"La discotecă..." reținu de îndată domnișoara consilier Lia, iar privirea ei albastră, ascuțită, se opri asupra comandantului pentru câteva clipe. Nu avea însă de gând să-i reproșeze nimic, nici să repete vreo acțiune de genul reclamației pe care o depusese împotriva lui și de pe urma căreia nu se alesese cu nimic bun; poate doar cu faptul că-i va evalua lui activitatea pe parcursul misiunii, asta era destul de interesant. Alex se întreba cu îngrijorare în gând dacă ceilalți colegi ai săi aflaseră ceva despre identitatea body-guardului rănit? Își dădea însă seama că dacă nu aflaseră încă, vor afla cât de curând, era inevitabil... Ei și?! Ce dacă vor afla despre "Ucigașă"? Se va descurca el, îi va înfrunta, va face cumva față valului de râsete din partea lor, datorat acestui amănunt... Deocamdată îl ascultă în continuare pe director.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lia era și ea mult mai liniștită în urma deciziei pronunțată de Comisie; ce bine că se terminase cu reclamația ei, fără ca misiunea să fi fost afectată, sau componența echipajului modificată. Avea de evaluat activitatea comandantului în timpul misiunii; foarte bine! Cu asta se descurca ea de minune; ba îi și convenea că era nevoită să urmărească și să-i evaluaze lui activitatea, să întocmească un raport detaliat, doar nu era deloc dificil. Mai dificil, dar tare plăcut, era faptul că se va afla în prezența lui, zi de zi, în următorii ani, mulți la număr...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vai, ce proastă putuse fi în momentul în care depusese afurisita aceea de reclamație împotriva comandantului misiunii! Ar fi trebuit s-o rupă imediat în zeci de mii de bucățele; sau și mai bine, să n-o fi scris deloc! Dar o scrisese; ba o și depusese, semnată, de mâna ei, iar asta o îndepărta mult față de el. Ea însă... Sentimentele ei... Ah, dacă ar ști el! Dar cum să știe el ceva ce nici măcar ea nu știa prea bine?! Ah, ce dificil i se părea totul Liei! La ce-o putea ajuta psihologia sau psihiatria în asemenea cazuri, în care era și ea direct implicată? Bineînțeles, cu nimic. Mama ei avu de așteptat aproape până la 08.00 ca ea să fie echipată, gata de plecare. Se apropie timid, încet, cu pași mărunți de mama ei, mai ales că acum era și domnul Virgil Stancu acolo. Tatălui ei ce-o să-i mai spună? Ar prefera ca dânsul să n-o întrebe nimic, dacă s-ar putea, să nici n-o observe, s-o ignore. Era oare posibil? Evident, nu!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din când în când, Lucian mai privea spre frumoasa lui colegă brunetă, domnișoara consilier; va avea el oare vreodată nevoie de sfaturile ei? Și dacă da, la ce sfaturi se va putea aștepta din partea ei?! Deocamdată, ar fi dorit ca în acea seară s-o conducă din nou până acasă, dar era conștient că nu va putea, din două motive: Rikky și Nero. Deci, domnișoara blondă se va afla alături de el în acea seară, în mașina directorului. Nu-l deranja foarte mult acest amănunt, că doar o simpatiza pe Maria, dar... Domnișoara consilier se bucura de ceva mai mult decât doar simpatia lui, cu toate că ea nu părea a-i împărtăși sentimentele.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbind discret la auzul numelui său, Lia porni spre director, pentru a-și primi accesoriile uniformei și cele patru bulinuțe gălbui care-i reveneau ei, în calitate de consilier al misiunii. Lucian o urmări cu privirea, plin de admirație. În curând, uniforma Liei fu împodobită aidoma celor purtate de colegii ei din conducerea echipajului, cu câteva mici diferențe, printre care, evident, inițialele numelui și numărul bulinuțelor gălbui; la ea, doar patru. Ce importanță avea însă oare acest amănunt minor? Cine lua seama la numărul bulinuțelor și la semnificația lor? Făcea parte din echipaj, iar