Piatra cu care dă lumea în tine cade departe.
proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Piatra care cade și luna care nu cade sunt unul și același fenomen.
citat din Ernesto Sabato
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe, departe cade amurgul
Departe, departe cade amurgul,
Vanat paun cu penele vestede.
Ploaia de cenusa a noptii
Ne va cadea peste crestete.
Poate se vor aprinde copacii
Undeva-n paduri seculare.
Aceeasi fata rosie a lunii
Vom pune-o capatai fiecare.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe
departe de lumea ta găsesc resturi dintr-un timp din care am căutat să culeg amintiri,
departe de lumea mea strivesc cu degetele împreunate a rugă trei litere, le adun apoi în palemele noastre ca să putem să clădim din ele lumea noastră.
poezie de Claudia Marcu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi schimba lumea pentru tine
mint
pentru noi
fără tine lumea mea nu există
de mâine o voi lărgi
să te încapă
să mă cuprindă
mint
mâine lumea o să ne înghită
și vom deveni banali
dar azi lumea mea începe cu tine
iar mâine e deja departe
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care mă acuză că aș da cu pietre
Cum văd că-ncerci să dai în mine
Cu replica-ți cea arțăgoasă,
Aș da cu piatra și în tine,
Dar piatra e mai valoroasă.
epigramă de Florin Rotaru (2010)
Adăugat de Florin Rotaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Imunitate
Sistemul tău imunitar
E foarte bun, dacă mă ține
La kilometri de hotar
Și-aproape la un pas de tine.
Ți-ai pus departe granița
Sau te-ai retras în tine toată,
Căci am trecut cu ranița
În spate, nici măcar lătrată.
Să nu mă-trebi ce-aveam în ea ;
Nici dinamite, nici grenade,
Numai atât: Iubirea mea
Sub nicio șarjă ea nu cade.
Deși mai am o bună parte
Din drumul ăsta foarte lung,
De tine, tu ești mai departe
Decât am reușit s-ajung.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (31 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Asta-i viața mea, pare să spună frunza...
Asta-i viața mea, pare să spună frunza
care cade de pe ram
sau piatra care se rostogolește de pe deal. tât: fără o credință
în fața căreia trebuie să te-închini sau să o contești,
fără muzica sferelor perfecte,
fără un cer explodând în flăcări.
Sub tălpile mele, viitoarea cenușă
care se va așterne la distracția finală,
penultima blasfemie;
toate luminile se vor stinge,
iar pe armăsarul talazurilor
va veni un pește de cobalt
să muște fără a ține seama de sex sau de pleoape.
Frunza cade în felul ei,
așa cum și piatra cade în felul ei,
dar numai cineva cu mâini
descoperă moliciunea cărnii
și duritatea oaselor.
Acesta este adevărul: nici un om nu este vizibil.
Ziua ajunge la sfârșit,
gura ține post la hotarele sării,
într-o aparentă sănătate, renunțare și răutate;
doar lipsa de voință e cea care stăruie:
ulei rânced, nefolosit vreodată.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade arcușul luminii pe sat
Cade arcușul luminii pe sat,
Inima mea-i vioară cu sânge,
În colbul iubirii mă zbat,
În umbra totală m-oi stânge.
Lumea s-avântă în dans hotărât,
Cu jar îmi hrănesc armăsarul,
Scot stele din vechiul mormânt,
Uitarea o aprind cu amnarul.
În depărtări de aripi caut orizontul,
Ambianța speranței mă-ntoarce-n rubine,
Cade arcușul luminii, cu botul
Armăsarul îl nalță spre tine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de departe
Atât de departe de viață
de tine, de mine, de noi,
ești vis rătăcit într-o ceață,
și-ai vrea să te-ntorci înapoi,
în lumea ce-ți pare ciudată,
dar știi că există un loc
în care aveai, altădată,
iubirea, cu tainicu-i joc.
Privești, ca și mine, departe,
dar locul de vis a pierit
și totul acum ne desparte,
uitarea, deja, a venit.
Mai sunt amintiri ce se-agață
de gânduri, rezistă un timp,
dar cad obosite, îngheață,
ucise de-un alt anotimp.
Privim, degajați, depărtarea
ce nu mai contează la noi,
când totul plutește pe marea
speranței în lumea de-apoi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra care te lovește nu vine de departe.
proverbe românești
Adăugat de Alina Jivan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire
Doamne,
Mă uit în urma mea
Și te văd numai pe tine
Departe de tot
Aproape de părinți.
