După ce se săturară de întrebări şi răspunsuri, liceenii îşi reluară banchetul. Totuşi, nu mai dădură muzica la maxim, doar puţin mai tare. Lunganul dansă şi el, de cele mai multe ori cu Adela, dar şi cu diriginta ei de vreo câteva ori, ba chiar şi cu unele colege. Bineînţeles, nu scăpă de împărţirea autografelor; toţi colegii Adelei îl solicitară, ba chiar şi diriginta. Adolescenţii se amuzară copios pe seama scrisului său dezordonat, indescifrabil; ei scriau mult mai frumos decât geograful; totuşi, nici unul nu renunţă la autografe de la lungan. Urmară, bineînţeles şi fotografii, în grupuri, toate avându-l în centru pe Nistor; era unul dintre membrii echipajului unei misiuni inedite, organizată de Institut; un personaj important şi tare simpatic. În plus, fotogenic, afurisitul; înalt, înalt – dar arăta foarte bine în poze...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Nis, geograful cel înalt, activitatea acelei zile era foarte clară: se rezuma, în marea majoritate a timpului, la o nouă şedinţă foto, acasă la prietena lui, Adela Cristescu, de data aceasta el – în uniformă, deşi de acasă plecase în haine particulare, îşi luase totuşi uniforma, după cum promisese, într-un rucsac, umplut, pe lângă aceasta, bineînţeles, cu foarte multe dulciuri, acestea fiind, ca de obicei, nelipsite lunganului. Nistor se distră destul de bine în acea zi, încercând să uite de refuzul adolescentei de a-i însoţi în misiunea lor spre planeta Proxima; era cam greu însă... Părinţii Adelei îl priveau îngăduitori, ba chiar cu admiraţie; Nistor era un băiat bun; puţin cam prea înalt, însă parcă i se potrivea această înălţime. 2,18 m... Cine şi l-ar mai fi putut imagina pe geograf mai scund? Nimeni! Pentru că toţi se obişnuiseră cu el astfel; când îi rosteau numele, imediat îl asociau cu imaginea aceasta, caracteristică lui, de lungan inconfundabil...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voios, geograful se înţelese bine cu liceeni, colegii Adelei, iar banchetul se prelungi, puţin peste aşteptările dirigintei. Cât despre colegii Adelei, considerară că acesta era cel mai reuşit banchet organizat vreodată, chiar dacă se desfăşurase la şcoală, în clasa lor; prezenţa lunganului oferise un farmec aparte petrecerii de sfârşit de an şcolar. Şi se bucurară toţi că rămăseseră aici, la şcoală, nu plecaseră în altă parte; economisiseră şi bani, iar în plus, se şi distraseră, mai ales datorită prietenului colegei lor. Sosise însă şi vremea plecării spre casă, nu puteau întârzia la nesfârşit; se pregătiră deci... Nistor nu scăpă de îmbrăţişări din partea colegilor Adelei; ba chiar avu parte şi de vreo câteva sărutări, evident, pe obraji. O salută şi pe dirigintă, doamna Claudia Silfa, profesoară de geografie (avusese ce discuta cu dânsa), apoi porni alături de Adela.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul se calmase; îi venise inima la loc. Drept urmare, nu putu rezista fără a despacheta o ciocolată mare, cu alune de pădure. Îi oferi şi Adelei câteva cubuleţe; fata nu-l refuză. Se mai plimbară puţin, ţinându-se de mână, zâmbindu-şi din când în când unul altuia. Nistor o admira, dar şi Adela pe el. Îl găsea drăguţ, atrăgător. Şi de ce nu; băiatul avea farmecul lui. Îl dezavantaja puţin înălţimea, dar nefiind nici prea gras, nici prea slab, avea o alură atletică. Chipul îi era tare plăcut, cu trăsături fine, bine conturate, încadrat de părul său şaten; nici blond, nici brunet. Iar ochii, cu o privire ştrengărească, nu erau nici verzi, nici albaştri, ci o stranie combinaţie dintre acestea două, deşi nici una nu era predominantă. Prin urmare, nimeni nu putea spune cu precizie ce culoare aveau ochii lui. Deci, bineînţeles, Adelei nu-i era ruşine să meargă lângă unul ca el, doar nu avea de ce.