Atât de departe
Atât de departe de viață
de tine, de mine, de noi,
ești vis rătăcit într-o ceață,
și-ai vrea să te-ntorci înapoi,
în lumea ce-ți pare ciudată,
dar știi că există un loc
în care aveai, altădată,
iubirea, cu tainicu-i joc.
Privești, ca și mine, departe,
dar locul de vis a pierit
și totul acum ne desparte,
uitarea, deja, a venit.
Mai sunt amintiri ce se-agață
de gânduri, rezistă un timp,
dar cad obosite, îngheață,
ucise de-un alt anotimp.
Privim, degajați, depărtarea
ce nu mai contează la noi,
când totul plutește pe marea
speranței în lumea de-apoi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.