Cioara va deveni oare lebădă dacă se scaldă în Gange?

proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclu

Dacă nu aş fi fost om aş fi fost lebădă.
Dacă nu eram lebădă, lac
pe care o lebădă să plutească, mă doream.
Dacă nici măcar aceasta nu se putea,
mă rugam să fiu nufăr
ori oglindirea lui pe boltă,
stea,
când va veni vremea căderii
transformându-mă în Icar.

Ce bine era să fi fost lebădă...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vin de la malul râului Gange

Eu vin de la malul râului Gange
cu visu-mpletit din raze de soare,
mi-e inima biată o floare de lotus
cu fine petale tremurătoare.

Ce chiot şi larmă la iaz lângă moară,
ce mâini noduroase lovesc din topoare
şi cum mă ucide sărutul sălbatic...
La marginea Tisei ce caut eu oare?

poezie clasică de Endre Ady, traducere de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărtăşirea ciorii

" Ei, bine," a zis Cioara, " Cu ce începem?"
Dumnezeu, obosit după crearea lumii, sforăia.
" Care e calea?" a zis Cioara, "Încotro o apucăm prima oară?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
"Hai," a zis Cioara, " Haide să discutăm această situaţie."
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată, o carcasă uriaşă.

Cioara a smuls o bucată mare şi a înghiţit-o.

" Oare acest cifru se va releva prin digestie pe el însuşi
Auzului, detaşat de înţelegere?"

(Asta a fost prima glumă.)

Însă, deodată, s-a simţit mult mai puternică.

Cioara, hierofantul, înfoiată, impenetrabilă.

Pe jumătate iluminată. Mută.

( Îngrozită.)

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shylock: Dacă ne înţepi, oare nu sângerăm? Dacă ne gâdili, oare nu râdem? Dacă ne otrăveşti, oare nu murim? Şi dacă greşeşti în faţa noastră, nu ar trebui oare să ne răzbunăm?

replică celebră din piesa de teatru Neguţătorul din Veneţia, Actul III, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1598)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi o privighetoare, m-aş comporta ca o privighetoare, dacă aş fi o lebădă, m-aş comporta ca o lebădă. Dar sunt o fiinţă raţională şi prin urmare trebuie să cânt un imn zeului.

citat celebru din Epictet
Adăugat de lore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pene de lebădă

în templu nu mai e nimeni
/cei plecaţi trimit pene de lebădă
şi ulei incendiar/

ridic steaguri
iubesc
dărâm tot ce înalţ

nu ştiu dacă sunt pe cruce
sau bat cuie

port broşă la doliu

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gange. Te poţi purifica în cel mai poluat fluviu, dacă ai suficientă credinţă.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Divinul ar decide vreodată să mă transforme în lebădă, l-aş implora să mă facă lebădă albă (seule), nu neagră (infatuată)! Dintre menirea de a iubi oamenii de la distanţă, şi aceea de a-i dispreţui de aproape, o prefer pe prima! Solitudinea e mai onorabilă decât sfidarea!

Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara mai neagră ca niciodată

Când Dumnezeu, dezgustat de om,
S-a întors în Paradis,
Iar omul, dezgustat de Dumnezeu,
S-a întors spre Eva,
Lucrurile păreau că o luaseră razna.

Dar Cioara... Cioara,
Cioara i-a adunat împreună,
Legând Paradisul şi pământul unul de celălalt –

Astfel că omul a plâns, dar cu vocea lui Dumnezeu,
Iar Dumnezeu a sângerat, dar cu sângele omului.

Apoi, cerul şi pământul au plesnit la încheieturi;
Fisurile s-au transformat în cangrene şi s-au împuţit –
O oroare departe de de mântuire.

Agonia nu s-a atenuat.

Omul nu mai putea fi om, nici Dumnezeu, Dumnezeu.

Agonia
A tot crescut.

Cioara
A rânjit
Şi ţipat: " Acesta este creaţia mea,"

Fluturând drapelul cel negru al propriului ego.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teologia ciorii

Cioara a realizat că Dumnezeu o iubeşte –
Altfel, ea ar fi fost materie anorganică;
Deci chestia asta era deja dovedită.
Uimită, Cioara s-a regăsit în ritmul propriei inimi.

Ea a înţeles că Dumnezeu a spus "Cioară" –
Existenţa ei a fost revelaţia Lui.

Dar oare cine a spus "pietre"?
Ele par de asemenea să existe.
Şi ce spune această tăcere stranie,
După ce pasiunea pentru bovine s-a stins?

Şi cine a iubit ghemele de pene murdare
Care cădeau din cuiburile ciorilor mumificate pe crengi?
Ce spune tăcerea plumbului?

Cioara a realizat că există doi Dumnezei –

Unul dintre ei fiind mult mai mare decât celălalt,
Iubindu-şi duşmanii
Şi deţinând toate armele

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna găsim în noi un păcat pe care îl vom judeca la alţii. Cine s-ar descurca altfel? Păcatele, dacă le-am defini ca şi erori, ar însemna că ne scuzăm; dacă le-am accepta, am deveni speciali; dacă nu le-am face, am deveni ridicoli; dar dacă ne-am întreba de fericire, păcatul ar deveni însăşi răspunsul.

Dorina Sisu (12 septembrie 2012)
Adăugat de Dorina Sisu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am şti ce ne aduce clipa următoare, am fi oare mai bine pregătiţi sau am deveni mai buni?!

