Pteranodon rămâne varietatea cea mai bine adaptată la zbor dintre toţi pterosaurienii. Având, la unele specii, suprafaţa de peste 20 m2 şi anvergura aripilor de 8-12 metri, membranele sale de piele uneau labele anterioare cu cele posterioare, transformând animalul într-un fel de uriaşă "aripă zburătoare". Corpul scurt, fusiform, îşi pierduse complet coada, devenind extrem de aerodinamic, întregul schelet avea oasele umplute cu aer şi foarte uşoare, iar craniul era aproape la fel de lung ca şi trupul. Fălcile se transformaseră într-un cioc de un metru lungime, lipsit de dinţi, contrabalansat de o creastă osoasă cu aceleaşi dimensiuni, având marginile tăioase ca o sabie. Pteranodonii trăiau mai ales pe coastele oceanelor şi în masivele muntoase limitrofe bazinelor marine; par să fi fost capabili de a rămâne zile întregi în aer, de a ataca fulgerător, fără zgomot şi constituie probabil cele mai redutabile înaripate piscivore care s-au ridicat vreodată pe cerul Terrei.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pterozauri, solzii cornoşi ai epidermei s-au subţiat mult, oasele scheletului au început să-şi piardă măduva, rămânând goale pe dinăuntru la cele mai evoluate specii, craniul a căpătat spaţii intraosoase care îl uşurau considerabil, maxilarele cu dinţi s-au transformat treptat în ciocuri, coada s-a scutat sau a devenit extrem de subţire. Dar cea mai interesantă adaptare rămâne apariţia aripilor, membrane rezistente de piele unind flancurile corpului cu cel de-al patrulea deget al labelor anterioare, dezvoltat enorm, atât în lungime, cât şi ca rezistenţă la efort.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramphorhynchus, considerată cea mai veche reptilă zburătoare, avea lungimea de până la 4-5 metri (dintre care aproape jumătate măsura coada, terminată printr-o lopăţică romboidală cu rol de cârmă). Anvergura aripilor atingea 2,2 metri, oasele îşi păstrau măduva, corpul era acoperit de solzi subţiri şi mici (sau păr des, la speciile mai evoluate), iar craniul poseda fălci lungi, drepte, prevăzute cu dinţi conici. Datorită acestor caractere anatommice primitive, zborul animalului era foarte greoi, reducându-se de la planarea de la un copac la altul, în căutarea unor prăzi lente sau a puilor şi ouălor din cuiburile altor reptile.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pterodactylus constituie o formă mai evoluată. Cele mai multe specii aveau dimensiuni medii (2-8 metri deschiderea aripilor), dar există şi un exemplar găsit în statul Texas (S. U. A.) care măsoară 12 metri între extremităţile aripilor desfăcute. Coada subţire, tot mai scurtă, a primelor specii, nu le mai servea în timpul zborului, fiind doar o reminiscenţă, ceea ce nu-i împiedica pe aceşti "crocodili ai văzduhului" (ale căror fălci încovoiate şi scurte începeau să semene cu un cioc de pasăre, dar aveau până la 360 de dinţi) să manifeste o siguranţă sporită în planare şi o mare agresivitate.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mările şi oceanele din epoca mezozoică, poate cele mai întinse din istoria Pământului, erau în majoritate calde şi deschise (deci, bogat oxigenate). Vieţuitoarele, nu prea diversificate (se remacă peştii cu schelet osos, amoniţii şi belemniţii, alături de trematosauri, singurii amfibieni de apă sărată), erau în schimb foarte numeroase, ceea ce a dus la apariţia unui mare număr de reptile marine carnivore. Interesantă este varietatea de forme şi specializări a acestor făpturi care, spre deosebire de reptilele zburătoare, au găsit un mediu mai propice conformaţiei lor anatomice (deşi, având plămâni şi nu branhii, erau obligate să iasă la suprafaţă pentru a respira). Cele mai cunoscute dintre ele sunt: Ichtyosaurus, Plesiosaurus, Elasmosaurus şi Tylosaurus.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cea mai interesantă adaptare, în cazul pterosaurienilor, rămâne apariţia aripilor, membrane rezistente de piele, unind flancurile corpului cu cel de-al patrulea deget al labelor anterioare, dezvoltat enorm, atât în lungime, cât şi ca rezistenţă la efort.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul pterozaurilor era mai mult o planare favorizată de curenţii de aer, însă chiar în aceste condiţii rămâne o adevărată performanţă adaptativă, una din nenumăratele "minuni" ale naturii, pe care ştiinţa secolului nostru le "redescoperă" treptat şi nu o dată, incomplet. Dintre cele 85 de specii de pterosaurieni catalogate, trei atrag atenţia în mod deosebit: Ramphorhynchus, Pterodactylus şi Pteranodon.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre cele 85 de specii de pterosaurieni catalogate, trei atrag atenţia în mod deosebit: Ramphorhynchus, Pterodactylus şi Pteranodon.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Pacifis" era o navă robustă, bine asamblată, pe departe cea mai mare şi puternică navă dintre toate cele existente pe suprafaţa albastră a Terrei, probabil unica navă ce putea rezista unei asemenea călătorii. Era confecţionată dintr-un aliaj foarte rezistent, bine ales, asamblată cu grijă şi cu oarecare nuanţă de gust şi frumuseţe. Culoarea ce predomina întreaga ei înfăţişare era albastrul, frumos îmbinat, pe alocuri cu străluciri bleu-ciel sau cu pete bleu-marin. Pe corpul ei metalic era înscris cu litere majuscule, argintii, ce sclipeau ameninţător, "Pacifis".

