NAVIGAND PE MARI...

Gânduri navigând pe mări,
Înfruntând aprige furtuni,
Iluzorii ţărmuri peste zări,
Zburând neîncetat peste genuni.

Ele pleacă din inima în clocot,
Care se zbuciumă în a vieţii luptă,
Bătăile ei fac mai puţin zgomot,
Atunci când amintirile-şi ascultă.

Bătrână trecută prin mulţi ani,
Rezistă prin magice forţe îndrăzneţe,
Uită de greutăţi şi de duşmani,
Se bucură de bătrâneţe.

Astfel de gânduri aleargă în hoarde,
Vizitând prieteni, neamuri, copii,
Încă mai rezistă uzatele-i coarde,
Păstrând frumuseţe şi bucurii.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariu optimist

în viaţa mea mulţi prieteni există
pe porţile zilei năvălesc bucurii
sufletul meu la încercări rezistă
se umple ca timpul cu mărturii.

pe scena vieţii mă simt artistă
să fiu poet e artă între meserii
în viaţa mea buni prieteni există
pe porţile zilei năvălesc bucurii.

am învăţat să fiu mereu optimistă
să trec întotdeauna prin intemperii
aprind o lumânare când sunt tristă
mă rog şi-apoi prepar picanterii.

în viaţa mea mulţi prieteni există
pe porţile zilei năvălesc bucurii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg cu gândul

Alerg cu gândul peste mări şi ape,
Peste câmpuri întinse, peste munţi,
În Univers pătrund tot mai aproape
Şi tot întind închipuite punţi.

Alerg prin galerii şi prin genuni,
În zbor de chinuite încleştări,
Mai cred şi câteodată în minuni,
În timpul ce-l consum în căutări.

Într-un ocean de gânduri mă scufund,
Când liniştea se-ascunde-ntr-un apus,
Ocean nemărginit şi fără fund,
Cep doar nedumerire mi-a adus.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunii prieteni au legături asemănătoare celor dintre fraţi. Trebuie să se ajute unii pe alţii. Când prietenii voştri trec prin greutăţi, se cuvine să îi ajutaţi. N-ar trebui ca în astfel de împrejurări cineva să rămână fără cei pe care îi consideră prieteni. Trebuie să ştii că cel care te ajută când ai necazuri îţi este un adevărat prieten. Şi este important să ai prieteni adevăraţi atunci când traversezi momente grele. Învaţă să devii prieten cu toată lumea, să îi consideri pe toţi prieteni şi să nu ai duşmani. Se cuvine să ştii că oamenii pot fi schimbaţi, până şi duşmanii îţi pot deveni prieteni. Un duşman, atunci când încerci să îl ajuţi, când vrei să îi faci un bine, îţi poate deveni un bun prieten. Nu poţi trăi în armonie dacă ai duşmani. Iată calea prin care poţi crea şi răspândi pace şi armonie în jurul tău. Încearcă să devii prieten cu toată lumea.

citat din Lin Kaiting
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de iarnă

Peste pădure a-nceput să cearnă
Încă din zori cu fulgi mărunţi de nea,
E prima oară când această iarnă
Te ţine-un ceas vrăjit lângă perdea.

Sub bolta scundă se iţesc fantasme
Purtând vârtejuri sure prin genuni,
E anotimpu-n care crezi în basme,
E anotimpu-n care vezi minuni;

În minte amintiri se derulează,
Imagini care curg neîncetat,
Priveşti uimit la fiecare fază
Din minunatul vieţii rezumat,

Copilăria veselă, senină,
Iubiri ce te-au vrăjit, te-au fascinat,
Emoţii, mii, din zări încep să vină,
Alături de-ntâmplări ce te-au marcat,

Şi-n gând îţi spui acum întâia oară,
Într-un decor de-un alb imaculat:
- A fost această viaţă dulce-amară,
Dar parcă aş mai vrea un duplicat!

poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte ţări,
Peste oceane, peste mări.

