Rondelul miresei mele

Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne,
Inelul ce-a legat a noastră soartă
Şi peste timp iubirea o aşterne.

Trecut-au ani şi-am mai trecut de-o poartă,
La tâmple timpul clipele îşi cerne,
Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne.

De ţi-am greşit vreodată, tu mă iartă,
Căci n-am ştiut iubirea a discerne
Şi n-oi mai rătăci pe-a vieţii hartă,
Pe drumul nopţilor pustii şi terne.

Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne.

rondel de Florin Căprar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut mâna!

Sărut mâna casă! Maică Sfântă, dragă,
Îngenunchi la tine, inima-i beteagă...
De-am greşit cu gândul, iartă Maică Sfântă!
Roagă-te la Tatăl, sufletu-mi ascultă!
Sărut mână Maică, sărut mâna Tată,
De-am greşit cu fapta, eu te rog, mă iartă!
Iartă-mă Iisuse, mă aplec smerit
Tu îm iartă pentru tot ce am greşit...
Plânge semnul crucii, clopotu-i în rugă,
Oi întru pierzare suntem pe pământ,
Îngeri stau de veghe întru îndreptare.
Iartă-mi Doamne Sfinte! Muritor eu sunt...
Se deschid biserici spre Dumnezeire,
Să sărbim din cupa vieţii! Univers,
Sângele şi pita, curăţă-ntinarea
Şi dă nemuririi, de acum, alt sens.
Sărut mâna, casă! Ne aşteăţi curată,
Oh, Fecioară pură, toţi te vom cinsti!
Tată, prunc şi mamă, biblie şi tihnă,
Casă, dulce casă, noi te vom sfinţi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut...

Sărut palma vântului
Şi buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Şi pasărea cea măiastră.

Sărut viaţa, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".

Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce mă legeni pe picioare.

Sărut mâna ta, măicuţă,
Şi guriţa de frăguţă,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.

Sărut tot ce e lumesc
Căci îmi place să iubesc,
Sărut pana şi cuvântul
Prin care îmi exprim gândul.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbajul dragostei

Oferă-i soţiei respect,
oferă-i şi iubire
Şi totul va fi perfect,
vei culege mulţumire.

Oferă-i o floare
şi floarea-i va vorbi,
De dragostea ta mare,
iar ea, te va iubi.

Ea nu-ţi cere mai mult
decât o-îmbrăţişare.
Tu fură-i un sărut
şi fericirea-i mare.

O vorbă n-ai rostit.
Tot timpul ai tăcut.
Pentru tine au vorbit,
o floare şi un sărut.

În locul tău ochii vorbesc,
iubirea se aşterne.
Două făpturi azi se iubesc,
iar timpu-încet se cerne.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşterne iar patul

Abia astept
să te văd
pentru că am visat
cum crescuse iarba
în fata unei inimi.

Te chemam să vii
în voalul de mătase
muză şi mireasă
slobozind îngerii
frumoşi
ai fericirii.

Femeie cu părul blond
sărut şi răsfăţ
prin visul ce doare
asterne iar patul
dragostei
în soare.

poezie de Nicu Petria (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce haine frumoase mai poartă iubirea

Ce haine frumoase mai poartă iubirea...
Doar ei îi stă bine în chipul oricui:
Şi-a celui ce zilnic respinge mâhnirea,
Şi-a celui pe care nu poţi să-l supui.

Ce haine frumoase... Mă-mbrac în iubire...
Şi ura se-nvârte, în juru-mi, aiurea ades,
Şi cerul proptit pe înalt mai stă să se mire:
Şă vadă cum ştiu din trupu-mi să ies...

Şi intru-n iubire, în haina senină, aleasă...
Intru-n iubire pe-o viaţă, pe-un veac...
În clipa când lumea îmi zice mireasă
Alături de cel ce-mi e ca un leac.

Ce haine frumoase mai poartă iubirea...

poezie de Renata Verejanu din Iubirea pe toate le vede
Adăugat de Valentin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut mâna, Mamă Floare..

Mândra floare de sulfină,
Plecă dis-de-dimineaţă
Cu o veche mandolină
La serbarea din colină.