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După un timp, liceeni începură să apară. Nistor se dezlipi de gard, dar pe Adela n-o zări încă. N-avu însă mult de aşteptat până ca ea să apară. O remarcă uşor dintre colegele care o însoţeau. Se părea că şi acelea îl observaseră pe el, căci îi tot şopteau ceva Adelei, de parcă i-ar fi spus: "Cred că te aşteaptă cineva... E prietenul tău cel înalt." Evident, colegii Adelei îl cunoşteau; puştoaica le vorbise despre el, ba îl şi prezentase şi chiar se lăudase că are un asemenea prieten, doar nu era puţin lucru să aibă ca prieten un tip ce lucra la Institut. Normal, îl văzuse şi Adela, căci o zări făcându-le semn de rămas bun colegelor sale cu mâna şi îndreptându-se singură, tare voioasă, spre el. Şi iat-o ajunsă lângă el, bălaie şi înaltă; nu chiar cât el, dar nu era nevoit să se aplece serios pentru a o săruta pe obraji, ci doar puţin, mai ales dacă se ridica şi ea uşor pe vârfuri, sau purta tocuri înalte.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Simionescu şi geograful cel înalt înaintau destul de anevoios, deşi poliţiştii şi jandarmii le făcuseră un culoar spre ieşire, încercând să ţină lumea în spatele lor. Oamenii nu erau necivilizaţi şi nu încercau să agreseze forţele de ordine, nici verbal, nici în altă manieră, dar doreau să se afle cât mai aproape de oricare dintre membrii echipajului, deci, chiar şi de Nistor; ar fi vrut să-l atingă, să-i ceară autografe. Întindeau mâini, foi, pixuri, scandând numele geografului. Impresionat, încercând să le zâmbească, Nistor chiar vru să împartă vreo câteva mâzgăleli indescifrabile tipice lui, dar directorul îl opri; nu aveau timp pentru aşa ceva.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu-i opri din drumul spre rachetodrom, nu doar din cauza prezenţei în număr foarte mare a reprezentanţilor Poliţiei, ci şi datorită faptului că toţi ştiau că se apropia momentul lansării, iar geograful, unul dintre membrii echipajului, nu putea lipsi sau întârzia. Totuşi, aproape de intrarea în rachetodrom, în calea lunganului apăru o fetiţă în vârstă de 4-5 anişori, foarte mică pe lângă geograf. Probabil Nis n-ar fi zărit-o şi nici nu s-ar fi oprit, ar fi trecut pe lângă ea, dacă nu i-ar fi auzit glăsciorul cristalin... Privi serios în jos şi de abia reuşi să zărească o mogâldeaţă mititică, tare drăgălaşă, întinzând spre el o foaie şi un pix; fetiţa avea şi o fotografie cu membrii echipajului. Nistor surâse amabil.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot aşa şi la cinematograf, adică neplăcut. Nistor şi Adela nu putură urmări în linişte filmul care rulase, unul destul de bun, judecând după titlu şi distribuţie; doar atât reuşiseră să înţeleagă şi să reţină din întreg filmul: titlul şi distribuţia. În rest... Dacă reuşiseră să vadă vreo câteva secvenţe, nici acelea întregi, era prea mult spus. Dacă la început cei din spatele lunganului păreau nemulţumiţi şi-i ceruseră să se aplece puţin, imediat ce-l recunoscuseră, începuse nebunia. Şi mai greu se dovedi a părăsi cinematograful după terminarea filmului... Ce chin! Un chin continuu, până la ora 21.30, când se urcară rapid într-un taxi şi ajunseră acasă la Adela; mai bine ar fi rămas acolo de la început. Stabiliră ca ziua următoare, duminică, să nu mai meargă nicăieri, să rămână în casă; părea o variantă mai acceptabilă, chiar şi împreună cu soţii Cristescu, părinţii Adelei (aceştia erau doar doi). Bineînţeles, tot Nistor va veni la Adela, fiind fără body-guarzi...