Doi autori, Meringer şi Meyer (primul – filolog, cel de-al doilea – psihiatru) au încercat în anul 1985 să abordeze problema erorilor de limbaj. Ei au adunat exemple pe care la început le-au expus plasându-se într-un unghi de vedere pur descriptiv. Făcând acest lucru, evident că ei nu au dat nici o explicaţie, dar au indicat drumul în stare să ducă la aceasta. Deformările pe care lapsusurile le imprimă discursului intenţional ei le distribuie în următoarele categorii: interversiuni; impietări ale unui cuvânt sau părţi de cuvânt asupra cuvântului precedent (Vorklang); influenţă a unui cuvânt asupra celor care îi urmează (Nachklang); contaminări; substituţii.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există şi cazuri în care actele ratate se multiplică, se înlănţuiesc între ele, se înlocuiesc reciproc. O dată uiţi de un rendez-vous; data următoare eşti hotărât să nu-l mai uiţi, dar reiese că din greşeală ai notat o altă oră. În timp ce cauţi, prin tot felul de artificii, să-ţi reaminteşti un cuvânt uitat, îţi scapă din memorie un al doilea, care te-ar fi putut ajuta să ţi-l aminteşti pe primul; şi pe când porneşti în căutarea acestui al doilea cuvânt, uiţi un al treilea şi aşa mai departe. Acelaşi lucru, se ştie, se poate produce şi în cazul erorilor tipografice, pe care le putem considera acte ratate ale culegătorilor de litere.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapsusurile cele mai simple, cele mai frecvente şi cele mai insignifiante constă în contrageri şi anticipări care se mainifestă în părţile cele mai puţin clare ale discursului. Într-o frază mai lungă, de exemplu, se constiutie lapsusul care constă în pronunţarea prin anticipaţie al ultimului cuvânt al comunicării. Aceasta dă impresia unei anumite nerăbdări de a termina fraza, sau, pur şi simplu, faţă de însuşi actul de a vorbi.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stabilind faptul că lapsusurile care au un sens, departe de a fi o excepţie, dimpotrivă sunt foarte frecvente, acest sens, de care încă nu s-a vorbit în legătură cu actele ratate, va apărea în mod necesar ca lucrul cel mai important şi vom avea dreptul să împinem pe ultimul plan toate celelalte puncte de vedere. Vom lăsa de-o parte toate momentele fiziologice şi psihofiziologice, limitându-ne la cercetări pur psihologice asupra sensului, asupra semnificaţiei actelor ratate, asupra intenţiilor pe care acestea le relevează.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când se săvârşeşte un lapsus, acesta poate îmbrăca nenumărate forme; în locul cuvântului potrivit, pot fi pronunţate nenumărate cuvinte nepotrivite, care-i imprimă cuvântului adecvat o mie de deformări. Şi când, într-un caz particular, din toate lapsusurile posibile, este comis decât un anumit lapsus determinat, există pentru aceasta motive decisive, sau este vorba doar de un fapt accidental, arbitrar, de o chestiune care nu comportă nici un răspuns raţional?

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când, ca urmare a unei tulburări oarecare, survenită în clipa pronunţării unui cuvânt dat, cineva emite la repezeală o vocală lungă, el nu pregetă să alungească vocala scurtă care urmează imediat după aceea, săvârşind astfel un nou lapsus destinat să-l compenseze pe primul. La fel se petrec lucrurile atunci când cineva pronunţă într-un mod impropriu sau neglijent o vocală dublă; el caută să se corecteze pronunţând vocala dublă care urmează într-un fel menit să reamintească pronunţarea exactă a celei dintâi: s-ar spune că persoana respectivă ţine să demonstreze auditoriului său că cunoaşte limba maternă şi nu se dezinteresează de pronunţarea corectă. Cea de-a doua deformare, care poate fi numită compensatoare, are ca scop tocmai să atragă atenţia auditoriului asupra celei dintâi şi de a-i dovedi că vorbitorul însuşi a luat aminte la greşeala sa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când uităm un cuvânt, ne impacientăm, căutând să ni-l reamintim şi nu avem odihnă până când nu-l găsim. De ce omul, contrariat la culme, în ciuda dorinţei pe care şi-o manifestă, reuşeşte atât de rar să-şi îndrepte atenţia asupra cuvântului, care, cum însuşi ne-o spune, îi "stă pe limbă" şi pe care ţl recunoaşte de îndată ce îl pronunţă cineva în faţa lui?