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o diversificare şi o evoluţie corporală destul de lentă (peste 40 milioane de ani), la începutul Mezozoicului, în Triasic, s-a produs una dintre marile explozii din lumea vie: în mai puţin de un milion de ani au apărut câteva mii de specii de reptile terestre, acvatice sau zburătoare, majoritatea atingând dimensiuni ieşite din comun.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unholy war

Vine şi resemnarea într-un final
şi e ca un corp cald
care se aşază
peste pielea udă, corpul tău în convulsii.
Un calm lipsit
de orice incertitudine, raze de lumină străpungând
toate coşmarurile de peste noapte,
sânge ţâşnind stereo
peste zăpadă ingenuă ca dintr-o maşină de carne.

Poţi să treci
prin mine cu ura ta,
sabie laser Star Wars,
n-o să rămână
niciun semn straniu
pe piele într-o viaţă următoare. E un zid
în jurul meu care mă protejează,
dragostea lui,
dragostea lui ca o armată
de nanoroboţi, roi furios
de viespi zumzăind metalic.

Noradrenalină-n
circuite, fiecare zi
care trece
e ca o piatră împinsă în amonte,
la final
uşurarea unei blattodee de a nu fi strivite.
Mii de emoţii pe minut,
fiecare dintre ele
ca o bulă tridimensională. Împrumută-mi un pic
sabia ta laser,
sabia ta de ură,
o să ies
învingătoare din asta,
o să accept într-un final
trupul acela cald
peste pielea mea udă, trupul meu în convulsii.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În era Mezozoicului au avut loc cele mai mari transgresiuni marine din istoria Terrei, dar spre sfârşitul ei au început să se contureze atât o parte dintre actualele continente (Africa, America de Sud, Australia), cât şi marele sistem muntos alpino-carpato-himalaian, coloana vertebrală a Europei şi a Asiei.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice am încercat să fac în viaţă, am încercat cu toată inima să fac bine; oricărui lucru căruia m-am dedicat, m-am dedicat complet, având scopuri înalte şi, pe scurt, întotdeauna am fost extrem de onest.