asta era cel mai important! Acum însă, totul devenise deja mult mai serios, oficial... Lucian îi urmărea atent fiecare mișcare, fiecare gest. "Cât de frumoasă poate fi..." nu reuși el să-și rețină acest gând. După ce ea trecu la loc, cu toții putură auzi explicațiile directorului despre ea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Își privi fiul; era într-adevăr un tânăr frumos! De parcă ea n-ar fi știut acest amănunt?! Ba îl știa și încă foarte bine! Îl aflase de ceva timp, încă de când fetele începuseră să-l caute pe acasă, adică de vreo câțiva ani... Mai știa însă că nici una nu-i trezise fiului ei interesul, nu legase cu nici una o relație serioasă, de durată; ea nu aflase încă despre domnișoara consilier și de sentimentele pe care fiul ei le avea față de această domnișoară, pentru că Lucian nu-i spusese nimic în acest sens, ocolea de fiecare dată subiectul legat de domnișoare, cu subtilitate... Diana îl privi din nou! Îi era tare drag! Acum era acolo, lângă ea, dar fiul ei va pleca în curând; și nu cu o mașină, la o scurtă plimbare prin oraș sau în afara acestuia... Deocamdată însă, ajunseră la Institut. Înainte de a intra pe poarta Institutului, cei doi body-guarzi coborâseră. Lucian parcă mașina directorului, el pornind spre nava lui albastră, în timp ce Diana, mama lui, chiar spre biroul directorului.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Vezi, ai ajuns în fața Comisiei Disciplinare acum, fiind cadet, nu când erai elev, deși pe atunci făceai foarte multe năzbâtii, nebunii... Cine oare te scotea mereu din încurcătură?
Lucian: Dumneavoastră?!
Traian: Exact, eu; și chiar făceai niște pozne, mari de tot, nu glumă!
Lucian: Și acum?!
Traian: Acum nu pot face nimic, nu pot interveni în favoarea ta, chiar dacă vreau; sunt legat de mâini și de picioare. Odată ajuns în vizorul Comisiei Disciplinare, nu mai ai scăpare; vei intra pe mâinile lor. Și te avertizeaz că sunt foarte duri, nu iartă nimic...
Lucian: Nu-i cunoașteți pe membrii Comisiei?
Traian: Nu, dar aș putea afla cu ușurință cine sunt, însă tot nu mi-ar folosi la nimic. Toți știu că-ți țin partea, nu mă ia nimeni în seamă... Și atunci?
Lucian: Îi voi înfrunta; n-am încotro.
Traian: Bravo! Foarte frumos! Îi vei înfrunta... Crezi că-i așa de ușor? Vei afla despre tine lucruri pe care nici tu însuți nu le știai. Mai rău e că le vor auzi și noii tăi colegi, ca să nu mai vorbim de presă... Va fi un scandal de proporții, pe care nu-l putem evita.
Lucian: Cum adică, presa?! Reporterii nu sunt ținuți la distanță?
Traian: Ha; să crezi tu că măsurile de siguranță luate sunt suficiente pentru a-i opri pe indivizii aceia curioși...
Lucian: Adică... Nu sunt?!
Traian: Nici gând!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorul Eugen Manea era din ce în ce mai nedumerit: Lucian, comandantul misiunii, avea hăinuțe pentru păpușele, iar domnișoara Lia, consilierul misiunii, vreo câteva arme (pistoale) din secolele trecute. Oare la ce se mai putea aștepta din partea lui Alex și a doctoriței Stela; ce surprize mai aveau și ei prin pachetele lor? Încercă să desfacă o altă cutie, de mărime mijlocie, dar nu reuși; o răsuci pe toate părțile, dar nici gând s-o deschidă. Citi însă numele: Stela Anca Stejăran; în curând apăru și doctorița, adică posesoarea acelei cutii.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Nu cred că vreau să vorbesc despre asta acum. Problema asta o voi rezolva doar când mă voi afla din nou acasă, pe Terra, față în față cu dom' director; cu nimeni altul!
To Kuny: Dar, băiete, noi doi am discutat pe larg despre acest subiect, iar eu ți-am explicat destul de clar cum stau, de fapt, lucrurile. În plus, tu ești un băiat destul de inteligent pentru a putea înțelege...
Lucian: Victor!
To Kuny: Da, comandante!
