Nu omul Îl poartă pe Dumnezeu cu riscul de a-L pierde, ci Dumnezeu, în nespusa Sa îndurare şi răbdare, ne poartă pe noi! Chiar viaţa pe care o avem acum în vine este semnul dragostei Lui.

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblia ne dezvăluie mai întâi că nu omul îl caută pe Dumnezeu, ci Dumnezeu îl caută pe om! Nu omul găseşte şi apoi cară cu sine, în sufletul lui, pe Dumnezeu, ci chiar invers!

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea nu este strădania omului de a escalada necuprinsul, printr-un efort mintal, ca să ajungă până la tronul lui Dumnezeu. Căci, prin întruparea Domnului Hristos, Dumnezeu coboară în ţărâna pământului, ia chip asemenea mie şi apoi garantează, prin moartea şi învierea Sa că omul nu mai trebuie să încerce să ajungă sus! Prin coborârea Sa la noi, omul se află deja pe platforma contactului cu Mântuitorul.

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu a făcut omul după chipul şi asemănarea Sa, nu înseamnă că Dumnezeu este ca omul, ci că omul este un dumnezeu pe pământ.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai înainte de a se fi rugat, Dumnezeu inventează familia. Omului nu-i rămâne decât să descopere că Dumnezeu i-a şi oferit răspunsul!

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să schimbăm regula după care judecăm până acum ce e bine. Tot ceea ce Dumnezeu vrea pentru noi e bun şi drept, tot ceea ce nu vrea este rău. Tot ceea ce Dumnezeu nu vrea este interzis. Alte fapte, pe care nu le-a pus sub semnul interdicţiei totale, şi care din această pricină ni se par permise, nu sunt totuşi întotdeauna permise. Căci dacă Dumnezeu ne lipseşte de ceva, şi printr-un anumit eveniment care reprezintă manifestarea voinţei lui Dumnezeu, se vede că nu vrea ca noi să avem acel lucru, el nu ne este îngăduit, pentru că voinţa lui este să nu-l făptuim;în absenţa voinţei lui Dumnezeu, care singură înseamnă bunătate şi dreptate, totul devinde nedrept şi rău.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însuşirile celui ce este plin de râvnă întru cunoştinţă sunt acestea: iubirea fierbinte pentru Dumnezeu şi pentru aproapele său, blândeţea, îngăduinţa faţă de slujitorii şi închinătorii altui dumnezeu, binefacerea şi bună-purtarea. El poartă semnul adevăratului creştin.

citat din Sfântul Nectarie Taumaturgul
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinismul nu are un Dumnezeu care Se ascunde!

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul viitorului meu

În prezentul trecutului meu
Sunt chinuit apăsător
De lipsa prezenţei lui Dumnezeu
Cel nespus de bun şi îndurător,
Care m-a făcut şi m-a iubit mereu.

Dar iată că prezentul prezentului meu
Este chiar El Însuşi, şi acum,
Mi-e plină inima de slava lui Dumnezeu
Care-mi poartă paşii pe drum,
Drumul viitorului meu, prezent mereu...

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

om fericit

Omul fericit este omul care îl poartă pe Dumnezeu în sine.

definiţie de Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegi deci cum e cu rugăciunea? Ea nu este nici pe departe intervenţia noastră la inima lui Dumnezeu, ci rugăciunea este intervenţia lui Dumnezeu la inima omului.

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de înălţime

Mai poartă cu sine
Acel dor nemărginit,
Roua nopţilor senine,
Inimă de infinit,
Acel dor de înălţime,
Numai Domnul a dăruit!

Ioni, de pe înălţimi alpine,
Ozonul e binevenit,
Răsplata însutită ce vine,
Dumnezeu a dăruit.
Acasă, chiar în grădină,
Crezul său în vreme împlinit,
Har deplin purtat mereu,
E-un dar dat de Dumnezeu!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge Dumnezeu

Plânge Dumnezeu, (a câta oară?)
Îngerii în ceruri poartă doliu,
Viaţa a ajuns un promontoriu
Într-o mare de dureri... E seară...

Plânge Dumnezeu privind rebuturi,
Oameni doar la trup, la suflet draci,
Plâng părinţi şi nu ai ce să faci,
Răstigniţi în lacrimă plâng fluturi.

