Te-am cunoscut şi ai plecat.
Ai dispărut fără de veste.
Iar sufletul a lăcrimat,
Căci el în taină te iubeşte.

catren de Ligia-Gabriela Janik (4 iunie 2013)
Adăugat de Ligia-Gabriela Janik
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Şi sufletul meu aleargă spre Tine.
Odihnă, iertare şi pace doresc.
O, Doamne, Cuvântul Tău Sfânt zideşte-L în mine,
Să pot înspre ceruri curat să privesc.

catren de Ligia-Gabriela Janik (27 mai 2013)
Adăugat de Ligia-Gabriela Janik
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ne dă nouă lumina
cea sfântă si curată.
Să nu pătăm a noastră viaţă,
Doamne, niciodată

catren de Ligia-Gabriela Janik (30 mai 2013)
Adăugat de Ligia-Gabriela Janik
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceas de veghe

Stând treaz cu doruri în noapte...
Şi dorinţe nespuse
înconjoară inima în tăcerea nopţii adânci.
Piciorul păzeşte-l, o, Doamne,
Să nu cadă când trec peste stânci.
Iar inima-mi îndreaptă spre Tine,
în taină ruga sufletului meu.
Dorind să te iubesc Isuse,
si să Îmi torni mai mult din Dumnezeu.
Atunci voi spune ca şi Pavel:
"Căci Harul Tau îmi este îndeajuns."
Dar până vei veni o, Doamne,
ajuta-mă să te urmez supus

poezie de Ligia-Gabriela Janik
Adăugat de Ligia-Gabriela Janik
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă eşti în lume călător
de ce la uşi străine baţi cu dor?
Nu-i oare timpul nostru preţios
să-L căutăm din suflet pe Hristos?

catren de Ligia-Gabriela Janik (5 iunie 2013)
Adăugat de Janik Ligia Gabriela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un prieten adevărat este acel care merge prin furtună alături de tine. El nu te va lăsa niciodată să îngenunchezi, dar nici să te înalţi mai presus decăt trebuie.

Ligia-Gabriela Janik (1 iunie 2013)
Adăugat de Ligia-Gabriela Janik
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odat', iubirea

Copacii frunze aşterneau
Pe potecile înguste,
Ochii nosti se întâlneau
Din dragoste să guste.

Aşa noi doi ne-am cunoscut,
Aşa a fost odat' iubirea,
Acum un gând necunoscut
A mai rămas, e amintirea.

Se scutura frunza la nuc
Atunci când ai plecat,
Acum de dor eu mă usuc,
Căci timpul nu m-a vindecat.

Se scuturau atunci petale
Şi se pierdeau în vânt,
Ai dispărut din a mea cale
Iubire, fără un cuvânt.

Se scuturau de ploi şi norii,
Toamna abia-ncepuse,
Tu ai plecat odat' cu zorii
Iubirii noastre apuse.

poezie de Răzvan Isac (9 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără înţeles

Fără urme de iubire,
Aşa trec prea multe zile,
Credeam că-mi vei da fericire,
Mi-ai dat doar lacrimi şi pastile.

Fără urme de regret,
Ai plecat, ai dispărut,
Credeam că -mi esti mereu la piept,
Am adormit şi-ai dispărut, în pas tăcut.

Fără urme, fără milă,
Ce naiba fac, m-agăţ de ce?
La 35 de ani eşti încă o copilă,
Iar eu un prost rănit iarăşi în dragoste.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedespărţire

Am stat mai multe seri fără tine,
Am stat mai multe seri, fără mine,
În serile alea de-nceput,
Nu te-am avut, nu te-am avut.
Dar vorba unu-i sfânt poet,
Te voi avea şi nu te uit.
E clipa fericirii mele,
O să te am în gânduri, cele,
Ca un poet iubit în taină,
Ca o ibovnică dojană...
Eu sper să nu mă-ndepărtezi de tine,
Căci nu te uit nemărginire.

Eşti viaţa mea fără sfârşit,
Aş vrea să te iubesc mai mult!

poezie de Valentin Leahu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândire pozitivă

El vine acasă repede, tu îl aştepţi, el te iubeşte.
Îşi ia copiii aproape şi le spune lucruri inedite.
Desigur, el te iubeşte.
Te strânge la pieptul lui puternic
Şi te ţine în braţe cu drag.
Ah, ce fericire!