Lucian: Oprește-te, te rog!
To Kuny: Bine, mă opresc în acest punct, așa cum vrei tu, dragul meu...
Lucian: Cu tot respectul pe care ți-l port, Victor, ar trebui să-ți fie clar un singur lucru: Anume, n-am de gând să dezbat acest subiect acum, nici măcar cu tine! Și trebuie să înțelegi că nu vreau să te supăr, doar n-am nici un interes să vreau așa ceva.
To Kuny: Înțeleg, dragul meu. Deci, problema asta o vei lămuri doar cu Traian, față în față...
Lucian: Exact! Și până atunci, nu vreau alte discuții legate de acest subiect, cu nimeni! În plus, eu rămân, așa cum mă știți, doar Lucian Enka, nimic mai mult și nimeni altcineva! Și acum, poate ar trebui să trecem la altceva; ar fi destule altele de spus...
To Kuny: Ai dreptate, dragul meu. Deocamdată, putem abandona acest subiect. Avem multe altele de spus... Am să te rog însă să mă ajuți în continuare. Pentru că ești singurul care cunoaște destul de multe amănunte, tocmai datorită lui Traian.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian avea de gând să se înțeleagă cu colegii săi, fără a fi nevoit să le amintească faptul că el ar fi comandantul misiunii, deci, într-un fel, cel mai mare în grad în următorii ani, dacă ar fi să se stabilească o ierarhie în echipaj; asta presupunea, implicit, că subalternii săi ar fi fost nevoiți să-i dea ascultare fără a se opune. El însă nu le solicita ascultare, nu avea asemenea pretenții pe care le considera absurde, iar pe colegii săi nici nu avea de gând să-i considere subalterni, inferiori lui, chiar dacă Nistor continua să-i spună "șeful" și nu părea a avea de gând să renunțe la acest gen de a i se adresa lui Lucian.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Ar mai fi un lucru de lămurit, dragul meu. Tot de la distinsul tău prieten am aflat un amănunt care m-a pus serios pe gânduri: Domnul director mi-a spus că ai fi îndrăgostit de domnișoara consilier, cea care te-a reclamat Comisiei Disciplinare a Institutului.
Lucian: Poftim?! Ți-a spus dom' director așa ceva?
Diana: Da... Eu așa am înțeles.
Lucian: Nu, mamă; poate ai înțeles greșit. Nu cred că dom' director a spus una ca asta.
Diana: Poate nu astfel formulat, dar ideea în sine era aceeași. Și te rog, Luci, dacă ești cumva îndrăgostit, de ea sau de altcineva, spune-mi! Nu-mi ascunde un amănunt atât de important.
Lucian: Mamă... Nu pot să-ți spun decât că... Dacă aș fi îndrăgostit de ea, ar ști și ea acest lucru, pentru că i-aș fi spus până acum, dar o poți întreba de dimineață, să vezi ce-ți va răspunde.
Diana: Nu, dragul meu. Nu-i nevoie! Mi se părea absurd să fii îndrăgostit tocmai de ea. Poate de domnișoara cea blondă, ea e foarte drăguță.
Lucian: Într-adevăr, foarte...
Diana: Nu știu de ce domnul director mi-o fi spus așa ceva.