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onepointedness-ul spiritului aude relaţia dintre cele două. În această relaţie nu este de faţă nici primul, nici cel de-al doilea. Dacă în cel de-al doilea fenomen nu este nimic nou, atunci interesul meu se micşorează. Pentru că primul ton a avut mai întâi efect asupra mea, pe cel de-al doilea îl pot percepe doar în raport cu primul. Păşirea mai departe în timp prezintă o nouă dimensiune în favoarea celui de-al doilea.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extinzând concepţia asupra deformării numelui, găsim că explicaţii analoge sunt valabile pentru unele cazuri de lapsus cu efect comic sau absurd: "Vă invit să râgâiţi (aufstossen) pentru prosperitatea şefului nostru" (în loc de: să beţi – anstossen). Aici o atmosferă solemnă este tulburată, contrar oricărei aşteptări, de irupţia unui cuvânt care trezeşte o reprezentare dezagreabilă; amintindu-ne de unele cuvinte şi discursuri injurioase, suntem autorizaţi să admitem că în cazul de faţă o anumită tendinţă caută să se manifeste, în contradicţie flagrantă cu atitudinea aparent respectuoasă a vorbitorului. În fond, este ca şi cum acesta ar fi vrut să spună: nu credeţi în ceea ce spun, nu vorbesc serios, îmi bat joc de moşulică etc. Fără îndoială la fel se petrec lucrurile în cazul lapsusurilor în care cuvinte anodine se văd transformate în cuvinte inoportune şi obscene, cum ar fi, de exemplu, "apopo" pentru "apropo" (Meringer şi Meyer).

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fixându-ne atenţia asupra asociaţiilor "involuntare", asupra celor "care ne împiedică să gândim", asupra celor pe care autocritica se grăbeşte să le respingă ca fiind insignifiante obţinem, alături de ideea morbidă, un material care ne va permite s-o eliminăm. Dacă se încearcă procedeul de către cineva asupra sa însuşi, cel mai bun mijloc de a susţine experienţa este acela de a nota în scris, pe măsură ce se prezintă, ideile a căror apariţie nu se explică.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitatea exprimării trebuie să acţioneze asupra persoanei receptoare asemeni unui cuvânt de spirit, căci în cazul ei, ca şi pentru cuvântul de spirit, simplul efort al audiţiei permite suspendarea cenzurii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt

Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găsesc, din ce în ce mai mult, că deformările la care se recurg de obicei sunt ineficiente şi condamnabile. Dacă deformările sunt mici, ele nu-şi ating scopul, care este de a apăra pacientul de o curiozitate indiscretă, iar dacă sunt considerabile, cer prea mari sacrificii, făcând de neînţeles contextele legate de micile realităţi ale vieţii. Rezultă de aici o stare de lucuri paradoxală: ce pot dezvălui mai uşor, în mod public, secretele cele mai intime ale unui pacient pentru că acestea nu permit să fie recunoscut decât să se descrie caracteristicile cele mai banale şi inofensive ale persoanei pe care toată lumea le ştie şi care îi dezvăluie identitatea.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unghiul din care vezi şi analizezi, felul în care te raportezi asupra unui eveniment, lucru, faptul că îi acorzi mai multă sau mai puţină atenţie şi valoare determină cu o influenţă covârşitoare a spiritului stare.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om sănătos, străin de psihanaliză, va spune despre actele ratate "O, faptele acestea nu merită nici o explicaţie, sunt întâmplări mărunte." Ce înţelege el prin aceasta? Va pretinde că există evenimente neglijabile, aflate în afara înlănţuirii fenomenale a lumii şi care ar fi putut, tot atât de bine, să nu se fi produs? Rupând însă determinismul universal, fie şi într-un singur punct, răsturnăm întreaga concepţie ştiinţifică asupra lumii. Va trebui să-i demonstrăm omului nostru că concepţia religioasă asupra lumii este mai consecventă cu ea însăşi când afirmă lămurit că vrabie nu cade de pe acoperiş fără intervenţia expresă a voinţei divine. Presupun că amicul nostru, în loc de a trage concluzia care decurge din primul său răspuns, se va răzgândi şi va spune că el găseşte întotdeauna explicaţia fenomenelor pe care le studiază.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Influenţa stărilor fiziologice, rezultând din indispoziţii, tulburări circulatorii, stări de epuizare, asupra producerii lapsusurilor trebuie recunoscută fără rezervă. Experienţa dumneavoastră personală şi cotidiană ajunge ca să vă facă evidentă această influenţă. Dar această explicaţie lămureşte prea puţin! Şi înainte de toate, stările pe care le-am enumerat nu sunt condiţii necesare ale actului ratat. Lapsusul se poate produce tot atât de bine în deplină stare de sănătate, în stare perfect normală. Aceşti factori somatici nu au valoare decât în măsura în care facilitează şi favorizează mecanismul psihic particular al lapsusului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă al doilea ton este fizic egal cu primul avem de-a face cu o situaţie cu totul nouă. Al doilea ton nu este perceput la fel cu primul, pentru că primul ton pe mine m-a marcat cu ceva (altfel nici nu pot şti cum cel de-al doilea este al doilea). Aceasta este o impresie oarecare, chiar şi numai în mintea mea sau chiar numai în această sensibilitate umană, care este incredibil de deschisă. Acest ton, însă, nu mai are acest avantaj incredibil de a cădea pe teren neprelucrat, ci cade pe un câmp prelucrat de primul ton. În muzică un există nicio repetiţie.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când bolnavul va descoperi incertitudinea memoriei, acest punct slab al psihismului, el poate, datorită acestei incertitudini, să extindă îndoiala nevrotică asupra a tot, chiar şi asupra actelor deja realizate şi care nu erau în raport cu complexul dragoste-ură, pe scurt, asupra întregului trecut.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există unii care îşi închipuie că tantra, deşi n-au citit şi nu s-au documentat deloc asupra acestui subiect, nu reprezintă altceva decât "magie neagră" şi că toţi aspiranţii care urmează şi practică acest sistem spiritual fac parte din categoria "magicienilor negri". Desigur că acest lucru, fiind un mod foarte superficial de a trata problema, constituie o absurditate. Este evident, pe de altă parte, că nimeni nu va putea înţelege şi asimila scrierile şi învăţăturile tantrice hinduse, atunci când va urmări să le practice cu perseverenţă şi să le aprofundeze, dacă mintea lui va fi plină de concepţii greşite şi prejudecăţi împotriva lor, oricare ar fi "culoarea" ideilor asupra Adevărului pe care acele persoane o posedă.

Arthur Avalon în Mahanirvana Tantra
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate reprezentările relative la bani erau aservite inconştientului prin intermediul asociaţiei rate-şobolani. Această semnificaţie "monetară" a şobolanilor s-a sprijinit pe somaţia legată de banii ce tebuiau înapoiaţi, cu ajutorul cuvântului de legătură "cartofor" (Spielratte). Acest cuvânt se raporta la imaginea din tinereţe a tatălui pacientului meu, care a pierdut la joc bani care nu-i aparţineau.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiul plăcerii şi instinctul de conservare sunt departe de a-şi veni unul altuia în ajutor de la început. Dar există ceea ce poate da, probabil, soluţia căutată. Este vorba de mărimi relative; mărimea sumei emoţiilor care au o influenţă asupra factorului traumatic care paralizează acţiunea principiului plăcerii este aceea care conferă gravitate situaţiei periculoase. În acest caz, angoasa nu ar mai fi un simplu semnal, ci ar acţiona ca o creaţie nouă şi pentru motive noi.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!