Cornelia Georgescu

Tatăl Liei o privi din nou nostalgic: Ce repede crescuse fetița lui micuță... Acum tocmai îi spusese că va pleca într-o misiune spațială de lungă durată. Iar el cum să reacționeze? Să se bucure sau nu? Preferă să fie mai rezervat în a-și manifesta sentimentele, oricum, tare contradictorii, mai ales în acel moment.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

În plus, reporterii și ziariștii, celelalte personalități care fuseseră invitați seara trecută la oficializarea misiunii, habar n-aveau dinainte de ce fuseseră chemați acolo; directorul nu le spusese motivele pentru care îi convocase, nu le oferise detalii. Acum însă totul se deslușise: Era vorba despre o misiune spațială îndepărtată, de lungă durată, prima de acest gen, despre care se vorbea pe față, misiune organizată de Institut. Desigur, cei din conducerea Institutului aveau de mult în vedere această misiune, pe care o planificaseră tainic până atunci. Acum totul devenise oficial, iar cei șapte tineri resimțeau apăsător urmările oficializării.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Norocul lui că uniforma scăpase intactă; încă nu avea alta de schimb. Domnișoarele îl priviră cu jind cum se îndepărtează, părând invidioase pe acea colegă a lui și pe celelalte două... Nu aveau nevoie de promisiunea lui că va trece pe la discotecă în vreuna din serile următoare, surâsul lui seducător li se părea suficient, deocamdată; suficient pentru a le alina suferința că-l vor pierde în următorii ani, pentru că el va pleca din Institut, într-o misiune spațială îndepărtată și de lungă durată, misiune al cărei comandant era chiar el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Totuși, Nistor nu plecă fără a-i saluta și pe părinții adolescentei, domnul și doamna Cristescu, spunându-le și dânșilor că s-ar putea să nu se mai vadă până la lansare. Soții Cristescu tresăriră surprinși la auzul acestei posibilități, venindu-le greu să creadă că nu-l vor mai vedea pe băiatul cel înalt mult timp din acel moment încolo; devenise un "obișnuit al casei"... Măcar de s-ar fi certat Adela cu el înainte de plecarea în misiune, sau măcar de n-ar fi fost dânșii de acord cu relația dintre fiica lor minoră și acest tânăr geograf înalt; dar nici una dintre aceste două variante nu exprima realitatea... Pentru că realitatea suna astfel: băiatul de 2,18 m era astronaut și va pleca peste vreo 10 zile într-o misiune spațială de lungă durată, cel puțin pentru următorii 13 ani...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Emoționată, Lia citi și reciti mesajul, parcă nevenindu-i să-și creadă ochilor. Era tare fericită că reușise; și încă nu oricum, ci cu succes. Își dorise atât de mult reușita; de mult își dorea să participe la o misiune spațială, fie ea de lungă sau de scurtă durată și nu se ferise să spună deschis acest lucru oricui, ori de câte ori i se ivea ocazia. Acum era sigură: Va pleca! Totuși, nici chiar ea nu s-ar fi așteptat să obțină punctajul maxim. După ce revăzu rezultatul, același, adică maxim, parcă încă neîncrezătoare, mai revăzu și mesajul afișat pe ecranul computerului, apoi porni spre cabinetul domnului Manea, din clădirea principală a Institutului, în care se aflau birourile conducerii.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Familia Cristescu rămase să servească cina; cei doi soți erau însă posomorâți, îngândurați, abătuți. Motivul?! Tocmai îl aflaseră! Prietenul fiicei lor, pe care până nu de mult îl consideraseră drept un tânăr bun de nimic, iresponsabil, pleca într-o misiune spațială importantă...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Tatăl ei o privi mulțumit. Știa că fiica lui era capabilă de asemenea performanțe, pe care ea le scotea la iveală cu asemenea ocazii și creștea sufletul în el de bucurie când știa că acea făptură minunată, delicată și inteligentă, era chiar fiica lui. Crescuse; nu mai era doar o fetiță micuță, naivă, o ștrengăriță visătoare și răsfățată, ci o domnișoară frumoasă, în toată firea, motiv de și mai multă mândrie pentru el, tatăl ei, care nu mai putea de dragul ei, mai ales că, în plus, Lia era și inteligentă, și sufletistă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai își conduse colegul până în locul în care se aflau roboții; aceștia erau într-adevăr, finisați. Lucian îi mai văzuse cu doar câteva zile în urmă, dar atunci nu erau gata. Acum păreau altfel, de parcă erau alții, nu aceiași. Lucian nu-și putu reține o scurtă exclamație admirativă; acum roboții arătau foarte bine. Îi privi îngândurat și-i păru bine că decisese ca aceștia doi să fie roboții pe care-i vor lua cu ei, în misiune, dacă vor mai pleca vreodată în această misiune. Amintindu-și de reclamație, de Comisia Disciplinară, de neplăcerile care-l așteptau luni, se încruntă a nemulțumire. Totuși, își eliberă mintea de aceste gânduri, făcând astfel loc întrebărilor pe care să le adreseze celor doi roboți, însă întrebările parcă fugeau de el în acel moment. Privi din nou spre cele două creaturi metalice...