Lucian: Nici eu...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă își va schimba sau nu această părere, Alex încă nu știa; rămânea de văzut. Deocamdată, i se părea antipatică, iar într-un top provizoriu al fetelor pe care le considera cam nesuferite, doctorița se situa pe locul 2, după domnișoara consilier Lia, care ocupa locul fruntaș, în urma acțiunii de a-l fi reclamat pe Lucian Comisiei Disciplinare. Și doar ele două i se păreau cam nesuferite, deci, aici se oprea lista lui Alex, pentru că n-avea nimic cu blonduța cea mititică Maria; ea era chiar foarte simpatică. Într-un timp, fusese și "Ucigașa" inclusă în acest top imaginat de Alex, când pe locul 1, apoi pe 2, după care pe 3, dar acum ieșise definitiv de pe această listă; "Ucigașa" devenise drăguță... Oare vor deveni și celelalte două, colegele lui, măcar suportabile, desființând astfel această listă? Altfel, cum se va descurca geneticianul cu ele, în următorii, cel puțin 13 ani? I se părea dificil, dacă nu chiar imposibil, dar încercă să nu se mai gândească la asta, deși se întrebă cum naiba reușea oare Lucian s-o suporte pe domnișoara consilier, ba încă îi lua mereu apărarea cu înverșunare, în fața tuturor și o conducea zilnic acasă... Oare nu cumva îi plăcea de ea? Alex se înfioră numai la gândul unei asemenea posibilități, pe care o alungă rapid din minte. Ajunseră în curând acasă, la genetician, așa că mașina opri acolo, în fața casei respective. Din autovehicul coborî doar Alex.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi Alex își primi cadourile de la colegi, îmbrățișări, urecheli și urări, așa cum era obișnuit. Părea însă mulțumit că nu mai era supărat cu Lucian; era foarte important pentru el. De aceea, chiar era vesel; parcă excesiv de vesel. Doctorița, vigilentă, îl fixă cu privirea ei albastră, dar nu-i reproșă nimic, neremarcând nimic nelalocul său în comportamentul lui. Seara, spre deliciul lunganului, urma momentul tortului, pe care Alex îl privi admirativ, parcă nevenindu-i să creadă că ar fi real, helixul unei molecule ADN învârtindu-se miraculos sub privirea lui uimită; știa că Lucian se ocupase de acest tort, doar cu mâna stângă... Geneticianul nu avea cuvinte; câteva clipe rămase tăcut, cu cuțitul în mână, uitând să sufle cele 33 de lumânări care ardeau încet, să-și pună vreo dorință în gând, sau orice altceva... Glasul colegilor îl readuseră la realitate. Stinse lumânările, își puse în gând dorința, apoi tăie emoționat helixul ADN, împărțind fiecăruia câte o felie; nu uită să-i ofere mai mult geografului.
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât despre Lia, domnișoara consilier, nici nu mai știa ce să creadă. Oare chiar era rea, sau doar așa dorea ea să lase impresia? Știa doar că o iubește, că e îndrăgostit de ea, dar o anumită promisiune făcută, mai ales față de domnul Virgil Stancu, tatăl ei, îl împiedica să-i spună deschis tot ceea ce simțea pentru ea. Și atunci? Ce putea face? Să lase lucrurile așa cum erau? Adică, nu în avantajul lui... Ce dilemă! Măcar era bucuros că ea era acolo, la bordul navei, nu rămăsese acasă, pe Terra. Călătoreau împreună, pentru următorii cel puțin 13 ani. Destul de interesant... Oare ce se va întâmpla pe parcurs? Cum îl va privi ea după toți acești ani? Se va schimba ceva în atitudinea ei ostilă, agresivă, față de el? El spera că da. Și avea toate șansele să se întâmple astfel. Deocamdată însă, rămăsese de bună-voie să supravegheze zborul navei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex ieși din Institut doar pentru câteva clipe, întorcându-se împreună cu "Ucigașa" cea vitează, pe care le-o prezentă foștilor săi colegi de cercetări genetice, stabilind cu aceștia când putea domnișoara body-guard Petra Nețoiu să înceapă să studieze măcar noțiunile introductive în ingineria genetică (foștii colegi ai lui Alex, erau, la fel ca și acesta, buni specialiști în ingineria genetică). Colegii lui, amabili, acceptară s-o inițieze în acest domeniu atractiv pe domnișoara Nețoiu, care se