Îşi lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Şi pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi şi noi în gândul lor,
Rămaşi ascunşi, în lumea lor
Purtaţi prin crânguri neştiute,
În sufletele lor mărunte.

Şi vor veni din nou la noi,
Să-şi vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
Maica Dumnezeie mă îndrumă mereu
cu iubiri care rezistă dincolo de vreme
şi-mi netezesc calea către Dumnezeu.

stele varsă-n minte visele supreme
pictează lumini pe sufletul meu
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
lumea o privesc aşa cum vreau eu.

sunt miliardară în gânduri boeme
conştiinţa mea este ca un muzeu
îngeri mă învaţă să nu-mi fac probleme
să trec prin furtună cu aripi de zeu.

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
soarele şi luna mă veghează mereu.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea vârstei

Amintirea vârstei fără prihană
Ca un cocor fâlfâie peste suflet;
Aud clopote, chiote, dojană,
Iarba cum creşte şi melcii la umblet.

Copil fug, alunec peste băltoace,
Munţilor le fac căciulă de azur.
Port în palmă pietre, lemne de toace
Şi cioburi de sticlă gunoaelor fur.

Vârsta trecută, mamă eşti uitată,
Acum am crescut, urmărul e mare:
Furtuni de neguri, apă tulburată,
Cruce pe gânduri peste amplă zare,

Duc prin viaţă trecutul, colbul aprins,
Pasăre cu lat de picior, aplecat,
Efigie de stele pe cerul întins
Sau lac din care nuferii albi au secat.

poezie clasică de Ion Pena din revista "Drum", anul III, nr. 46 (decembrie 1939)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul

Peste iarbă şi prin oase
Trec numai lumini de coase
Şi prin gene de izvor
Trec numai bărbaţi de zbor...
Peste fum şi nopţi de scrum
Trec numai lumini de fum,
Peste trecere de sapă
Trec numai lumini de apă,
Tremurânde, tremurând
Ca lumina de pa gând,
Tremurânde, tremurat
Ca lumina de bărbat...
Şi la moară şi la plug
Trec numai bărbaţi de rug...
Şi pe zări şi pe sub zări
Trec numai bărbaţi călări,
Şi pe mări şi pe sub mări
Trec bărbsaţi de luminări...
Când se crapă noaptea-n două,
Trec numai bărbaţi de rouă...
Bărbătosul vin e vin
Când bărbatul brea senin
Şi la toamnă de bărbat
Cad femei de sărutat
Peste iarbă şi prin oase
Trec numai bărbaţi de coase
Şi pe Dunăre de fum,
Trec numai bărbaţi de drum...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tastez tot

ce-mi trece prin cap
sub formă de poezie
şi laptopul rezistă
la marea mea chibzuinţă
scrisă în strigătul
unui rotopercutor
care bate într-un perete
de cărămidă roşie
comunistă care rezistă
şi rezistă mai mult
decât scaunul de plastic
de un roşu carmin prea
strident în fumul jilav
tastez atent câteva versuri
şi simt că sunt cuprins
de un entuziasm
care mă surprinde şi pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

TE VREAU

Dragei mele soţii Ana LEONTE.

Draga mea te vreau
Zâmbind ca soarele,
Oglindit
În ape cristaline.
Argintul adunat
În părul tău
Şi al meu,
Ne arată
Cât suntem
De bogaţi
Gânduri îndrăzneţe,
Rachete spre vis,
Lansate-n tinereţe,
Le-am purtat cu greu,
Ani îndelungi
Şi viaţa am învins.

24 noiembrie 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

MILENIUL TREI

Au trecut milenii fără număr,
Evidenţe clare nu există
Pământul este veşnic tânăr
La toate relele încă rezistă.

Ce a fost, noi am văzut
Luptându-ne cu greul şi viaţa
Astfel anii au trecut
Precum roua dimineaţa

Privind în urmă vechi istorii
Treci prin gând evenimente
Bune, rele sunt memorii
Desigur nu ne sunt indiferente.

