Cenuşa cade în capul celui care o aruncă în sus.

proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcând

ţărâna se strânge
în pumn
pumnul aruncă cenuşa
cu mult mai sus
decât ţinutul răbdării

zăpada cade monoton
peste inimi ce-şi numără
pulsul în stradă
tăcând
se aude tăcerea
pumnului strâns

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa este accesibilă doar celui care arde.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă ochii în jur

să-i vadă albastru la nervi
când descarcă pe retină ultima
femeie în formă dulce cu multă
ciocolată fără busuioc şi mentă

aruncă ochii pe definiţiile lungi
despre femei care nu disting
nimicul tălmăcind iubirea

vede că nimic nu vede cu ochii
aruncaţi după primul colţ şifonat
nu observă scânteile clipei
de la cenuşa ultimei iubiri secrete

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă mâna celui care cade.

citat din Focilide din Milet
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi se aruncă în foc cartea şi apoi se citeşte tot ceea ce are cenuşa de spus...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra pe care o aruncă prietenul în tine nu-ţi sparge capul.

proverbe turceşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Apoi, frate aprioric,
Ori opreşti, ori mergi spre glorii,
Fraged visul se usucă,
Unul cade, altul urcă,
Amfore se dăruie,
Celui care stăruie,
Ramurile goale, scurte
Nu ajung să ne încurche,
Felinar electric, bre,
Dai cu capul de cişme,
dar femeia-ţi dă de toate,
carne, ghete, brânză, lapte,
univers speculativ,
să nu şifonezi un tiv,
trei opinii şi-un cartof,
tu comandă Stroganoff.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-vă foc aici, în faţa Primăriei, şi portarul vă adună cenuşa cu făraşul şi vă aruncă la gunoi.

Gheorghe Truţă în Oraşul (1983)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoase mâni

Presimt:
frumoase mâni, cum îmi cuprindeţi astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
aşa îmi veţi ţinea odată
şi urna cu cenuşa mea.
Visez:
frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla
în vânt cenuşa,
ce-o s-o ţineţi în pălmi ca-ntr-un potir,
veţi fi ca nişte flori,
din care boarea-mprăştie -- polenul.

Şi plâng:
veţi fi încă aşa de tinere atunci, frumoase mâni.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi căzui pe frunze aşa cum fiecare pom cade pe umbra celui care l-a sădit...

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cap sau pajură

ăla eşti tu
ăsta sunt eu
dar nu ne pupăm
enciclopediile miros a gudron
iar noi ne pasăm handicapul de la unul
la altul
ca ardeiul iute
la ciorba de burtă
până rămânem cu poleiala între degete
şi chemăm un chelner
ca dirigu în clasa primară
îl rugăm să îşi lipească palma
de şerveţel
şi îi verificăm unghiile

unghie lungă, de sărat
ok perfectule, şlefuieşte-o mata şi fă-o
să reflecte soarele
pe chipul handicapatului
tu eu
eu eu
el care
tu bust
eu cap
şi ne-o lipeşte aşa, lucioasă şi netedă,
pe rând

pe urmă o aruncă spre soare şi zice
aia sau aia
şi când cade
tu nu mai eşti
şi consumaţia, cine să o plătească,
ăla cu capul,
care nu mai e
sau ăla fără

poezie de Bogdan Al. Geana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este criticul cel care contează, ori cel care arată cum s-a împiedicat omul puternic, ori cum ar putea cel care face lucruri să fie mai eficient. Meritul este al celui care este în arenă; al celui care are faţa murdară de praf, sudoare şi sânge; al celui care se străduieşte neobosit; al celui care greşeşte şi ratează în mod repetat; care este entuziasmul, dăruirea pentru o cauză nobilă; al celui care, în cel mai bun caz, cunoaşte triumful unei mari realizări, iar în cel mai rău caz, dacă nu reuşeşte, va şti că a îndrăznit; locul lui nu este împreună cu acele suflete slabe care nu cunosc nici victoria şi nici înfrângerea.