citat celebru din Charles Dickens
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost deja stabilit faptul că diverse părţi ale aceluiaşi individ, care sunt exact la fel pe parcursul perioadei embrionare timpurii, devin foarte diferite şi servesc la scopuri foarte diferite în stadiul de adult. Deci, din nou, s-a demonstrat că, în general, embrionii de la cele mai distincte specii care aparţin aceleaşi clase, sunt foarte similari, dar devin, foarte diferiţi, atunci când sunt complet dezvoltaţi.

citat clasic din Charles Darwin
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Gigi Becali

Becali, orice ar face, rămâne un oier,
Vorbind tot timpul despre cele sfinte.
E greu să te transformi într-un boier,
Având în cap bancnote-n loc de minte.

epigramă de Paul Constantin (5 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian era şi el mulţumit de rezultatul maxim obţinut de Lia, iar chipul lui plăcut fu luminat de o bucurie greu de explicat pentru el însuşi, încordarea care-l stăpânise până atunci degajându-se dintr-o dată, ca un abur efemer, ce se amestecase brusc cu restul aerului, devenind imposibil de localizat. Teama că ea ar rămâne pe suprafaţa planetei albastre, în timp ce el pleca departe, îi dispăruse instantaneu, în momentul în care văzuse nota acordată de computer şi avea o certitudine de netăgăduit: Dorinţa lui arzătoare i se îndeplinise; Lia îi devenise, indiscutabil, colegă, chiar din acel moment, în ciuda celor cinci teste extrem de dificile pe care el le alcătuise special pentru ea, pe departe cele mai dificile dintre toate care le reveniseră celorlalţi candidaţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sabrina Fairchild: A fost odată ca niciodată, la nord de Long Island, la treizeci de kilometri de New York, o mică fată pe o mare moşie cu mulţi servitori: grădinari, un dendrolog, un vâslaş care să aibă grijă de bărci, să le dea drumul pe apă primăvara şi să le răzuiască iarna; erau specialişti care să aibă grijă de terenul de tenis exterior şi interior, de piscina de afară şi de cea interioară. Şi mai era un om fără un titlu anume care avea grijă de un mic pond din grădină în care înota un peştişor pe nume George. De asemenea, mai era un şofer pe nume Fairchild, adus din Anglia cu mulţi ani în urmă, la fel şi Rolls Royce-ul. Fairchild era un şofer bun, rafinat, distins precum cele opt maşini pe care le avea în grijă şi avea o fiică pe nume Sabrina. Ca de fiecare dată în ultimii treizeci de ani, cu ocazia curselor de yacht, familia Larrabee dădea o petrecere. Şi niciodată nu ploua în seara respectivă. Erau patru Larrabee în total: tatăl, mama şi cei doi fii. Maude şi Oliver Larrabee s-au căsătorit în 1906, iar unul dintre cadourile de nuntă a fost o casă în New York şi moşia asta pentru weekend-uri. Cea din oraş a fost transformată în Saks Fifth Avenue. Linus Larrabee, fiul cel mare, a terminat la Yale, iar fratele lui, David a frecventat pentru scurt timp unele dintre cele mai bune facultăţi din est şi a trecut prin mai multe căsnicii într-un şi mai scurt timp. Acum e un renumit jucător de polo şi îi datorează lui Linus şase sute de dolari. Viaţa era frumoasă cu familia Larrabee. Aproape un paradis în Long Island.