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Până în acel moment se pregătiseră doar, destul de bine, după cum susțineau toți; iar momentul în care vor trece de la faza de "cadeți" la cea de astronauți nu era departe; de acel moment îi despărțeau doar douăsprezece zile, deci mai puțin de două săptămâni. Deocamdată era încă vineri, 15 iunie, zi ce semnifica sfârșit de an școlar, chiar și pentru Mihai. Pentru cei mai mulți elevi urma perioada cea mai așteptată, aceea a vacanței de vară; pentru Mihai însă, ceea ce urma diferea complet de o vacanță. De fapt, el oricum nu de vacanță ar fi avut parte, doar își încheia studiile; și-ar fi început activitatea în Institut. Iată însă că el își începea activitatea direct într-o misiune spațială importantă, ca membru al echipajului, ba chiar ca șeful securității misiunii; deloc rău pentru un tânăr de aproape optsprezece ani...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În scurt timp Lucian ajunse în apropierea rezervei Liei; ușa se deschise automat la apropierea lui. El se opri în prag și privi spre interior. O zări acolo pe colega lui, întinsă, încă dormind și vru să plece îndărăt, dar exact în acel moment, ea dădu semne că s-ar trezi.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Câteva clipe, din prag, directorul urmări scena înduioșătoare. Un zâmbet scurt îi înflori, abia vizibil, la colțul gurii. Era mulțumit că se rezolvase problema, dar mai lipsea ceva pentru ca bucuria lui să fie deplină: Acel băiat era, de fapt, fiul lui. Ar fi vrut ca Lucian să cunoască acest amănunt, dar nu avea tăria de a i-l spune. Și dacă nu-i spusese până în acel moment, de ce ar face-o tocmai acum?! Se retrase ușor, lăsându-l pe Lucian cu mama lui, deși încă mai avea mult de lucru în acea încăpere.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Își privi fiul; era într-adevăr un tânăr frumos! De parcă ea n-ar fi știut acest amănunt?! Ba îl știa și încă foarte bine! Îl aflase de ceva timp, încă de când fetele începuseră să-l caute pe acasă, adică de vreo câțiva ani... Mai știa însă că nici una nu-i trezise fiului ei interesul, nu legase cu nici una o relație serioasă, de durată; ea nu aflase încă despre domnișoara consilier și de sentimentele pe care fiul ei le avea față de această domnișoară, pentru că Lucian nu-i spusese nimic în acest sens, ocolea de fiecare dată subiectul legat de domnișoare, cu subtilitate... Diana îl privi din nou! Îi era tare drag! Acum era acolo, lângă ea, dar fiul ei va pleca în curând; și nu cu o mașină, la o scurtă plimbare prin oraș sau în afara acestuia... Deocamdată însă, ajunseră la Institut. Înainte de a intra pe poarta Institutului, cei doi body-guarzi coborâseră. Lucian parcă mașina directorului, el pornind spre nava lui albastră, în timp ce Diana, mama lui, chiar spre biroul directorului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Bineînțeles, nici planeta Proxima, nici sistemul planetar Alfa, nici steaua centrală a sistemului respectiv, nici galaxia din care fă-ceau parte nu puteau fi zărite cu ochiul liber de aici, de pe suprafața Terrei. Practic, nici cu aparatura existentă în acel moment nu se puteau zări, deși aparatura era destul de modernă, sofisticată; existența planetei spre care urmau să se îndrepte putea fi mai degrabă doar o bănuială, pe care ei aveau s-o confirme sau s-o infirme; vor porni deci într-o aventură spațială ce nu putea fi asemuită cu nimic, cu nici o altă misiune organizată până în acel moment, cu un obiectiv nesigur, învăluit într-o incertitudine totală... Oare ce vor găsi acolo, pe misterioasa planetă, dacă aceasta exista, într-adevăr? Ce?! Nici Alex, nici vreunul dintre colegii săi, sau organizatorii misiunii, n-aveau de unde ști...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Înțeleg... Spune-mi, ai mai luat parte la alte misiuni spațiale?