bucură că totul se aranjase în acest sens; potrivit înțelegerii stabilite, va începe studiul de săptămâna viitoare, luni dimineața. Iar dacă rezolvase acest amănunt, Alex se putea întoarce liniștit la bordul navei albastre; "Ucigașa" mai rămăsese puțin cu foștii lui colegi. Pentru a putea intra nestingherită în Institut, ori de câte ori era necesar (când venea la orele de studiu), domnișoara Nețoiu primi un permis de liberă trecere (măsurile de siguranță erau destul de severe; nu se permitea accesul oricui, oricând, în Institut). Pentru "Ucigașă" însă, se rezolvase, în favoarea ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl lui, Iulian Enka, i se păru un om blând, simpatic. De ce el îi spunea "blondule"?! Intrară în cameră, unde se afla nu doar Diana Enka, ci încă doi oameni, ceva mai în vârstă, dar nu foarte bătrâni. În urma Liei apăru Lucian. Păru surprins, dar bucuros de prezența celor doi. Privi spre blond; acesta nu-l avertizase că se mai afla cineva în casă. Dar zâmbi degajat și se grăbi să-i salute pe cei doi. Aceștia îl îmbrățișară cu căldură. Lia pricepu; erau bunicii lui. Era în casa comandantului misiunii, la masă cu familia acestuia. Se întrebă din nou în gând de ce o adusese el oare aici? Părea însă sigur că nu cu vreo intenție necurată față de ea, deci Lia se mai liniști; n-avea motive de îngrijorare. Lucian își sărută cu drag bunicii. El plecă și dispăru după o ușă; dincolo de ea se afla, presupunea Lia, bucătăria. Dar de ce-o lăsase singură, la masă, cu familia lui? Zâmbi încurcată spre acei oameni; pe domnul și doamna Enka îi mai văzuse, doar o dată, la oficializare, dar i se părea ciudat să se afle la dânșii acasă, ba chiar la masă cu aceștia.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Banii care vi se cuvin, domnișoară doctor, pentru medicul echipajului. Ca sumă totală, vă pot spune că sunt aproape cât suma primită de comandant.
Stela: Nu m-aș fi așteptat să primesc bani astăzi, ba încă o asemenea sumă...
Traian: Pentru consilierul misiunii, domnișoara psiholog Stancu... Aveți grijă ce sfaturi îi veți da comandantului misiunii!
Lia: Ar fi de preferat să nu aibă nevoie de sfaturile mele, însă dacă va fi cazul, mă voi strădui ca sfaturile mele să fie în folosul echipajului, spre binele și reușita misiunii noastre.
Traian: Exact asta se și așteaptă de la dumneavoastră, domnișoară. Pentru geneticianul echipajului, Alex... Ce zici, măi, ți-ajung până pe 27 iunie?
Alex: Glumiți, dom' director?
Traian: Iată și pentru geograful nostru o sumă, sper, pe măsura înălțimii sale. Măi, Nis... Tu chiar ești așezat acum și așa ai fost pe tot parcursul ședinței, de când a început ea?!...
Nistor: Da, dom' director...
Traian: Bine, acum e clar. Stai jos!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deci, să rămână în Institut câteva minute, cel mult un sfert de oră, așa spusese directorul. Bun. De acord; să rămână. Asta îi convenea și lui. Putea însă măcar să rămână liniștit? Nu, bineînțeles... Fetele parcă-l miroseau, sau îi ghiceau prezența; se văzu din nou încolțit de mai multe domnișoare, toate din Institut. Le cunoștea pe toate, deși nu-și amintea numele fiecăreia. Insistau să meargă cu ele la discotecă; discoteca Institutului, mai ales că era seară... Și din nou această scenă se petrecu în fața domnișoarei consilier Lia, spre dezavantajul lui. Ce jenant i se părea; lui... ei nu-și putea da seama cum i se părea. Reuși totuși să scape din îngrămădeală, înainte de a se sfârși sfertul de oră, iar Lia să plece singură, fără el și body-guarzi. Timid, i se alătură. Îi era necaz că pățea mereu astfel, mai ales în prezența ei. Ușor rușinat, se șterse cu batista de urmele de ruj lăsate de fete; nu era nevoie ca ea să-i spună că ar fi avut urme de ruj pe obraji, își dădea și singur seama de acest amănunt inevitabil. O privi o clipă atent, suficient pentru a pricepe că era din nou furioasă; ochii ei albaștri scăpărau parcă scântei. De ce era oare furioasă?! Nu-și dădea nici el seama! Dar nici ea. "Don Juan..." își repeta ea în gând, fără a spune nimic cu voce tare. Din fericire, nu pățise nimic uniforma lui. Acum ar fi avut alta de schimb; în navă, evident. Nu era însă nevoit să se înapoieze în navă, pentru a se schimba.