Când, ca urmare a unei tulburări oarecare, survenită în clipa pronunțării unui cuvânt dat, cineva emite la repezeală o vocală lungă, el nu pregetă să alungească vocala scurtă care urmează imediat după aceea, săvârșind astfel un nou lapsus destinat să-l compenseze pe primul. La fel se petrec lucrurile atunci când cineva pronunță într-un mod impropriu sau neglijent o vocală dublă; el caută să se corecteze pronunțând vocala dublă care urmează într-un fel menit să reamintească pronunțarea exactă a celei dintâi: s-ar spune că persoana respectivă ține să demonstreze auditoriului său că cunoaște limba maternă și nu se dezinteresează de pronunțarea corectă. Cea de-a doua deformare, care poate fi numită compensatoare, are ca scop tocmai să atragă atenția auditoriului asupra celei dintâi și de a-i dovedi că vorbitorul însuși a luat aminte la greșeala sa.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.