replici din filmul artistic Sabrina, după Samuel A. Taylor (9 septembrie 1954)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două prietene urcară treptele, iar în momentul în care trapa navei se deschise, emoţia Dorei crescu în intensitate, mai ales că toţi cei aflaţi în interior îşi îndreptară privirile în direcţia trapei. Dora îl recunoscu pe directorul Institutului, deşi nu-l mai văzuse niciodată de atât de aproape... Nici ceilalţi nu-i erau necunoscuţi, chiar dacă nu-i mai întâlnise; îi ştia însă pe toţi: pe profesorul Manea – doar dânsul şi directorul nefiind în uniforme; pe Nistor – inconfundabil datorită înălţimii sale (era, inevitabil, deasupra tuturor, la propriu vorbind); pe Alex – mai ales după ultimele evenimente din zilele trecute, intens mediatizate; pe Mihai – se cunoştea că era încă doar un băieţandru şi nu s-ar fi zis că ar fi fost vreodată campion mondial la lupte, nici chiar la juniori; pe Maria – mărunţică şi foarte blondă, nu putea fi trecută cu vederea; pe Stela – înaltă (nu chiar cât Nis) şi tunsă scurt; iar în mijlocul lor se evidenţia Lucian – comandantul misiunii, frumosul Don Juan... Deşi nu-l mai văzuse până atunci, nu se putea ca Dora să nu-l recunoască, nu datorită publicităţii din ultimul timp, cât, mai ales din descrierile pe care, bineînţeles, le auzise de mult şi Dora. Iar dintre toţi, tocmai el se desprinse surâzător, pentru a le întâmpina pe cele două fete; şi pe Lia, dar mai ales pe prietena ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi strânse câteva lucruşoare pe care le considera absolut necesare, le puse într-un rucsac, pe care-l luă în spate, iar după ce deblocă uşa camerei sale, ieşi. Păşi încet, temător, abia mergând, ferindu-se chiar să provoace zgomot în timp ce cobora treptele, de parcă dorea ca părinţii lui să nu-şi dea seama de acest lucru. Inutil însă; normal că nu fu doar auzit, ci şi văzut, având rucsacul în spate şi fiind gata de plecare. Diana Enka îl fixă cu ochii mari, căprui, tare expresivi, care în clipa aceea exprimau doar multă tristeţe şi amărăciune, foarte probabil datorită deciziei fiului ei de a pleca; nu doar în acel moment, la Institut, ci mai ales în misiunea de care tot el amintise...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Levy: De-a lungul vieţii suntem puşi în situaţia de a lua decizii extrem de dificile şi de a face alegeri de principiu. Doar unele sunt majore, cele mai multe sunt mărunte. Totuşi, alegerile pe care le facem ne definesc. Suntem, în cele din urmă, suma alegerilor noastre. Evenimentele se desfăşoară atât de imprevizibil, de nedrept. Fericirea nu pare a fi fost inclusă în planul creaţiei; noi suntem cei care, având puterea să iubim, facem ca universul nepăsător să capete un sens. Totuşi, cei mai mulţi dintre noi continuă să caute bucurie în lucrurile simple, ca familia, profesia şi speranţa că viitoarele generaţii vor înţelege mai mult.

replică din filmul artistic Delicte şi fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există printre realităţile care ne stau în faţă, unele în puterea noastră şi altele independente de voinţa şi puterea noastră. Ţin de noi părerea, impulsurile, dorinţa, aversiunea, într-un cuvânt, tot ceea ce reprezintă propria activitate. Sunt în afara voinţei noastre trupul, faima, forţa de conducător, într-un cuvânt tot ceea ce nu constituie treburi specifice nouă. Cele ce depind de noi sunt libere prin esenţa şi natura lor şi nu pot fi oprite sau frânate de vreun obstacol. Cele asupra cărora nu avem nici o putere sunt lipsite de vlagă, supuse robiei, şovăielnice în faţa piedicilor şi la cheremul unor voinţe străine. Prin urmare, aminteşte-ţi că, dacă socoteşti libere pe cele care, prin natura lor, sunt roabe, dacă vei considera drept proprii pe cele străine de tine, te vei poticni în faţa obstacolelor, vei fi frământat, mâhnit şi vei cârti împotriva zeilor şi a oamenilor. Dimpotrivă, însă, dacă socoteşti drept ale tale, numai cele ce-ţi aparţin şi străine de tine, cum de fapt şi sunt, pe cele din afara ta, nimeni nu va putea vreodată să te constrângă, nimeni şi nimic nu-ţi va sta piedică, nu vei învinovăţi pe nimeni, nu vei cârti împotriva nimănui, nicicând nu vei avea duşmani, niciodată nu te vei lăsa doborât de ceea ce este dăunător.

Epictet în Manual şi Fragmente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!