-Dar, stai puţin, gândire pozitivă!
Te intreb, despre ce lume îmi vorbeşti?
Căci în realitatea mea se întâmplă altfel:
El face un pas înainte şi doi înapoi.
Înţeleg, de ce ajunge greu la mine:
Copiii, odraslele noastre gălăgioase îl deranjează, cu energia lor nestăpânită,
Iar eu, primesc declaraţii:
- Dacă m-aş întoarce în timp, cu douăzeci de ani,
Când te-am cunoscut pe tine, soţia mea,
Aş alege altă şansă:
Nu m-aş lega la cap cu nimic,
Aş trăi liber,
Fără niciun legământ, fără nicio dăruire,
Aş trăi aşa, cum sunt eu cu adevarat,
Căci în lumea ta, eu nu pot pătrunde.
-Da, ştiu că am uitat multe,
Pentru că m-am ridicat,
Dar, mi-am schimbat doar haina.
Sunt curat, parfumat, plecat de acasă zi lumină,
Însă, nu eu sunt devină că timpul s-a comprimat.
Am uitat să întorc privirea după tine.
Ştiu, este adevarat, sunt uituc, dar aşa îmi place.

-Vezi, gândire pozitivă!
Vino, în lumea mea şi arată-mi altă fericire,
Să nu mai critic,
Să-mi fie lege, aşa ca tine,
Gândire pozitivă.

poezie de Apostol T.Victoria (11 iulie 2020)
Adăugat de Apostol T. Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul meu fără cuvinte

Iubirea mea, dacă nu voi mai scrie,
Avându-te, măcar o poezie?
Căci tot ce-am scris în versuri, în trecut,
A fost pentru că nu te-am cunoscut.

Iubirea mea, şi cine va să ştie
Că zilnic ne vom fi o poezie,
Al cărei titlu numai tu-l vei pune,
Al cărei conţinut când ţi-l voi spune...

Secret, fără cuvinte, pe muteşte?
Poetul nu mai scrie când iubeşte.
Poetul scrie doar când n-are cine
Să-i pună titlu. Eu te am pe tine.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Iubeşte şi fă ce vrei." Atât. Fără limite. Fără ură. Singura regulă să-ţi fie neancălcarea fericirii celuilalt. Şi atunci, iubind rădăcinile lumii şi neştiind să dai palme celui care loveşte, vei trăi împăcat, simţind că fericirea e o formă în care sufletul curge natural. Fără retuşuri, fără pauze, fără neputinţă. Pentru că iubirea are urme de libertate şi de veşnicie. În forma ochiului care trăieşte fără să aştepte imposibilul din fericire. Doar umanitatea.

citat din Gabriela Chişcari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă că te-am iertat

Aduni rouă din ceaţa sufetului meu
Îţi dăruiesc zâmbete dimineaţa mereu
Şi sufletul îţi încălzesc doar eu
Iartă-mă iubire că te iubesc prea mult
Iartă-mă eu te-am iertat demult
Mă ocroteşti şi mă călăuzeşti
Eu te-am iertat pentru că te iubesc
Iartă-mă pe drumul drept şi bun
Eu ţi-am ieşit în cale fără să-ţi spun
Iubire iartă-mă din inimă că te-am iertat
Jurământul pe vecie
eu nu l-am încălcat
Cu iubire şi credinţă mi l-am respectat
Tu ai fost cel care fără voia ta poate
Ai trântit uşa şi ai plecat departe
În urma ta nori, ceaţă, rouă,
Potop şi ploaie, picuri de apă
Un lan de grâu copt a inundat
Iartă-mă iubire, eu te-am iertat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dispărut

Mi-ai dispărut din gând,
Eu te chemam, în loc să te alung.
Ţi-am oferit spaţiu în mintea mea,
Tu ai revendicat-o, ca fiind, deja a ta.
Mi-ai dispărut din tablou,
Te-am reconstruit în vis.
Ţi-am dat noi valenţe
Şi culori de nedescris.
Mi-ai dispărut din vers,
Fără tine, e ambiguu, şters.
Tu îi erai pură armonie,
Acum plânge a nostalgie,
Se sprijină un vers pe altu'
Într-un ritm de vibrato.
Mi-ai dispărut din drum,
Nu mai vreau să aflu calea către tine,
Eu te ridicam pe un piedestal,
Eu, pentru tine, eram oricine.
Mi-ai dispărut ca şi nume,
Când te scriam pe pagini, anume.
Nu mai vreau să te ştiu, pe de rost,
Mi-a fost de ajuns, doar să te cunosc.
Mi-ai dispărut din tot,
Aproape, am reuşit să te scot,
Dar laşi urme adânci,
Nu priveşti înapoi şi fugi.
Mi-ai dispărut din suflet,
Şi nu plăteai chirie,
Am oferit în avans şi
Tot eu, am ieşit pe datorie.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri albe