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian auzi ușa deschizându-se, dar nu se ridică din pat, să vadă cine era. Blondul se apropie încet, străduindu-se să nu facă zgomot, crezând că băiatul doarme. Îl privi. Observă că avea ochii închiși, iar alături de el încă se afla acea păpușică brunetă, care semăna cu domnișoara consilier. În plus, remarcă și lănțișorul de la gâtul băiatului. Se încruntă ușor, prezența acestui lănțișor părând a-l nemulțumi; știa bine de la cine era... Nu de la el, în nici un caz! Lăsă însă orice mâhnire în urmă, pentru că nu era timp suficient pentru asemenea supărări; rămăseseră doar câteva ore până la lansare. Se așeză pe marginea patului, lângă băiat, fără a spune nimic. Încercând să nu-și deranjeze fiul, se întinse și luă păpușa, pentru a o cerceta cu atenție; îl frapă asemănarea izbitoare cu domnișoara consilier, dar și mai surprins păru când auzi vocea fiului său...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian, surâse mulțumit de rezultatul obținut; iată-se reușind și-n postura de negociator, de mediator, deși până-n acel moment nu mai avusese ocazia să ducă astfel de "tratative" cu colegii săi, sau cu altcineva. Totuși reușise să-i "îmbuneze" destul de repede și de ușor pe cei trei "răzvrătiți", să calmeze situația. Reușise oare definitiv? Stinsese conflictul?! Probabil nu în totalitate. Mai era domnișoara consilier Barbie, iar ea era pornită împotriva lui, cu el avea ceva de împărțit, pe ea nu reușise încă s-o convingă să renunțe la ostilități (de fapt, nici măcar nu încercase). Se îndreptă îngândurat spre puntea principală, unde, deocamdată, era liniște; se reinstaurase "pacea", cel puțin temporar. Își aminti cuvintele blondului; dânsul îl avertizase că "puștoaica" asta îi va da serios de furcă pe parcursul misiunii. Atunci nu-l crezuse; cât ar fi dorit acum să-i spună că avusese dreptate în privința asta, dar nu putea. Blondul său tată se afla pe Terra, încă în cabinetul directorului Institutului, așteptând cu înfrigurare restabilirea legăturii, în timp ce "Pacifis" se afla pe o orbită lunară, foarte aproape de suprafața accidentată a satelitului natural al Terrei. Deciseseră: Vor rămâne pe orbită, fără a coborî pe Lună, iar după ce vor înconjura de câteva ori satelitul Pământului, vor porni spre planeta roșie, Marte...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Dar, băiete, gândește, gândește logic! Ce dacă se plimba cu tânărul Kelso prin parc? Atâta timp cât nu i-ai spus că o iubești, nu poți avea nici o pretenție asupra ei. E liberă să facă orice dorește; nu ți-e nici măcar prietenă, ci doar colegă. Nu uita acest amănunt!
Lucian: Așa e, aveți dreptate. Știu foarte bine asta, dar...
To Kuny: Gelozia... Gelozia nu-i bună la nimic, băiete, nu-ți este de nici un folos! Ar trebui să știi acest lucru, doar ești un băiat isteț! În ceea ce-l privește pe Sid Kelso, nu-l privi ca pe un rival, pentru că nu ai motive! El ține mult la tine, la prietenia ta!
Lucian: Știu... Mă scuzați, vă rog! Am să încerc să nu mă mai gândesc la ei.
To Kuny: Nu asta este cea mai bună soluție; să nu te gândești la ei! La care "ei"?! În primul rând, nu există nici un "ei", nu face această greșeală! Există poate doar în mintea ta, întunecată acum de gelozie... Domnișoara consilier s-a plimbat doar cu acest tânăr simpatic, într-o seară de duminică, ceea ce nu înseamnă nimic altceva! S-au plimbat doar, atâta tot! Pricepi, Luci?! E destul de clar pentru tine?
Lucian: Așa este... Dar, vă rog, să nu mai discutăm despre asta!
To Kuny: Off, băiete... Sunt de acord. Să nu mai discutăm despre asta, deși nu asta ar fi soluția cea mai bună. În cazul ăsta, te-aș ruga să încerci să fii atent, câteva clipe măcar.
Lucian: Sigur, domnule. Voi încerca!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!