Fiindcă-i neam cu altă floare
Are casa mai la vale,
Iar surorile ei, două,
Sună-n clopoţei de rouă.

Floricica se opri,
Cu tulpina-n poartă bate:
– Sărut mâna, Mamă Floare:
Uită-te cât sunt de mare!

În căsuţa din colină,
Ceasul bate în surdină
Şi vesteşte-n grabă mare.
Că e noapte la hotare.

Veni noaptea cea albastră,
Însă floricica noastră
Prinse Luna de spinare
Şi urcă în Caru ' Mare.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com, Poezii pentru copii (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră

Te ascund printre picăturile de ploaie
Eşti dorul ce mă macină uşor,
Fragilă este iubirea, ca o floare
Te chem în suflet cu mult dor.

Dä-mi mâna şi hai să alergăm
Aşa cum făceam când eram copii,
Şi un sărut ştrengar, să mai furăm
Pe veci iubirea mea să rămâi.

Mă chemi mereu când ti-e dor
Şi spre tine paşi mă poartă,
As vrea să mă pot împotrivi
Dar tu eşti iubirea mea curată.

Sentimentele sunt mai mult decât noi
Inimile ştiu că noi suntem un întreg,
Îţi vreau iubirea, şi sărutul înapoi
Doar eu te iubesc, şi te înţeleg.

autor Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut mâna pentru masă şi în toate să reuşeşti, fată frumoasă! Devreme să ajungi mereu acasă, iar de fericire multă să ai parte când te faci mireasă!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce faci tu? de-atâta vreme
N-am mai rătăcit prin crânguri,
N-a-ncercat să te mai cheme
Dorul ca să fim iar singuri?....

Haide, fii copil cuminte
N-aştepta să vin la tine
Să te fac cu rugăminte
Să pricepi ce este bine.

De-ai şti tu ce farmec dulce
E sub teiul singuratic!...
Vino, crângu-o să ne culce
Pe-al lui pat de flori, sălbatic.

Şi-ochii tăi ca doi luceferi
Să-i lumine ca-n trecut.
Să te văd cum o să-i aperi,
Dacă-oi vrea să ţi-i sărut.

Pe poteca înfundată
Iarba deasă să ne-ascunză
S-ascultam ca şi-altădată
Freamatul duios de frunză.

Şi privind cum de povară
Teiul floarea-ncepe-aţi cerne
Să-nvăţăm pe din afară
Cântul dragostei eterne.

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut
Şi-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Şi mersul, zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când zările mai largi le-am vrut,
Privind orbit spre necuprins,
Uşor de mână Tu m-ai prins
Şi ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când inima pereche mi-a cerut
Şi-n noapte căutam lumină,
M-ai prins atunci uşor de mână
Şi inimă pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Când inima-mi pereche te-a cerut,
Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

poezie de Gheorghe Pârlea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sudori de sentimente

În sunetul şi focul inimii,
Păstra un prinţ a lui aleasă,
Cum poartă liniştea suavă crinii
Şi mirele pe-a lui mireasă.

Cu note puse laolaltă,
Îşi aşterne-a lui cântare.
Poate scrie despre soartă
Cu a inimii sudoare.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiu

Ai naufragiat la poarta sufletului meu,
Lovindu-mă de-ale iubirii valuri...
Pe puntea dragostei eterne
Păream pe veci înlănţuiţi,
Două iubiri trecute peste vreme.

Iar pe pontonul sufletului tău
Rămân un pasager imaginar
Şi alergând spre al iubirii ţărm,
Purtaţi în valurile fericirii,
Părea prea sinceră briza iubirii.

Pe un ocean imens plutea iubirea,
Vaporul vieţii zăcea scufundat,
Acel Titanic blestemat...
Iubirea noastră azi a naufragiat.

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu omul Îl poartă pe Dumnezeu cu riscul de a-L pierde, ci Dumnezeu, în nespusa Sa îndurare şi răbdare, ne poartă pe noi! Chiar viaţa pe care o avem acum în vine este semnul dragostei Lui.