Sunt singură şi sufletul meu suferă în taină,
Poate că eu am greşit
Am dat totul,
Îm sinceritatea mea,
Durerii chipului tău,
Iubire!

poezie de Gabriela Boboc
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul veşniciei

În grabă anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii;
Din firul lor se ţese o poveste
Plăpândă, cum e roua dimineţii.

De le simţi zboru-nalt pe culmi celeste,
Ori de te-mbracă-n haina bătrâneţii,
În grabă anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii.

Secretul veşniciei înscris este
În cartea inimii şi-a tinereţii!
Urmeaz-o, aşadar, apostoleşte,
Alungă orice urmă a tristeţii,
Căci anii-n grabă trec şi fără veste.

rondel de Valeria Merca (19 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un cuvânt

Esti un înger ce ai coborât în zori
Deasupra mea si a casei mele
Mi ai pregătit festin de sărbători
Acum e timpul să te duci la stele

Căci simt că noaptea a coborât
Nu vreau ca somnul să-mi vegezi
Din prea multă iubire te-am urât
Nu te mai bag in seamă vezi

Mă ai plictisi cu vorbe de alint
Tu vrei dorinte să îţi îndeplinesc
Îndepărtează te fir de păr mi-ai albit
Te voi chema de vreau să te-ntalnesc

Pe lumea asta îngeri sunt
Mai buni cu mine mai cuminţi
Mă cheamă acasă de unde sunt
Nu stă ca tine capul să-mi fierbinţi

Si îngerul a lăcrimat din nori
Menirea lui se închisese pe pământ
A dispărut la ivirea primilor zori
Pe nori stă scris: nici un cuvânt

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita-floare

Sunt floarea,
iubita ale cărui petale le rupi, inconştient,
zicându-ţi: mă iubeşte, nu mă iubeşte,
mă iubeşte, nu mă iubeşte...
Şi zilele trec şi cu fiecare petală pierdută
mă întreb: mă iubeşte? nu mă iubeşte!
mă iubeşte? nu mă iubeşte...
Mă iubeşte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Far - away

Pe la poarta mea
nu mai trece gândul zâmbitor.
L-am strigat de sute de ori,
dar se vede însă
că a îmbătrânit
şi nu mai aude
cum inima mea îl cheamă
să-mi fie el primul surâs.

Pe aripile vântului
am scrijelat numele tău
ca, începând
de azi,
pasul lui domol
să te ducă tot mai departe
de sufletul meu singur.

Plec de sub basmul
în care te-am cunoscut
ca pe cel mai bun vis
şi fără să privesc înapoi,
mă gândesc tot mai pierdută
şi mai fără tine.
Chiar dacă pleci,
în sufletul meu vei rămâne
ca un mugure nou,
nemaivăzut până anul acesta.

Departe de toate,
pasul meu greu
apasă visarea
din care târziu,
mă voi mai ridica iar eu.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea dintre gratii

Am vrut, atunci când te-am eliberat,
Să zbori acolo unde îţi doreai,
Să nu îmi reproşezi că te-am legat
De inima-mi în care ai cântat
Când mă iubeai.

Ai dispărut în zările albastre,
Iar cântul tău se-aude,-acum, din cer
Ca un ecou al visurilor noastre
Ce se-mpletesc în dansuri printre astre
În plin mister.

Tu ai plecat - aşa a fost să fie! -
Iar aripile tale-au prins puteri
În zborul peste bolta azurie.
Din locul tău, în vechea colivie,
Îmi plâng tăceri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am pictat

Te-am pictat pe o coală de hârtie,
Te-am pictat pe o frunze de stejar.
Te-am pictat pe o lacrimă de iubire
Care a curs odată din ochii tăi frumoşi de chihlimbar.

Te-am pictat pe o gutuie galbenă
Cum este soarele pe cer.
Dulce, amăruie ca şi sărutul
Care deseori ţi -l cer!

Te-am pictat pe o rază de lumină,
Te-am pictat pe o stea.
Căci tu eşti a mea stăpână,
Te-am pictat chiar şi pe inima mea!

poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!