Aşteptăm mileniul trei
Îl vedem pe scenă virtual,
Încă nu-i găsim temei
Dar sigur el va deveni real.

31 decembrie 2000
Moldova Veche

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie

Din îndepărtate bolţi astrale
Lumina ta la mine a ajuns,
Imense gânduri personale
Atracţiei tale le-am supus.

Orbita mea îşi schimbă sensul
Într-o direcţie încă imprecisă,
Dar calea încă mi-e deschisă
Prin constelaţii cât ţine Universul.

Tu radiezi lumini necunoscute mie
Făcându-mi inima ca să tresalte,
Mai expansivă şi plină de bucurie
Spre ţeluri noi, tot mai înalte.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

GANDURI, GANDURI...

Gânduri, gânduri inocente,
Aleargă-n pâlcuri, dispersate,
Şi nu sunt indiferente,
Când spre tine-s îndreptate.

Doamne, cum mă mai gândesc
La tine, zeiţă pământească,
Nu ştiu cum să îndrăznesc,
Gândurile să te găsească.

Va veni şi ziua-n care
Vom fi iarăşi împreună
Nu cred că voi fi în stare,
Să te strâng puţin de mână.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

MEREU

Azi, de am în suflet vreo îndoială,
Mâine sunt sigur se va ameliora,
Chipul tău în timp se va definitiva
Aşa cum eşti severă, totuşi amicală.

Mâine te voi vedea în ziua estivală,
Prin spaţii mai mult te vei contura,
Călătoria prin univers va mai dura
Admirând la tine aceeaşi îndrăzneală.

Peste un an, zece sau o sută,
Peste milenii, sau chiar peste ere,
Problema ta va fi tot mai acută.

Căci dragostea mai multe jertfe cere
Fie că mintea nu mă prea ascultă
Nu-mi definitiva tu vreo plăcere.

20 noiembrie 1965

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Zbor... zbor şi dau de univers,
Acolo mă întâlnesc cu întunericul si misterul,
Ce mă afundă după 15 straturi de univers,
Într-un alt univers;
Acesta e făurit din gânduri călătoare
Uitate prin neant, peste tot şi nicăieri;
Acesta e cuibul lor...
Un gând plânge că şi-a pierdut iubitul,
Altul e un gând care aleargă într-un cerc continuu
Şi spune că are de gând să facă o sută de lucruri uimitoare
Pe care nu le face, doar aleargă în cerc...
Omul a murit de mult,
Dar visul neîmplinit încă duce o luptă în univers. Frica l-a oprit...
Merg mai departe de aceasta vale a plângerii
Şi dau de gânduri visătoare, de gânduri de iubire,
De toate gândurile ce dansează şi se creează nestingherite din capetele oamenilor,
Unele sunt mai ceva ca ciupercile, de cum se înmulţesc!
Eu plec pentru că nu vreau sa fiu pierdută-n gânduri...
Nu mă uit pe unde merg şi cad din acest univers,
Mă las purtată de praful de stele până la Dumnezeu.
Acolo totul e lumină, dar nu arde.
Simt că sufletul meu devine una cu lumina, de parcă şi-ar fi găsit puzzle-ul.
E un sentiment minunat!
Nu mai vreau să plec de aici...

poezie de Veronica Ştefania Dănciulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie echinocţială 77

Trec anii prin viaţă şi viaţa prin ani,
le simt înlăuntru dansând împreună
pe vatra de lavă din mitici vulcani,
când timpul iertării începe s-apună.
Mă-aşez pe un brâu de tăcere uitat
în vagi amintiri refuzând mai vină
la uşi redeschise cu vechiul păcat
adus către seară de-o mână străină.

Şi caut răspunsuri prin anii pierduţi
în reci neuitări ce mă ţin încă-aproape
de umbrele celor de-a valma trecuţi
cu luntrea pe ţărmuri lipsite de ape.
Prieteni cândva, sau duşmani de temut?
Ce cruntă-i această firească-ntrebare! –
se surpă cu zgomot pe cugetu-mi mut
credinţele surde călcate-n picioare!...