Mă uit înaintea mea
Și te văd tot
Numai pe Tine
Tot așa de departe,
Aproape de copii
Ce-o fi cu distanța asta
Între Tine și tine
În mijlocul căreia
M-ai răsărit
De nici nu știu
Din care parte
Să te chem
Pe la mine.
poezie de Marius Robu (19 februarie 2007)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
Ca o mușcătură de viperă
mi-ai subjugat buzele.
În undele-ntrupării
a humei cu piatra
iubirea n-a putut fugii
A încălzit mai departe piatra
cu torța lăuntricului far
și-n veșnicia timpului
nimeni n-a putut s-o urnească.
poezie de Melania Manta din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Abis I
Sunt piatra care se rostogolește.
Am fost la bâlciul prorocirilor și
m-am tăvălit prin iarba dresorilor de vorbe.
Știu durerea din ochii
întorși ca să-și mănânce lacrimile.
Apa s-a mai zbenguit printre păstrăvi.
Vântul a mai zăbovit pe la porți.
Te întorci în tine.
Te închizi în morți.
Ești piatra care se rostogolește.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cand ploaia cade pe sub stele
Când ploaia cade pe sub stele
Și picuri reci ne ard căzând,
Tu plângi atunci, eu plâng cu tine -
În gând... să nu mă vezi plângând.
Iar dacă ploaia încetează,
Surâsu-ntrezărit pe chipul tău
Alungă norii și din stele
Dispar ades părerile de rău;
Cu genele-obosite de tăcere,
Cu ochii ațintiți mereu în carte,
Cu gândul amorțit în regăsire,
Eu sunt aici, tu însă tot departe.
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan

Comentează! | Votează! | Copiază!
O picătură de apă ce cade neîncetat sapă până și piatra.
Bion în Bucolice
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnavi de lectură
nimeni nu-i poate lua omului cunoașterea, nici măcar sărăcia
adună-mă strigă orice foaie rătăcită
citește-mă spune cuvântul
și totul care te-înconjoară
nu așteaptă decât o privire curioasă
și o întrebare. a câta oare?
sunt oameni care își dau somnul pe câteva pagini
sunt oameni care își pun mâinile sub pernă
și sunt oameni care nici măcar nu știu ce să facă cu mâinile
citește-mă spune cuvântul
dar cine mai are timp
și cine-i mai aude șoapta?
cititul te fură din lume și te duce departe
dar oricât de departe te-ar duce tu nu ești singur
alături de tine sunt eu, povestea
și poate și povestitorul
sufletele noastre sunt la unison
noi cei bolnavi de lectură
suntem alungați din cetate
pentru că riscăm să îmbolnăvim lumea
noi, cei bolnavi de lectură
putem discerne
putem zări lumina
și celorlalți le e teamă de lumină
iar soarele cade sfărâmat în bucăți pe pământ
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sapun pentru suflet
Esti
ca roua diminetii,
Tu cel ce scalzi
in ochii tai
lumea mea.
De ma atingi
tresar
ca steaua care cade,
iar tu ma prinzi in palme...
Grijile dispar
in drumul catre tine,
tristetea mea cresndândă,
descrește într-un minut.
Un veșnic zbor
este iubirea noastră
o veșnica trăire
sare din val in val.
Tu scalzi în ochii tăi
lumea mea
Și esti
Săpun pentru sufletul meu!
poezie de Anna Panovici din Clipe (1 iunie 2009)
Adăugat de Anna Panovici

Comentează! | Votează! | Copiază!
În cel care dă cu piatra în tine, tu dă cu pâine.
proverbe arabe
Adăugat de mia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu plângeam... și tu râdeai...
Visam la tine zi și noapte
Vroiam doar să te simt aproape
De lumea mea departe tu erai
Și eu plângeam... și tu râdeai...
În somn vedeam cum sărutai pe alta
Când mă trezeam eu sfidam soarta
Credeam că mă iubești, așa spuneai
Dar eu plângeam... și tu râdeai...
Azi eu pe tine nu te vreau aproape
Am înțeles, vei fi mereu departe
Domol s-a dus vremea, iubire
Cand eu plângeam și tu râdeai de mine
Să-ți amintești cu dor și cu rușine
Râdeai de-o inimă ce te-a iubit pe tine
C-am să te-aștept veșnic, așa credeai
Dar eu râdeam... și tu plângeai...
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa aduce
Apa aduce piatra
Piatra aduce focul,
calăul depune jurământ
întinde mâna focului.
Apa a adus piatra,
piatra a lăsat în urmă focul,
focul cuprinde palma
unuia dintre noi.
poezie clasică de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!