De ce simţim atâta plăcere atunci când ţinem mâna unui copil într-a noastră? Atâta de mică, de gingaşă şi de caldă, precum o pisicuţă ascunzându-se în căuşul palmei tale.

citat din Marjorie Holmes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

CĂUŞUL PALMEI UNUI OM DE AR PUTEA CUPRINDE
Căuşul palmei unui Om de ar putea cuprinde
Oceanul planetar ce între tărmuri se întinde,
Atunci am crede că Omul însuşi este demiurg
Al binelui spre care omnirea-ntreagă tinde.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De emoţie nu mi-ai vorbit niciodată
la fel ca de dragoste, şi totuşi
o simt atunci când căuşul palmei tale
îmi mângâie obrajii îmbujoraţi
ca ai unui copil fâstâcit...
De ce?
Nici de zâmbet nu mi-ai spus
aşa cum mi-ai povestit de dor.
Şi totuşi zâmbesc.

Nu te voi mai lăsa să îmi reciţi
din inima ta, pentru că
deja
te simt...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât un disident este în închisoare, libertatea noastră nu este autentică. Atâta timp cât unui copil îi este foame, vieţile noastre vor fi pline de angoasă şi ruşine.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor trece ani

Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
îmi e căuşul palmei tale.
Vor trece ani. Şi-nnoitoare,
cu-aceeaşi dragoste de fată,
voi bea din palma ta de care
n-am să mă satur niciodată.
Pe-acelaşi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la faţă.
Şi-ntâia brazdă-am să-ţi sărut
pe-obrazul însemnat de viaţă!
Dar dacă, în aceeaşi zi,
Mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate m-aş opri
tot la căuşul palmei tale.

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marjorie: Cam atât pentru azi.
Pat: Marjorie...
Marjorie: Da, dulceaţă?
Pat: Înainte de a pleca, eu şi Paul avem nişte veşti bune. Tocmai am aflat că sunt însărcinată.
Marjorie: Eşti sigură sau doar te-ai îndopat?

replici din filmul serial Mica Britanie
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta dor...

Atâta dor
în corzi legat,
sfâşietor
of nesecat,
pătruns adânc
armonios
în chip nătâng
nemânios,
de jar aprins
arzând mocnit,
cu lacrimi stins
din piept urnit,
pierdut în zbor
nestăvilit
în nopţi de-amor
neprihănit,
atâta dor,
vis călător,
plutind de zor
pân' am să mor,
atâta dor...
atâta dor...

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun, toate drumurile duc acasă.

citat din Marjorie Holmes
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât Îl simţim pe Dumnezeu în inima noastră, totul este sub control şi viaţa are gust de profiterol!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?

apusuri ce cresc în ochii mei
în cerneluri de roşu
acolo unde se deschid
zăvoare de lumină?
sunt eu acolo sus…
unde pana vulturului fulgeră zări
sau în mine şoptind
tainice colinde?
sunt trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut
prin mine?
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii
oare sunt eu...
ploaie de curcubee în furtuni
când scriu în seri târzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
sunt eu....
clipa din căuşul palmei tale
strâns întinse
aburii treceri de după furtună
eu…
clipe ce trec tăcute ce nu ştiu răspunsul?
oare sunt eu?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 6

Îţi mângâi părul lung, ca de mătase
Şi te sărut pe buze în tăcere
Simt sfârcurile mici, dar curioase,
Cum se ridică-n grabă de plăcere.
Le-ating uşor, cu grija cea mai mare
Căuşul palmei sânii ţi-i cuprinde
Ai în obraji o dulce îmbujorare
Şi trupul tău pe spate se întinde.
Mâna coboară, coapsa ţi-e încinsă
Plin de dorinţă mă lipesc de tine
Te cuceresc, căci tu te laşi învinsă
Şi gemi plăcut, cu unghiile-n mine.

Ah, ce extaz, parc-a trecut furtuna
Aşa-i când două inimi bat ca una.

poezie de Octavian Cocoş (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 6

Îţi mângâi părul lung, ca de mătase
Şi te sărut pe buze în tăcere
Simt sfârcurile mici, dar curioase,
Cum se ridică-n grabă de plăcere.
Le-ating uşor, cu grija cea mai mare
Căuşul palmei sânii ţi-i cuprinde
Ai în obraji o dulce îmbujorare
Şi trupul tău pe spate se întinde.
Mâna coboară, coapsa ţi-e încinsă
Plin de dorinţă mă lipesc de tine
Te cuceresc, căci tu te laşi învinsă
Şi gemi plăcut, cu unghiile-n mine.

Ah, ce extaz, parc-a trecut furtuna
Aşa-i când două inimi bat ca una.

poezie de Octavian Cocoş (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O primăvară caldă şi curată

Un zâmbet larg îţi animă faţa,
Şi ochii vii îţi strălucesc,
E o plăcere să privesc,
Cum fericirea pe chip îţi zugrăvesc.

Eu o menire am în astă lume,
Să fac cumva ca sufletul tău mare,
Să crească pân' la nori, chiar şi mai bine,
Ca toţi să ştie de iubirea mea.