Cenuşii, cad stelele din ceruri,
Luna poartă trenă sângerie,
Fericirea-i oază-ntr-o pustie
Înspre care nu mai umblă trenuri.

Morţii ştirbe aducând obolul
Spre Şeol nebunii vând bilete,
Mame nu mai vor să nască fete
De când troc e socotit violul.

Plânge Dumnezeu... Sunt şanse slabe
Să zâmbească-n următorul veac
Când priveşte un popor sărac
Puşi de-ai săi aleşi în patru labe.

pamflet de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul miresei mele

Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne,
Inelul ce-a legat a noastră soartă
Şi peste timp iubirea o aşterne.

Trecut-au ani şi-am mai trecut de-o poartă,
La tâmple timpul clipele îşi cerne,
Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne.

De ţi-am greşit vreodată, tu mă iartă,
Căci n-am ştiut iubirea a discerne
Şi n-oi mai rătăci pe-a vieţii hartă,
Pe drumul nopţilor pustii şi terne.

Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne.

rondel de Florin Căprar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta este Dumnezeul Bibliei, acesta este Dumnezeul creştinilor, un Dumnezeu care El Însuşi iese în întâmpinarea omului.

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşcă şi cureauă lată

Puşcă şi cureauă lată,
Ce ţară aveam odată!
Cu de toate-ndestulată.
Nu cerşeam din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă mică,
Azi nu mai avem nimică.
Viaţa grea ne-a sărăcit,
Plecăm afară la cerşit.

Puşcă şi cureauă lată,
Ţara noastră-a fost bogată.
Puşcă şi cureauă mică
Acum să vorbeşti, ţi-e frică.

Chiar dacă avem curea şi puşcă
Din români moartea rău muşcă.
Puşcă şi cureauă lată,
Iar cerşim din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă lată,
Poezia mea se gată,
Dar n-am terminat de scris.
Mai trăiesc. Eu nu m-am stins.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Eu cred că fiecare aşteaptă
Să-i bată careva la poartă
Nu doar acei bătrâni, părinţi
Ci chiar şi tineri mai cuminţi.

Ei poartă o deschid mereu
Dar intră numai... Dumnezeu!
Ar da tot ce-au mai bun pe masă
Să vină mulţi la ei în casă

Dar fiecare se grăbeşte
Cu altul de se întâlneşte...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practic, singurele modele pe care noi, oamenii, le putem înţelege, sunt cele pe care le construim în dimensiunea interumană. De aceea, Dumnezeu Se descoperă... aici ca o mamă, dincolo ca un tată, mai departe ca un soţ sau ca un frate... Iar lecţia este prin analogie.

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia cuibului de barză

O barză şi-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinţii toţi
I-au dat gură ca la hoţi.

Barza şi-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,

M-am uitat la ea sub fustă!

Şi-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, şi cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!

Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în şoaptă,
Să scoată pui la Dumnezeu la poartă!

Vremea trece, moartea vine,
Şi-a făcut un cuib în mine,
Cuib în care mai coboară
Câte-o mierlă, câte-o cioară,
Câte-o barză de pripas,
Niciodată barza mea.
Numai cuibul mi-a rămas,
Numai cuibul mă mai vrea.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Suflete, de ce ţi-e rău?
Barza care nu mai vine
Şi-a făcut un cuib în tine
Şi-a rămas în cuibul tău.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Cuibule, de ce ţi-e rău?

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec am să rostesc

În noapte luna o să vină
Când vremea e întunecată
Ea vine să ne dea lumină
Când vine Dumnezeu în poartă.

Nu cred că e totul pierdut
Voi face la Domnul un demers
Să fie frumos ca la-nceput
Aici la noi în univers.

Vreau pe mine să mă păstrezi
Şi chiar vreau să mai rămân
Când pe mine mă visezi
Să fii din nou al meu stăpân.

Gândul nostru are rost
Şi un cântec am să rostesc
Să fie bine-n adăpost
Şi tu să zici, acum eu sosesc.

poezie de Eugenia Calancea (11 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trage cu puşca, dar Dumnezeu poartă gloanţele.

Svetlana Alexievici în Dezastrul de la Cernobîl
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!