Aud, când privesc detaşat spre trecut,
Chemări din neant, retrezite la viaţă,
cu vagi amăgiri dintr-un zvon neştiut
venind peste vântul ce-mi bate din faţă.
Pe toate le-ascult, când vin deodată,
cu voci retuşate în zeci de jargoane,
pe-o scară de timp, de-a latul gradată,
cu semne anume, de pus în pripoane.

Şi-alerg deîndată cu gându-napoi,
ajung obosit într-o lume trădată
în care prieteni mai vechi sau mai noi
la bârfe străbune cu toţii fac roată.
Prieteni de ieri, sau prieteni de azi,
şi rude de sânge, cu zâmbete sparte,
vă simt peste vreme ca simpli nomazi
ajunşi în amurgul cu roade deşarte.

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 09.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de vară

Plouă cu flori de primăvară
Peste mirificul plai
Pe locul dat în dar de ceruri
S-avem o viaţă ca în rai.

Doar soarele poate să spună
Şi semenilor poveşti de Mai
Să mângâie cuprinsul zării
Să cânte pentru noi la nai.

E singurul ce poartă îngeri
Spre locurile unde stai
Ce iti zâmbea de printre ramuri
Când mândra iarbă o coseai.

Dansând cu florile în vânt
Se bucură şi-a mele gânduri
Se rătăcesc prin pomii verzi
Sau zburdă neîncetat prin crânguri

Şi tot privesc mirat prin ţarini
Cum a-nviat al nostru trai
E anotimpul nemuririi
Împărăţia unui crai.

poezie de Alin Ojog (4 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gânduri senine
În clipa ce vine.
Gânduri de stele
În visele mele.
Gânduri sirene
Peste un car de vreme.
Gânduri curate
În lacrimi săpate.
Gânduri şuvoi
Între mine şi voi.
Gânduri vărsate
În viaţa-ne toată!
Gânduri năluci
În arşiţi de lunci.
Gânduri bizare
Între o lună şi-o mare.
Gânduri străine
În vremea ce vine.
Gânduri fierbinţi
Între rude, părinţi.
Gânduri rebele
Între o lume şi stele...
Gânduri frumoase
Acasă, la masă!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fug

fug prin sensuri albe
ştiind că nu dau peste tine
că nu mă pot împiedica în aşteptări
şi nici să ating confesiunea lunii în zări

fug între viziuni şi ispite
cu-n cântec furat din chitară
şi cu câteva cuvinte
de ultima iubire mototolite

fug prin ecuaţiile mele
mă ridic la pătrat
şi răstorn Carul Mare
cu gânduri cu tot şi ce mai are

fug prin astenii de timp
eu peregrin de intimidări
şi prin desene de aventuri instantanee fug
încât cu degete de celule exfoliate
mă prind de câteva axiome exacerbate

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

plouă peste vechea vatră,
plouă cu gânduri şi cu amintiri,
iluziile trec prin mine
ca norii suri pe dealuri spânzuraţi.
ochii nu-şi mai cunosc lacrimile,
gura nu-şi mai cunoaşte graiul,
inima nu-şi mai cunoaşte bătăile,
picioarele nu-şi mai cunosc mersul
şi nici potecile,
unde sunt rătăcit, prin ce toamne,
prin ce suveniri şi romanţe,
prin ce povestiri spuse
de un glas în afară mea
care se numeşte eu sau tu sau el,
neatins de legile tristeţii
cu mâinile deschise ca un curcubeu
peste cerul vieţii,
îmbrăţişând soarele,
surprinzând speranţa
în ipostazele unei femei
întinsă pe nisipul plajelor pustii.
pe umerii noştri s-au surpat istoria,
deziluzia, timpul,
s-a spart clepsidra
şi ne-a lăsat să ne orientam ca moluştele...
prea mult ne-am bazat
pe ambiguitatea lucrurilor
şi n-am pipăit niciodată realitatea.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!