Iar tu mlădiţa mea gingaşă,
Să înfloreşti precum cireşii,
În primăvara caldă şi curată,
Ca sufletul tău nobil şi frumos.

Şi voi veghea ca-n viaţa ta,
De nori să nu ai parte,
Iar ei cumva de vor să vină,
Îi voi zdrobi bucată cu bucată.

Iar zâmbetul tău să anime,
O viaţă-ntreagă şi mai bine,
Iar sufletul tău cel drag mie,
Să înflorească şi să crească,
Ca primăvara caldă şi curată.

poezie de Mihaela Dolores Balaj (martie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi fixezi mintea asupra unui lucru, fie el mic sau mare, un creion, o pălărie, o casă ori averi fabuloase, fie el tangibil precum acestea ori intangibile, precum o anume educaţie, o profesie ori o călătorie, transferi o parte din forţa ta vitală acelui lucru – altfel, cum ar putea fi el atras spre tine? Şi continui să-l alimentezi atâta timp cât îl ţii în minte, iar intensitatea dorinţei tale controlează puterea cu care este direcţionată această forţă.

John McDonald în Mesajul unui maestru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta toamnă

E atâta moarte-n toamna
Nostalgiilor de vals,
Ploi îmi sângeră în rana
Tremurărilor de glas.

E atâta vis în karma
Zilelor ce mi-au rămas,
E atâta plâns în taina
Clipelor ce-s fără pas.

Şi de-atâta rece geme
Ora-mi într-un film rulat,
Şi de-atâtea urme zace
Gându-mi într-un vers uitat.

E atâta frică-n noaptea
Fără somn, când umbre bat,
Din a vieţii cherestea
Desprinzând rupturi de fard.

E atâta ură-n dogma
Sentimentelor de jad,
E atâta gol în tagma
Lumilor ce-nvinse cad.

Şi de-atâta strigăt tace
Sufletu-mi robit de vreri
Şi de-atâta umblet pace
Nu-mi găsesc între dureri.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Atâta să nu uitaţi:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.

Atâta să nu uitaţi
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ştofă.

Atât să nu uitaţi, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină

Atât să uitaţi! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitaţi!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Atâta să nu uitaţi:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.

Atâta să nu uitaţi
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ştofă.

Atât să nu uitaţi, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină.

Atât să uitaţi! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi, vă rog, să uitaţi!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se întâmplă mă doare

Am înstrăinat cuvintele, dar scrisul mă trădează,
sunt un marginalizat în gânduri,
se rup din suflet credinţe statornice
lumea e o furgonetă goală plecată la drum.

Nu-ţi mai simt prezenţa,
casa noastră se ruinează şi alunecă-n uitare,
poate o să-mi schimb tot ce am sedimentat
şi te voi lua cu mine
în partea mea de adevăr nemărturisit.

Inima ta cuprinsă de îndoieli şi a mea dezamăgită
se vor căuta întregi înainte de apus,
de atâta ploaie măruntă şi deasă
le vom găsi un acoperiş de frunze
pe malul unui râu de lacrimi.

Ce se întâmplă mă doare
şi parcă durerea-i folositoare
când aduce o rază de lumină caldă,
caut atâta tăcere cât să vorbească umbra
şi noaptea să ne primească sub umbrelă
ca pe doi rătăciţi de singurătate
cu dragostea în buzunarele cusute
pentru bucăţi din comoară
vitregită atâta vreme de valoare.

Timpul s-a încărcat de nerăbdare,
a trecut pe lângă noi ca păsările
grăbite în zbor spre ţările calde,
noi am rămas la mistuit iubirea
într-o iarnă cu îngeri.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă tentează focul Iadului. Atâta strălucire, atâta suferinţă, atâta veşnicie.

aforism de Valeriu Butulescu din Frunze fără ram, Bucuria naufragiatului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare pot fi eu...

oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roşu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?

Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice şoapte?

oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?

oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?

oare pot fi...
clipa din căuşul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?

oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu ştiu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Atât de fragedă când m-ai avut
că te-ai fi putut frânge precum copacul
ce a rodit prea devreme.
Am fost vlăstarul iubirii
florilor de măr
nuntite.
Braţele tale ca ramurile firave
ce-şi aşteaptă înfrunzirea
m-au legănat.
M-ai spălat cum spală albul zăpezilor
ghiocelul apărut înainte de vreme;
copil - ce ţi-am furat copilăria.
M-ai şters cu năframa ta
tivită cu buchete de bucurie şi speranţă
că voi fi Om;
îmi puneai sub pernă busuioc
şi mă închinai îngerului
păzitor.
Cu atâta dragoste mă înveleai
că o simt şi acum când
merg la culcare.
Până şi visele mi le vegheai
căci tresăreai ca o pasăre speriată
la orice scâncet din noapte.
Atâta iubire ai dăruit mamă
încât nici cerul în nemărginirea lui
n-ar putea să o încapă.
Ştii cât de mult te iubesc?

poezie de Angelina Nădejde (10 ianuarie 2013)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!