Lucian: Nu, n-am mai participat la nici o altă misiune; asta este prima. Curios, nu?! N-am fost nici măcar într-o misiune de scurtă durată, pe vreo planetă din apropierea Terrei, fie chiar doar în recunoaștere. Ba mai mult, nici măcar pe Lună, satelitul natural al Terrei, la o bază lunară... Asta-i prima mea misiune spațială. Până la aceasta, n-am fost nici măcar într-o scurtă călătorie spațială de ocazie, sau de plăcere. Am fost doar un matematician al Institutului Astronomic, deși, de fapt, nici asta n-am fost, pentru că eram ocupat cu construcția navei "Pacifis" și n-aveam timp de nimic altceva.
Sonya: Deci, ți-a fost dat ca la prima misiune spațială la care participi să fi tocmai tu piesa de bază, comandantul. Asta presupune că erai bine văzut prin Institut, cum pari a fi peste tot.
Lucian: Te rog... Aș vrea să nu discutăm despre asta.
Sonya: Ah, scuză-mă; te-am atins într-un punct slab. Dar orice ai zice, tot ești comandantul acestei misiuni, fie că-ți place, fie că nu, deși în ultima vreme nu-ți mai onorezi datoria, de conducător.
Lucian: Ți-am spus și-ți repet: Nu vreau să vorbesc nici despre asta!
Sonya: Hmm, faci pe lașul, deși nu ești... Nu abordezi subiectele care nu-ți convin, le ocolești cu bună știință, vorbești numai despre ceea ce-ți place.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Înainte de a intra în bloc, Lucian asigură mașina directorului; oricum, aceasta avea chiar și pază, de moment ce cei patru nu urcau cu ei la etajul doi. Rikky încă stătea pe umărul tânărului și nu părea dispus a părăsi curând acel loc. Ajunseră la etajul doi. Blonda nu sună la ușă, ci deschise, doar avea un rând de chei. Intrară, după cum spusese Maria, cât mai repede, pentru ca animalele din interior să nu iasă pe scările blocului, ci să rămână în interior. Lucian nu se mai aplecă să se descalțe. Simțindu-i prezența, dulăul negru apăru, dând bucuros din coadă. Băiatul se aplecă spre el, pentru a-l întâmpina; Rikky nu zbură nici acum de pe umărul său.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor o privi nostalgic: Adela era frumoasă! Îmbrăcată cu pantaloni scurți, un maieu de vară decoltat, fără spate, cu papuci de casă, părul lung, blond, desfăcut, ochii ei mari, albaștri, privirea ei vioaie, visătoare, de copilă... Și când se gândea că în curând el va pleca departe, pentru mult timp, iar ea va rămâne aici, acasă... Cum să nu se întristeze?! Ce păcat! Tocmai când își găsise și el o prietenă mai înaltă, cât de cât pe măsura lui, era nevoit s-o părăsească, contrar voinței lui. Ce-i drept, ea era mică, în privința vârstei, avea doar 16 ani, el – 22, dar asta nu era o problemă; o îndrăgise tare mult, putea aștepta câțiva ani, ca ea să crească. Acum însă totul se năruia din cauza misiunii acesteia, ivită pe neașteptate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lunganul și Adela porniră apoi spre poartă, pe aleea asfaltată; de o parte și de alta a aleii se întindeau rânduri de flori. Nistor le privi "de sus". Erau frumoase florile, mirositoare, cu petale colorate... Dar mult mai frumoasă decât ele era Adela, tânără, blondă, înaltă, iar în acel moment se afla chiar lângă el. Și o ținea de mână, deși era convins că tatăl ei, domnul Gigi Cristescu îi privea atent din casă, de după perdea. Și ce dacă îi privea? Nu conta acest amănunt, doar nu va ieși din casă pentru a-i reproșa ceva; nici n-ar avea ce... Iată că tatăl adolescentei nici nu-i deranjă, chiar dacă-i urmărea atent cu privirea, într-adevăr, din casă, după cum bănuise lunganul. Acum însă, cei doi tineri erau deja afară, la poartă, ieșiseră din curte. Era o zi frumoasă de vară, cu cer senin, evident, călduroasă, tocmai de aceea Adela se îmbrăcase lejer. "De ce oare tocmai în albastru?" părea a se întreba în gând geograful. Adela privi visătoare steagurile ce împodobeau strada.