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Prin lumi de vise-i omul, umbre-l poartă
în rătăcirea nopţilor pe cale
suind speranţă-n rugăciuni egale
cu degete bocind a crucii hartă.
Poveri ducând pe-a întrebării şale
trecea un gând prin clipa-n taină fiartă
infernul de-a cunoaşte-l spală-n soartă
sub nicăieri de linişti ireale.
Iar slova, la altarul alb mireasă
spre Dumnezeu o-ndeamnă scribul nins
cu fruntea din fântâni de-alean culeasă.
În piept de stih enigme s-au prelins
şi păsări zboară-n flăcări din crevasă
lăsând umanitatea-n somn nestins...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicii mei dragi...

M-aşteaptă dragii bunici în pridvor
Cu ochii plini de lacrimi şi dor,
Cu paşi blajini se-ndreaptă spre poartă
Poate zăresc pe uliţă pe-a lor nepoată.

Se hodinesc pe banca de la drum
Mâinile-mpreunate şi le ţin şi-acum,
Privirea-nceţoşată e plină de nostalgie
Când îşi amintesc de-a mea copilărie.

Cu picioarele desculţe în bătătură alergam,
Nori de praf în urma mea ridicam,
Fugeam către bunicii care mă aşteptau
Cu multă dragoste în braţe mă strângeau.

Cum îmi iertau ei fiecare boroboaţă,
Râdeau când legam puii-ntre ei cu aţă,
Sau când dădeam drumul la găini prin grădină,
Sau când prindeam în borcan câte-o albină.

Dar anii au trecut şi am crescut,
Când am plecat sufletul tare m-a durut,
Pe bunii mei la poartă i-am lăsat
Făcându-mi cu mâna pe înserat.

Acum mă-ntorc la casa bătrânească
Inima-mi bate să înnebunească,
Dragii bunici mă aşteaptă la poartă
Lacrimile-mi inundă ochii deodată.

M-apropii şi le mângâi chipurile brăzdate
De-atâtea necazuri în timp adunate,
Le sărut mâinile care m-au crescut
La piept îi strâng cum făceam de demult.

poezie de Maria-Magdalena Stan din Nu-mi frângeţi aripile de copil!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţa neamului

Fac parte dintr-un popor
Din stejar şi din topor.
De la Decebal încoace
Se tot face şi desface,
Şi de ce s-a apucat
Nu-i sau e neterminat.
La masă vin a băut,
N-a mâncat cât a tăcut,
Si-a vândut printr-un sărut
La poartă ce n-a putut
De la masă pân" la poartă:
Două puncte de pe hartă,
Ce-i lipsesc necontenit
Coloanei fără sfârşit
Pe care s-a răstignit
Neamul meu ne isprăvit.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scutul pe care îl poartă cavalerii în poveşti nu e nimic altceva decât simbolul aurei.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina e simbolul vieţii, întunericul, al morţii; umbra e simbolul tranziţiei.

aforism de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncarea este simbolul dragostei atunci când cuvintele nu sunt adecvate.

citat din Alan D. Wolfelt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori ale dragostei eterne

Am aşteptat, am aşteptat un răspuns
Spune-mi să tac!
Nu ştiu nimic sau poate mint
Eu cred în dragoste curată şi luminată
Dacă nu crezi şi simţi la fel
Spune-mi de dragul poeziei
Să mă opresc acum din scris
Nu mă răni, vreau să te dezmierd
Dar timpul mi-este limitat
Am multe de spus, am multe de scris
Dar mă visez în trenul visului
Şi tot visez sa tin lumina aprinsa oricâte nopţi aş mai avea Fredonez melodia lui Smiley în duet
Şi inca sper să pot cânta la fel
E luminat gândul desprins din filmele de comedie
Am crezut ca pot fi ridicată până la cer
Am plâns, am râs că sunt vie...
De ce nu pot zâmbi prin fiecare zâmbet al copilului din mine? Am ales lumina...
Am ales să fiu lumina din fiecare stea
Cât despre tine, dragule, nu te mai ating...
Eşti tot mai departe şi cerul s-a-nroşit
Să pleci, mărite domn, căci visul s-a-mplinit!
Voi fi regina, voi fi iubirea,
Voi fi dantela de la rochia din catifea...
Surprinde-mă odată cu visul...
Şi voi cânta note de neatins
Flori ale dragostei eterne.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!