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de lebădă

Un cântecel de ciocârlie,
E vesel, plin de bucurie,
Un cânt de lebădă ce moare,
Te înfioară şi te doare.

poezie de George Budoi din Poezii (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara la prima lecţie

Dumnezeu a încercat să-înveţe Cioara cum să vorbească.
"Iubire', a zis Dumnezeu. "Spune, Iubire".
Cioara a căscat, mută, pliscul şi Marele Rechin Alb a ţâşnit din mare,
Recăzând apoi, tăcut, în valuri, descoperind astfel propriul abis.
"Nu, nu", a zis Dumnezeu. "Spune Iubire. Incearcă iarăşi. Iubire."
Cioara a căscat, mută, pliscul şi o muscă albastră, una ţeţe, un ţânţar,
S-au ivit din găuri negre, bâzâind,
Agitându-se încoace şi încolo.

"O ultimă încercare", a zis Dumnezeu." Deci, IUBIRE".
Cioara s-a opintit, a căscat pliscul şi a vomat;
Un cap de om, încă fără corp,
Tumefiat, a apărut pe pământ, cu ochi bulbucaţi,
Bolborosind indignat tot felul de proteste –

Apoi, Cioara, înainte ca Dumnezeu să poată interveni, a vomat din nou.
O vulvă de femeie a căzut, înfăşurându-se, strângând gâtul unui om.
Cei doi au căzut în iarbă, încleştaţi, într-o luptă atroce.
Dumnezeu, blestemând printre lacrimi, se străduia să-i despartă.

Cioara, simţindu-şi vina, şi-a luat zborul.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ciorii

Cioara oacheşă, smolită,
Stă pe-un vârf de rămurea,
Croncăne de zor, se-agită,
Prevesteşte vremea rea.

Că-i urâtă, cătrănită,
N-are nicio vină ea,
Cioara oacheşă, smolită,
Stă pe-un vârf de rămurea.

Ar vrea să spună ceva,
De necaz e urmărită,
N-o iubeşte nimenea,
Zboară ncet înspre vâlcea
Cioara oacheşă, smolită.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara iese la vânătoare

Cioara
S-a hotărât să experimenteze cuvinte.

Pentru asta a imaginat o duzină de cuvinte drăguţe –
Cu ochi limpezi, sonore, bine exersate,
Cu dinţi puternici.
Nimeni n-ar fi putut găsi unele mai potrivite.

Ea le-a semnalat un iepure de câmp, iar cuvintele au ţâşnit ca din puşcă,
Răsunătoare.
Cioara era Cioară, fără îndoială, dar ce este un iepure?

El s-a metamorfozat într-un buncăr de beton.
Cuvintele se roteau gălăgioase în jurul lui, protestând.

Cioara a transformat cuvintele în proiectile, bombardând buncărul.
Bucăţi de beton zburau prin aer – un stol de grauri.

Cioara a schimbat cuvintele în arme de vânătoare şi a ucis graurii.
Graurii, în cădere, au devenit nori întunecaţi.

Cioara a transformat cuvintele într-un rezervor, colectând apa.
Apa s-a prefăcut într-un cutremur de pământ, înghiţând rezervorul.

Cutremurul s-a transformat într-un iepure care a tulit-o peste creasta dealului,
După ce în prealabil mâncase cuvintele ciorii.

Cioara s-a holbat după iepurele care se îndepărta
Mută de admiraţie.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara mov

Am citit într-un hrisov,
Toate ciorile că-s mov,
Căci au fost cândva hrănite,
Cu iluzii şi ispite,

De-o bunică ce-a vorbit,
La un smartfon ruginit,
Răspândind în lume ştirea,
Mov că-i cioara şi iubirea,

Căci culoarea când e dulce,
Îl îmbie să se culce,
Pe-orice tăntălău vânjos,
El pe sus şi ea pe jos...

Bine-i Doamne prin copaci,
Dacă trunchiul are craci,
Căci prin minte-adeseori,
Zboară stoluri mari de ciori,

Ce se-aşează la hodină...
Viaţa asta că-i divină,
Cuib când îşi găseşta cioara,
Unde-i tandră inimioara,

Iar din niscai tăvăleală,
O să iasă la iveală,
Ba o cioară, ba un cuc,
Zău că-mi vine să mă duc...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A Fi este infinit mai important decât a deveni. A Fi nu este contrariul lui a deveni. Dacă este opusul lui sau în opoziţie cu el, atunci nu mai este A Fi. Numai când a deveni ia sfârşit definitiv, A Fi poate să existe. Orice strădanie lăuntrică de a deveni trebuie să înceteze. Doar atunci există A Fi.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu ştie să citească şi nici nu a scris vreodată cărţi sfinte, oare se va lumina în această viaţă? I: Recomand să căutaţi şi să citiţi cartea "Despre înşelare a sfântului". A. M: Ah, dar ce vei face dacă vei întâlni un analfabet ca mine, sau ca Dumnezeu; noi nu ştim a citi, oare voi deveni vreodată un sfânt? Şi chiar aşa, cum de s-a înşelat acest sfânt?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Mă întreb deseori:
Dacă lutul trupesc va deveni cenuşă
Şi se va risipi în neant,
Se vor mai întâlni oare
Particulele, clipele-fluturi
Ce au îmbrăţişat moartea
Dându-se pe sine universului?!
Şi dacă da, va mai fi posibilă naşterea unei sosii
Ce va continua cursul gândirii
Şi al sentimentelor
Celei născute întâi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!