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Amândoi parcurseră drumul pe alee până la ușa casei, unde sunară. În prag se iviră părinții adolescentei, ambii; nici unul nu-i reproșă nimic geografului. Doar fata intră în casă, lunganul îndreptându-se îngândurat spre poartă, după ce-i salutase respectuos, politicos, pe părinții Adelei; aceștia îl admirau pe tânărul cel înalt, aveau o părere bună despre el, amândoi, acum chiar și domnul Gigi Cristescu, tatăl adolescentei bălaie. În curând mașina celor doi body-guarzi porni pe străzile întunecate ale orașului spre casa geografului, unde îl așteptau părinții acestuia, tatăl lui, domnul Henry Harris și doamna Renata-Antoaneta Harris, mama lui. Se înnoptase deja. Pe fiecare stâlp, pe fiecare stradă, fluturau steaguri tricolore. O nouă zi se apropia de sfârșit; vineri, 15 iunie 2085. Elevii intraseră în vacanță, vacanța de vară, o perioadă pe care toți o îndrăgeau și sperau s-o petreacă într-un mod cât mai plăcut; șapte tineri aveau s-o petreacă pe aceasta și încă multe altele care vor veni în următorii ani la bordul unei nave, într-o misiune spațială inedită, de lungă durată...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cei șapte tineri porniră într-o incursiune prin nava albastră, pentru a o cunoaște mai bine, lucru valabil, bineînțeles, doar în cazul celor patru tineri mai noi în echipaj, conduși de cei trei colegi mai vechi. Cu această ocazie, Lucian stătu, după cum promisese, mai mult în apropierea Liei, oferindu-i cât mai multe explicații referitoare la uriașul vehicul cu care vor întreprinde îndelungata lor misiune, dovedindu-se a fi foarte bine informat și pregătit, deci, chiar nu era doar Don Juanul Institutului, bun de nimic altceva; dovedea că se pricepea și la altceva, nu doar la a fi pe placul fetelor, deși chiar și-n acel moment, tot pentru a-i face pe plac unei domnișoare, anume ei, se străduia el să fie cât mai explicit. Lia, evident, îl admira, dar în tăcere; era impresionată de persoana lui, dar cu totul altceva reieșea din comportamentul sau cuvintele ei; ea încă nu dorea să-și exprime sentimentele reale față de el...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În acel moment, în curtea Institutului tocmai intră o mașină albastră, modernă, elegantă, iar din ea coborî un tânăr chipeș, admirat de toți cei prezenți în acel moment acolo, îmbrăcat cu uniformă albastră, cu șase bulinuțe aurii pe rever; evident, era el, comandantul misiunii, Don Juanul Institutului, nimeni altul decât Lucian Enka...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Ea

Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am mințit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ține cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândește la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt grația
străbătând toate zidurile orașului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea își calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau și curăț lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale și în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
și toate stelele explodate
și mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraș
și mă asfaltez
și mă îmbrac în ninsoare și gheață,
mai ales în gheață,
maii ales în gheață, mai ales în gheață,
ca ea, scumpa și divina de ea
trecând să alunece
și să cadă și să-și rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu șchioapătă?!

poezie celebră de
Adăugat de MaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook