Libertatea voinţei scapă determinismului cauzal, nu există fiinţă raţională căreia să-i lipsească liberul arbitru, într-adevăr cel ce poate din firea sa să se folosească de raţiune, acela posedă judecata prin care are putinţa să aleagă, distinge prin sine deci ce să dorească şi de ce să fugă. De accea cei care au raţiune ai şi libertatea de a voi sau de a nu voi, iar Dumnezeu preştiutor a toate, rămânând privind din înalt şi eternitatea mereu prezentă a viziunii sale merge mână în mână cu calitatea viitoare a faptelor noastre, împărţind celor buni răsplăti, celor răi pedepse.

citat celebru din Boethius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intuiţia divină, care priveşte toate nu tulbură calitatea lucrurilor prezente în faţa sa, dar viitoare sub perspectiva timpului;de unde rezultă că nu e un amestec de presupuneri şi o ştiinţă bazată pe faptul de a cunoaşte ce se va întâmpla şi de a şti ce poate fi lipsit de necesitatea de a exista. Se vor produce deci fără îndoială toate acelea pe care Dumnezeu le cunoaşte mai înainte că vor exista, dar unele din ele pornesc din liberul arbitru, şi, deşi se produc, prin aceasta nu-şi pierd natura proprie, graţie careia înainte de a se produce ar fi putut şi să nu se producă. Aceste fapte în momentul în care se petrec, nu pot să nu se petreacă, dar dintre ele totuşi, unul chiar înainte de a se produce era necesar să se producă, celălalt însă nu se prezenta cu acest caracter de necesitate.

citat clasic din Boethius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă deci există un principiu practic suveran şi, în ce priveşte voinţa omenească, dacă există un imperativ categoric, el trebuie să fie un astfel de principiu încât din reprezentarea a ceea ce este în mod necesar scop pentru oricine, fiindcă este scop în sine, să constituie un principiu obiectiv al voinţei, prin urmare care poate servi ca lege practică universală. Fundamentul acestui principiu este: natura raţională există ca scop în sine. Astfel îşi reprezintă omul în mod necesar propria lui existenţă şi în acest sens el este un principiu subiectiv al acţiunilor omeneşti. Dar la fel îşi reprezintă şi orice altă fiinţă raţională existenţa ei în virtutea aceluiaşi principiu raţional care este valabil şi pentru mine; deci el este în acelaşi timp un principiu obiectiv, din care, ca dintr-un principiu practic suveran, trebuie să poată fi deduse toate legile voinţei. Imperativul practic va fi deci următorul: acţionează astfel ca să foloseşti umanitatea atât în persoana ta, cât şi în persoana oricui altuia totdeauna în acelaşi timp ca scop, iar niciodată ca mijloc.

Immanuel Kant în Întemeierea metafizicii moravurilor
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul devine real numai prin mijlocirea voinţei, care este singura raţiune a existenţei sale. Mai exact, voinţa este cea care dă răului o anume fiinţă.

Vladimir Lossky în Introducere în teologia ortodoxă
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu contopeşte libertatea cu necesitatea şi deci cu ordinea. Unul din paradoxurile ordinii creştine este acesta: atotputernicia lui Dumnezeu nu anulează liberul arbitru, fiindcă adaptarea mecanică face inutil efortul pentru mântuire.

Petre Ţuţea în Nelinişti metafizice (1994)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinem în mâinile noastre cel mai preţios dar dintre toate: libertatea. Libertatea de a ne exprima prin artă. Iubirea. Libertatea de a fi persoanele care ne dorim să fim. Nu vom ceda niciodată această libertate şi nimeni nu ne-o va putea lua!

citat din Diane Froloy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iluminism

Iluminismul nu presupune nimic altceva decât libertatea, anume libertatea cea mai puţin vătămătoare dintre toate libertăţile, aceea de a face uz public de raţiune.

definiţie clasică de Immanuel Kant
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea, în faţa celor care vor să înveţe stă autoritatea celor care predau; pentru a rezolva problema, ucenicii încetează să mai folosească propria lor judecată şi acceptă ceea ce consideră că este verdictul maestrului ales. De fapt, nu sunt dispus să accept practica atribuită prin tradiţie pitagoricienilor, care, fiind întrebaţi cu privire la fundamentele oricărei afirmaţii pe care o aduceau într-o dispută, se zice că obişnuiau să răspundă: "Aşa a zis Maestrul!", unde "Maestrul" este Pitagora. Aşa de mare era forţa unei opinii deja hotărâte, încât autoritatea ajungea să domine, nesusţinută de raţiune.

citat celebru din Cicero
Adăugat de Altcineva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru Moş Crăciun

Moş Crăciun, de mă iubeşti,
Cadouri de pregăteşti,
Du familiilor nevoiaşe,
De prin sate şi oraşe.

Du-le celor invalizi,
Sau celor ce sunt flămânzi,
Du copiilor orfani,
Du-le celor fără bani,
Alimente, încălţăminte,
Dulciuri şi-mbrăcăminte.

Celor care au de toate,
Dă-le un pic de bunătate,
Să dea din profitul lor,
Celor fără de-ajutor.

La tineri, dă-le speranţă,
Să aibă curaj în viaţă,
La bătrâni dă-le alinarea,
Uşurează-le povara,
Iar celor ce mult suspină,
Fă-le viaţa mai senină.

Dă la toti, dă-le de toate
Deveni-vom mai buni poate.
Pentru mine atât aş vrea
Pe Dumnezeu alăturea,
Şi-aş mai vrea, dacă se poate,
Dăruieşte-mi sănătate.

poezie de Ionel Popa (11 decembrie 2012)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, nu trebuie iubiţi cei sănătoşi, cei siguri de sine, cei mândri, cei mulţumiţi, cei bucuroşi – ei n-au nevoie! Ei primesc dragostea cu îngâmfare şi indiferenţă, doar ca pe un omagiu care li se aduce, ca pe o obligaţie ce li se cuvine de drept. Un dar care se adaugă altora, o podoabă în păr, o brăţară la încheietura mâinii, aşa socotesc ei dăruirea totală a altuia, iar nu drept raţiunea şi esenţa întregii lor vieţi. Numai celor pe care soarta i-a persecutat, numai celor tulburaţi, celor năpăstuiţi, celor nesiguri, celor lipsiţi de frumuseţe, celor umiliţi, numai lor le poţi într-adevăr ajuta prin iubire. Cine le dăruieşte viaţa lui, acela le oferă compensaţie pentru ceea ce viaţa le-a luat. Numai ei ştiu să iubească şi să fie iubiţi aşa cum trebuie să iubim – cu recunoştinţă şi modestie.

Henry Jaeger în Disperatii
Adăugat de Bernadeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea merge mână în mână cu demnitatea omului.

citat din Dan Puric
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie doar că, în general, pasiunea nu poate fi făcută să cedeze prin raţiune, ci prin constrângere. Căci omul virtuos, adică cel ce trăieşte pentru frumosul moral, se va supune raţiunii, pe când cel vicios, care nu aspiră decât spre plăcere, trebuie constrâns prin suferinţă, ca un animal la jug. De aceea se şi spune că pedepsele aplicate celor în cauză trebuie să fie cele care se opun cel mai mult plăcerilor preferate de ei.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent de ceea ce tu percepi, fii conştient că există o, realitate mult mai vastă, care în această clipă îţi scapă. Indiferent de persoana cu care tu vorbeşti, imaginează-ţi că există o fiinţă invizibilă pentru cel care nu este receptiv la realitatea subtilă, care îţi vorbeşte prin intermediul acelei fiinţe. Indiferent de acţiunea pe care o realizezi, urmăreşte să percepi o altă prezentă alături de tine care te priveşte, te ghidează şi-ţi dăruieşte putere. În momentul în care priveşti în ochii oamenilor, fii conştient că primeşti prin intermediul privirii lor un mesaj de la Dumnezeu.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Truda necesară defăimării numelor celor de seamă şi libertatea pe care ţi-o iei făcând aceasta, eu le-aş folosi cu mai dragă inimă ca să le dau o mână de ajutor în înălţarea acestor nume şi mai sus.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice lucru al naturii acţionează după legi. Numai o fiinţă raţională are facultatea de a acţiona conform reprezentării legilor, conform principiilor, adică, numai ea are voinţă. Cum pentru derivarea acţiunilor din legi se cere raţiune, voinţa nu este altceva decât raţiune practică.

Immanuel Kant în Întemeierea metafizicii moravurilor, Trecerea de la filosofia morală populară la metafizica moravurilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea este întotdeauna libertatea celor care gândesc altfel.

citat clasic din Rosa Luxemburg
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea celorlalţi o plătesc cei care sunt cu adevărat liberi, chiar dacă-s în lanţurile celor care au furat libertatea şi adevărul!

Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poate avansa o naţiune fără educaţie şi cultură?! Este precum o casă fără fundaţie. Nu ai cum s-o construieşti! Odată cu revoluţia am aruncat la coş întreg sistemul de valori, am luat haina democraţiei, care include libertatea, dar nu ştim că libertatea înseamnă asumarea responsabilităţii faptelor noastre.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă (16 iunie 2008)
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem liberul arbitru, să alegem ce ne place mai mult în viaţă. Acolo vom da randament maxim. Munca era în trecut un lucru neplăcut. Nu! Prin plăcerea de a munci câştigi viaţa ta şi a celor din jur.

citat din Ovidiu Bojor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul pentru care adevărul e mai ciudat decât ficţiunea, e acela că ficţiunea trebuie să aibă un fir de raţiune pentru a fi crezută, în vreme ce realitatea poate fi întru totul lipsită de raţiune.

citat din Sydney J. Harris
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul, în linii mari

e ceva ce nu se manifestă
decât prin contradicţii.
acest ceva nu este divin,
căci pare lipsit de raţiune,
nu este uman,
căci e lipsit de inteligenţă,
nu e drăcesc, căci nu e binefăcător,
nu e îngeresc,
căci arată plăcerea răutăcioasă
de a produce oarecare rău.
Napoleon era demonic,
ducele de Weimar era demonic,
doar Mefisto nu era demonic,
căci era o fiinţă mult prea negativă,
dracul e inteligent ca filosof,
dar, cam mărginit, în soluţii
şi s-a apucat dracul să facă treabă
a ajuns să pună mâna pe cărţi
dinadins s-a transformat în om
să scoată rodul omenesc din toată răutatea,
mai întâi, a împeliţat cuvântul
cel dinainte de veci în firea omenească,
apoi s-a împrietenit cu omul
sau cu forţele drăceşti din om
diavolul pierde dacă omul e năzdrăvan
când omul ajunge la dracul cu cărţi
el trebuie să-l gonească şi de acolo
şi să-i ia cărţile din mână
doar omul a ştiut să-i preia
şi să-i umanizeze mai toate rosturile
luându-i cărţile din mână
dracul a rămas să stea ca şi fără rost,
undeva prin ţara nimănui,
adică pe la hotare
dar, aşa izgonit de peste tot din lume,
de ţi-e mai mare mila
el ştie dintr-o dată să se întoarcă
în inima lucrurilor
şi dacă nici asta nu e ispravă de drac,
înseamnă că nu există de fel diavol în lume

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!