbă-n pulbere de stea,
Cu-albastrele sclipiri de peruzea.
Deschid căuşul palmei, ele-n zbor,
Ca fluturii se pierd în zări şi mor,
Iar eu rămân, privind în palma mea,
Visând sclipirea lor de peruzea.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa pare un tot uneori greu digerabil şi sunt nopţi în care liniştea ne absoarbe cu totul în spaima delirantă că dincolo de hotarul morţii nu mai e nimic. dar viaţa poate fi ruptă în mici bucăţele şi rostogolită în căuşul palmei, adulmecându-i savoarea, sorbindu-i farmecul după ce s-a amestecat putin cu sângele nostru şi de unde apoi se desprinde lent, dând naştere unei stele care dansează.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda timpului

Din mintea mea o mare de aburi
Aruncam câte un gând înspre
fântâna timpului abisal
Culegeam spaţiul rămas pe toate marginile
În căuşul palmei
La câte trei gânduri îmi puneam o dorinţă
Iar gestul se propaga magnetic
Abisul zămislea câte trei ecouri
Suflându-le către inima mea
Apoi îmi repeta un dor
Simţeam trăirea decupată empatic
Pe lungimea de undă a bătăii de aripă
Alergând sinusoidal pe raza tăcerii

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumful neputinţei asupra garofiţelor de câmp

desprinderea aripi din umăr cu mişcări de graţie pline de ciudă
balet mecanic cu statuete din lut şi rotiţe aurii din ceasul de humă
o umbră bolnăvicioasă de aer mă prinde din urmă
şleampăt mecanicul lumii păşeşte în lună
e abia miezul nopţii lupi alburii încep să mă urle
nu-ţi fie frică copile zeii sunt cu tine
uluit ca un mânz rătăcit în iarbă băiatul abia născut
îşi molfăie sfârcul de ţâţă printre sughiţuri fericit
cu gura plină rotundă

cât e ziua de lungă mă privesc pe fereastră
cum se umple strada cu mine apoi lumea întreagă
şi mi se face ciudă şi urlu şi sparg pahare lovindu-le de zid
nu-i aşa, nimic nu este cum pare doar perdele de fum
şi noi în închisoare moţăind sprijiniţi de un vis
cerşetori de lumină pierduţi în labirint
lacrimile ne cad în căuşul palmei ca într-o fântână

de ce când am să mor gândul îmi va fi mai degrabă la un vers
nu la o femeie nici la nemurire nici la îngeri
iar frica de moarte se va scrie de sine într-un poem
păsări negre cu ciocuri de sticlă îmi vor fi cuvintele
şi ele tot timpul or să zboare neobosite din suflet în suflet
aproape pe tăcute

sufletul o clepsidră unde timpul se scurge încet încet
de sus mă pândesc vrăbii vulturi în cirezi
ascunde-te copile ascunde-te în livezi
în răsuflarea cea din urmă în inima mea
urla răvăşită îngenunchiată în prag
cu braţele frânte mama şi-mi bântuie întruna liniştea mea

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!