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn bun; domnul Gigi Cristescu îl invita să intre, ceea ce, presupuse geograful, putea semnifica faptul că dânsul nu era supărat după ceea ce văzuse ultima oară, când geograful o sărutase pe fiica dumnealui, adolescenta Adela... Domnul Cristescu era amabil?! Nistor se încruntă; s-ar fi aşteptat la o cu totul alt fel de reacţie din partea dânsului... Intră totuşi, de moment ce ambii soţi îl invitaseră insistent. Doamna Manuela se îndreptă spre bucătărie, de unde se întoarse cu un platou plin de prăjiturele proaspete, cu un miros aromat, îmbietor, care-l corupse imediat pe lungan; luă, într-adevăr, vreo câteva. Şi totuşi, nu foarte multe... Îngândurat, le mestecă leneş, de parcă pentru a le mânca era nevoit să depună un efort prea mare. În realitate, nu lenea era motivul lui. Lunganul îşi luă rămas bun de la părinţii Adelei şi porni spre ieşire; ar mai fi rămas el în aşteptarea adolescentei, însă era destul de târziu. În plus, cine ştia la ce oră s-ar fi întors Adela acasă?! Iar maşina body-guarzilor porni îndărăt, spre casa familiei Harris...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să nu pară prea nerăbdător, lunganul nu plecă de acasă înainte de ora 10.00; această oră i se părea potrivită pentru o vizită la Adela. Nu era nici prea devreme, nici prea târziu, ci numai bine, deci, nu va deranja pe nimeni la ora aceea. Casa adolescentei nu era situată foarte departe de locuinţa geografului. Totuşi, din motive lesne de înţeles, Nistor preferă taxiul mersului pe jos. Normal, după cum începuse să se obişnuiască, taximetristul îl recunoscu şi-i solicită autografe. Lunganul nu-l refuză; mâzgăli rapid ceva cu scrisul său indescifrabil, iar şoferul fu mulţumit. Ajunşi în dreptul casei familiei Cristescu, taxiul opri. Lunganul coborî, fără a fi plătit; nu că n-ar fi avut bani, însă şoferul refuză categoric, nedorind să accepte bani de la lungan. Eh; şi?! Îi rămâneau mai mulţi pentru dulciuri...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela: Unde mergem?
Nistor: Unde vrei tu; alege!
Adela: Hai în parc.
Nistor: Hai...
Adela: Cum vrei să mergem? Pe jos sau cu taxiul?
Nistor: Cum doreşti, sau cum crezi că ar fi mai bine. Desigur, pe jos, alături de tine, ar fi mult mai plăcut, doar e vară şi e cald, dar există riscul de a fi descoperiţi cu uşurinţă şi nu vreau să fim deranjaţi, deşi... Uite, ar fi totuşi o modalitate de a mă feri de curioşi... Ce zici, acum, cu şapca asta, mai pot fi recunoscut?
Adela: Ah, Nis, nărodule... Pentru mai multă eficienţă, trageţi-o mai bine pe ochi!
Nistor: E mai bine aşa?
Adela: Da. Dar ar putea fi şi mai bine dacă ai reuşi să te faci mai scund.
Nistor: Mai scund? Mi-ar plăcea şi mie, dacă s-ar putea, dar asta chiar e imposibil. Deci, rămâne varianta cu taxiul; bineînţeles, e mai rapid şi mai sigur.
Adela: Atunci hai cu taxiul.