citat din Theodore Roosevelt
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda nemeritată este înălţimea de la care cade lăudatul în capul lăudătorului.

aforism de Aculin Levitzki
Adăugat de Aculin Levitzki
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumeriri nedumerite: "Celui care stă în capul mesei i se poate da la cap?!"

aforism de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine să fie doi decât unul singur, căci pentru osteneala lor au plată mai bună; şi dacă unul cade, fârtatele său îl ridică; dar vai celui ce este singur când cade, că el nu are pe un altul care să-l ridice. Şi dacă vor dormi doi, le va fi şi cald; dar unul, el singur, cum se va încălzi? Iar de se va ridica unul împotriva lui, cei doi îi vor ţine piept; că funia întreită nu se rupe curând.

Solomon în Ecclesiastul, 4:9-12, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul

Râul curge la picioarele mele,
Râul curge peste picioarele mele.
Peşti de argint scot capul din apă şi-mi spun:
"Aruncă undiţa să ne prindem în ea,
Aruncă repede undiţa".
Peşti de aur scot capul din apă şi-mi spun:
"Aruncă undiţa să ne prindem în ea.
Aruncă repede undiţa".
Mă uit la ei, zâmbesc şi grăiesc:
"Nu vreau să vă prind în undiţa mea,
N-am ce face cu voi, n-am ce face.
Aştept să cadă sara, aştept
Să răsară luna, să cadă în râu,
Să cadă în râu şi-n undiţa mea. "
Peştii de argint se uită la mine şi râd,
Peştii de aur se uită la mine şi râd.
"Luna e uscată şi aspră", îmi spun,
"Uscată şi aspră... "

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alduit

ţărâna se strânge din oase
în pumn

pumnul aruncă cenuşa
în alduit

dinspre ţinutul răbdării
zăpada curge monoton
peste inimi ce -şi tac agonia
în cânt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări

în noapte asta plâng şi norii
mai ţipă în zare cocorii
pe mănunchiuri de raze
coboară agale şi luna
se frâng în vânt mesteceni iară
se scutură şi cade în palmă o frunză
se stinge flacăra în vatră
mai pune prietene o piatră
la capul celui urgisit
mai cade iar o stea în poartă
priveam la clipa ultimului chin
cuvânt tăcut atârnă agonic pe umeri
sunt trubadurul ultimului veac
ascult cum vântul cântă pe raze de lună
plec rătăcind pe pământ
prin buzunarele goale şi rupte
se scurge cuvântul celui damnat
nu-mi pasă de nume, de straie, de titluri
dau de pereţi cu cele lumeşti
în barbă port albul trecutelor clipe
mai ninge iarăşi pe câmpuri târzii
e frig în goala cămară
focul s-a stins iar în sobă
iar fumul se scurge încet pe pereţi
mai susură uşor o boare
se stinge gândul în amurg
în taina cuvântului sfânt
sub cerul închis s-a stins pasul
păşesc dintr-un vis în alt vis
desculţ de gânduri, de timp şi de toate
ard azi în flăcări ultimul vis

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există spirite care se aruncă în ispită, care trăiesc la sânul Celui Viclean şi fug de el doar ca să-l regăsească mai aproape... "Îl purtam, spune Luther, atârnat de gât", "s-a culcat în patul meu, alături de mine, mai des decât femeia mea". Şi a sfârşit prin a se întreba "dacă diavolul nu e cumva Dumnezeu".

Emil Cioran în Ispita de a exista, Luther
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anno domini

Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă.
Şi-i dat să ningă iar sub ore sure.
Tânjesc pe streşinile catedralei
medievale duhuri de pădure.

Bătaia ceasului stârneşte liliacul
din somnul lung, în care s-aşezase.
Cenuşa îngerilor arşi în ceruri
ne cade fulguind pe umeri şi pe case.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!