Gânduri de iarnă

Peste pădure a-nceput să cearnă
Încă din zori cu fulgi mărunţi de nea,
E prima oară când această iarnă
Te ţine-un ceas vrăjit lângă perdea.

Sub bolta scundă se iţesc fantasme
Purtând vârtejuri sure prin genuni,
E anotimpu-n care crezi în basme,
E anotimpu-n care vezi minuni;

În minte amintiri se derulează,
Imagini care curg neîncetat,
Priveşti uimit la fiecare fază
Din minunatul vieţii rezumat,

Copilăria veselă, senină,
Iubiri ce te-au vrăjit, te-au fascinat,
Emoţii, mii, din zări încep să vină,
Alături de-ntâmplări ce te-au marcat,

Şi-n gând îţi spui acum întâia oară,
Într-un decor de-un alb imaculat:
- A fost această viaţă dulce-amară,
Dar parcă aş mai vrea un duplicat!

poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!