Nistor: Hai!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cum observă maşina albastră îndepărtându-se, Nistor se îndreptă grăbit spre una dintre casele de pe acea stradă. Nu era păzită de oamenii legii, deci, acolo nu locuia unul dintre colegii săi. Bineînţeles că nu, doar nu pentru a ajunge la vreunul dintre colegii săi îi ceruse lunganul şefului său să-l scape de cei doi body-guarzi în acele două zile ale sfârşitului de săptămână. Pe fiecare stâlp, chiar şi pe această stradă, pe trotuare, de o parte şi de alta a şoselei, fluturau în adierea uşoară a unui vânticel călduţ, steaguri tricolore, mătăsoase, strălucind în razele soarelui. "Foarte frumos!" se gândi Nistor, apoi ajunse în dreptul casei respective, dar nu se opri nehotărât, ci intră în curte, apoi sună la uşă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşiră în stradă şi opriră un taxi. Nistor, galant, aşteptă să intre Adela prima, apoi urma el. Cam greu pentru un tip atât de înalt ca el. "De ce n-or exista şi maşini speciale, pentru oameni mai înalţi?" părea a se întreba lunganul, în timp ce încă se chinuia cu încercările de a intra în maşină. Se aplecă mult, cât putea el de mult, dar capul, afurisitul, tot deasupra se încăpăţâna să rămână. În cele din urmă reuşi totuşi să intre, doar că, încurcându-se, îi căzuse şapca, afurisita, în afară, că-n interior nu putea! Şi coboară Nis după ea, apoi chinuie-te din nou să intri în maşină, ca toate maşinile, cam micuţă pentru înălţimea lui, de data asta fără şapcă pe cap; o ţinu în mână, să n-o mai piardă din nou. Şoferului i se păruse ceva ciudat la tipul cel înalt, dar acum, că acesta era chiar în maşină, fără şapcă pe cap, trasă bine pe ochi, îl zări în oglindă şi-şi aminti: Îl cunoştea de undeva... Şoferul se scotoci până ce găsi ceea ce căuta, apoi se întoarse mândru spre pasageri, cu un pix şi o vedere color, pe care i le întinse lunganului, solicitându-i autografe.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul se pregătea să ia cuvântul, însă doar după ce va fi încetat imnul naţional, în timpul căruia se făcuse linişte, toţi luând poziţie de drepţi. Înalt, cu capul aflat parcă deasupra tuturor, geograful cel lungan cercetă împrejurimile, căutând-o cu îngrijorare pe Adela, frumoasa lui prietenă, adolescenta cea bălaie; n-o zărea însă deloc, nici pe ea, nici pe părinţii ei. Ce se întâmplase oare? De ce să nu fi venit? Îşi amintea doar perfect că-i dăduse Adelei o invitaţie, care ar fi scutit-o de orice piedici sau neplăceri (nu ştia că Adela o pierduse, iar puştoaica de abia cu câteva clipe înainte de a pleca de acasă, în acea dimineaţă, remarcase acest lucru). Deşi trist că nu reuşea s-o zărească pe Adela, Nistor nu-şi pierdu speranţa; continua s-o caute cu privirea, poate totuşi o va vedea (nu se putea ca ea să nu fi venit)... Însă oricât se străduia el, tot nu reuşea s-o vadă. Iar în curând imnul naţional se termină. Prin urmare, directorul Institutului, domnul Traian Simionescu, luă cuvântul...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blonda cea mărunţică se îndreptă timidă spre director; într-adevăr, ce conta că era ultima prezentată? Trecând pe lângă Nistor, se evidenţie diferenţa de înălţime dintre ea şi geograful cel lungan. După ce-şi primi şi ea accesoriile uniformei sale, cu cele trei bulinuţe aferente, toţi cei şapte deveniseră, oficial, membrii ai echipajului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul zâmbi încurcat. Greşise oare venind aici, la liceul Adelei? Dorise însă să o vadă pe Adela. În curând, se trezi înconjurat de colegii prietenei sale, tare curioşi să-l vadă mai de aproape, sau, de ce nu, chiar să-l atingă... Câţiva puştani zâmbiră şi ei. Normal, geograful era glumeţ şi avea o fire prietenoasă; liceeni îl îndrăgiră repede.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor luă pixul şi fotografia, pe care o cercetă. Într-adevăr, erau ei şapte, în faţa navei. Cine şi când le făcuse acea fotografie? Lunganul nu-şi amintea. Şi de unde o procurase oare acel şofer de taxi? Nici asta nu-i era prea clar, dar nu întrebă nimic. Geograful întoarse fotografia şi începu să mâzgălească textul cu scrisul său indescifrabil, totuşi, niţeluş mai citeţ, nicidecum caligrafic: "Pentru nea Geo şi familia lui, Cu drag, Nistor Harris – geograf..." După ce aşeză dezordonat rândurile cu pricina, vru să-i înapoieze domnului pixul şi fotografia, dar acesta privi încurcat spre blonda Adela.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul nu mai zise nimic; se îndreptă spre liceul respectiv şi n-avea de gând să se oprească afară, în aşteptarea Adelei. Portarul îl recunoscu şi nu-l opri (decât pentru vreo câteva autografe), aşa că Nistor intră nestingherit în curtea liceului. Ştia unde se afla clasa Adelei, deşi n-o mai vizitase până atunci. Intră totuşi în clădirea colegiului şi urcă până la etajul doi; aici se afla sala în care studia puştoaica.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ucigaşa" privi emoţionată spre cei prezenţi în încăpere; părea impresionată de atenţia care i se acorda. Bineînţeles, spuse şi profesorul Manea vreo câteva cuvinte cam la fel de "răsunătoare" ca ale directorului, iar în cameră mai erau alte câteva buchete de flori primite de domnişoara Petra Neţoiu în acea zi. După ce directorul, profesorul Manea, Alex, Lucian şi Ovidiu Băloi, zis "Cocoşul" ieşiră, intrară alţii trei, avându-l ca protagonist principal pe cel ce deţinea recordul la înălţime în echipaj, Nistor. Lunganul renunţă cu greu la o cutie cu bomboane fine de ciocolată în favoarea domnişoarei Petra, însă renunţă; i-o lăsă deci "Ucigaşei". Nu râse deloc de de domnişoara body-guard din cauza poreclei sale, dar Alex n-avea cum să scape de cicăleala înaltului său coleg; lunganul deja se amuza pe această temă... După lungan intră micuţa Maria şi cei doi body-guarzi care-i asigurau paza.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De data aceasta, nici unul dintre cei şapte tineri nu mai ajunse cu întârziere la Institut; erau toţi pe puntea principală a navei albastre, înainte de ora 08.00 şi-l aşteptau pe instructor; doar Mihai plecase deja, pentru că avea proba la geografie. După ajutorul pe care i-l acordase geograful cel înalt, era sigur că nu va avea probleme nici cu geografia, se simţea superpregătit şi... plin de dulciuri! Mihai îşi spuse în gând că nu va mai mânca nimic dulce mult timp; Nis îl suprasăturase. Bineînţeles însă, geograful tot nu renunţa la dulciurile sale; el nu se sătura niciodată! Nici Eugen Manea nu întârzie deloc; avu grijă să sosească la timp (chiar înainte să fi plecat Mihai) şi să se ocupe serios de elevii săi, de instruirea acestora, aşa cum dăduse directorul dispoziţii, dar nu numai din această cauză. Profesorul s-ar fi ocupat oricum de elevii săi, de pregătirea acestora.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Alexandru Ştefan, specialist în ingineria genetică... N-am să încerc să vorbesc despre domeniul tău de activitate, deşi nu sunt total pe dinafară, dar ştii tu mult mai bine ce ai de făcut. De asemenea, ca şi în cazul lui Nistor, eşti unul dintre constructorii navei şi implicit, dintre membrii de bază ai echipajului; în plus, decanul de vârstă, deşi n-ai împlinit încă 25 de ani. Ai fost unul dintre examinatori şi ştiţi bine că v-am dat mână liberă în a vă alege colegii. Pe cine ai asistat tu?
Alex: Pe... domnişoara doctor Stela Stejăran, medicul echipajului.
Traian: Aha... Am să te întreb, ca şi în cazul colegului tău, Nistor, dacă ai de făcut vreo reclamaţie? Consideri că ai fost nedreptăţit cu ceva?
Alex: Nu, domnule director; sunt foarte mulţumit.
Traian: Atunci, totul e-n ordine cu echipajul...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!